Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ Ratacirea...

"Cel mai bine ar fi sa nu ma transform in om , ar fi periculos . " Simtise privirea Elizei asupra ei , insa daduse din cap , in semn ca nu si isi ridicase capatana si apoi coada cand Ronnie o mangaiase pe crestet . Mieunase vag , neauzit de nimeni din pricina unui al doilea strigat al lupului . Se infiorase , privind panicata spre o parte a luminisului , locul de unde venea acel sunet , ce baga frica in cele doua pantere .
"Eliza, trebuie sa te transformi , ai nevoie de forma ta pentru a te lupta cu acele dihanii , " spusese ea , apropiindu-se de viperina ei draga , verzuie . Isi rotise ochii in jurul ei , dand din cap la fiecare persoana , parca spunandu-le sa se pregateasca de batalia ce va urma .

Mica pantera era pregatita cu astfel de "aventuri" . Adesea , pe Kensas , avea de a face cu tigrii sau cu grifonii ce nu suportau defel tratatul facut de pantere cu celelalte triburi . A fost in atatea si atatea intalniri cu acestea , si tot de atatea ori , tatal ei o tinea departe , pentru a nu fi atacata sau prinsa de acele creaturi . Participase si la batalii , ranise alte fiinte , asemenea ei . La inceput fusese greu pentru ea , fiecare fiinta in parte ii aparea in fata ochilor ei si ii cerea indurare , rostita cu teama . Coltii ei , ii crezuse a fii intotdeauna patati de sange nevinovat , sangele ale unor animale care erau puse fara voia lor in acea problema minora de dintre triburi . Trecusera atatia ani si Claire isi amintea clar tot ce se intamplase . Suspinase , dand la iveala un schieunat trist , si se pusese pe cele patru labe , ghemuindu-se la pamant , urmarind cu ochi vicleni , peste iarba verde , inalta .

Sal auzise si stia ce auzise: in nici un caz o haita de lupi, pentru ca fiintele magice din padure nu ar fi tlerat niste animale atat de lipsite de magie aici. Dimpotriva, de ei se apropia o haita de animale cat se poate de magice, si dupa urlet Sal stia ce ii asteapta. Mai fusese pus o data in aceea situatie, intr-un castel de pe care fusese nevoit sa sara pentru a scapa de urmaritori.
Se intoarse spre fete si vorbi rar:
"Sper din suflet ca stiti vraja homorphus, nu de altceva dar eu nu o stiu si ma indoiesc ca ar functiona altceva pe haita de varcolaci care se indrepata incoace."
In nici un caz nu era atat de calm pe cat parea, dar n-avea rost sa le sperie degeaba pe fete.

• ``-Doar din curiozitate...ce ne pot face atat de rau niste varcolaci?`` intreba ea dupa cateva clipe de tacere
  In afara de Ronnie,nu mai cunostea pe nimieni din acel peisaj, dar din cate intelesese pe fata cu parul verde o chema Eliza.Intrebarea ei era cu siguranta cam stupida, si raspunsul nu va fi cu siguranta unul bun.
  Chicotii inconstienta si incepu sa priveasca in gol,daca ignorai urletele varcolacilor era atat de liniste...mult prea liniste.Astepta putin sa vada reactiile celorlalti legate de sunetele ce se apropie,insa ea ramasese neclintita.Doar mintea ei mai functiona in acele clipe, corpul refuza sa miste datorita masurilor de precautie pe care si le lua.Se intoarse pe calcaie si privi in departare.
  ``-Cred ca se apropie...``

"Se apropie , si se vor apropia pana vor ajunge la cativa metrii in fata noastra . Au gasit urma noastra . Numai ca nu stiu cum . Oricum , ei , daca ne ranesc , zgarie , musca , orice , poti sa iti iei adio de la o viata linistita si fara griji , caci , luna de luna , esti obligata sa te transformi in ceva in care nu vei dori , fara voia ta . Asa ca , incearca sa stai departe de ei cat mai mult poti . Si nu Sal , eu una nu stiu nicio vraja de care ai pomenit . Decat foarte vag . Tu , Ronnie , vreo idee ? " intrebase ea , cu ochi cat si cu glasul , rugatori , spre sefa casei . Erau cinci elevi , fiecare in cate un an , unul diferit de altul , si urmau sa se lupte cu o haita de varcolaci . "Sper sa nu fie multi ..." , gandise viperina , si se lasase sa cada la pamant , inca cu ochii asupra capatului luminisului , asemeni celeilalte pantere .

"Am sa ma transform , " murmurase ea incet , numai pentru sine , si , cu pleoapele ce ii cadea lin peste irisul mov , fiecare particica din corpul ei se schimba intr-o fiinta animala , precum pantera . Coada neagra ii flutura in aer , ritmic , in stanga si in dreapta , cu furie , parca dorind sa loveasca pe cineva sau sa il dea la o parte . Muschii corpului erau incordati , asteptand fiecare sa zboare secundele iar acele creaturi sa se apropie spre oameni , pentru a se putea misca si ei . Urechile erau incordate la maxim , fibrand la cel mai mic sunet , si tresarind la tipetele varcolacilor . Ochii i se miscau peste tot , privind tot ce era in jurul ei . Iar mintea ei , lucra la planuri de atac si evadare . "Putem sa o facem . "

• Nu stia de forma de animag a Elizei. Ramase impetrita uitandu-se la viperina cum se transforma intr-o felina. Pentru cateva secunde se gandi si ea sa se transforme pentru ca stia foarte bine ca varcolacii nu atacau alte animale, dar apoi realiza ca Alisson si Sal ar fi ramas singuri sa infrunte varcolacii.
  'Sal, nici macar nu s-a dovedit ca vraja aceea este reala' spuse vrajitoarea amintindu-si ca n-o intalnise in niciunul dintre manualele ei si ca vraja ramasese doar o legenda pe care-o stiau totii elevii de la Hogwarts.
  Se departa de colegii sai putin si incerca sa asculte cu atentie urletele varcolacilor. In forma sa umana nu avea un auz prea performant, dar ii era de ajuns cat sa afle daca haita se apropie sau se departeaza de ei. Le putea auzi racnetele in timp ce alergau catre ei si simtit un gol de stomac. Isi amintea perfect relatia pe care o aveau devoratorii cu varcolacii de la moartea Lordului Intunecat. Se gandea ca poate ar fi fost mai bine pentru toata lumea daca varcolacii ar fi fost pe atunci lasati sa poarte semnul intunecat si ar fi fost tratati ca oricare alti vrajitori, si nu ca niste animale.

Isi daduse ochii peste cap din pricina a vorbarelii fara rost . Urmau sa fie atacati , raniti , poate chiar omorati , iar ei vorbeau . Despre ce , nu ii pasa deloc . Spre bucuria ei , in luminis isi facusera aparitia grupul de varcolaci . Erau inspaimantatori , schilozi , cu spatele lasat in jos , si cu trupul ca de om . Ochii le erau ageri , furios , botul intredeschis , si nasul mirosea in jur , dupa carne , pe care o gasisera intr-un timp foarte scurt . O astfel de creatura ,mai diferita , urlase din toti plamanii , cu capul ridicat spre cer si isi indreptase atentia asupra micului grup de oameni . Claire atat astepta . Actiune , suspans..sange . Scuipase cu furie la ei si isi bagase ghearele adanc in pamant , stand cot la cot cu Eliza , care facea acelasi lucru . "Asta e panteruta mea , " gandise cu mandrie viperina .

Scosese un mieunat prelung si sarise in fata , pana in mijlocul luminisului asteptand sa vina si capetenia varcolacilor . Ce nu mai venea . Ii privea nedumerita , cum se uitau unul la altul , apoi spre colegii ei viperini . Prostie totala . Capetenia acestora venise in fuga spre viperina , sarind la ei ,cu botul deschis si aratandu-si coltii .Imediat Claire se daduse la o parte , rostogolindu-se la pamant si muscandu-l in coapse , apoi indepartandu-se . Uitase de cei din jur , uitase unde se afla . Pentru ea , exista numai persoana ei si creatura din fata ei , ce merita sa moara , ucisa de viperina.

Era destul de calm, dat fiind ca se afla intr-o situatie nu prea placuta. Isi bagase bagheta la locul ei si astepta venirea bestiilor. Nu avea vreun rost sa infrunte varcolacii cu bagheta in mana cand putea face vraji fara ea, iar cele pe care nu le putea face nu ii erau de folos oricum.
Se intoarse pentru un scurt timp spre Ronnie, pentru a-i raspunde.
"Nu stiu daca vraja e o legenda sau nu, dar e singura despre care stiu ca poate dobori usor un vracolac. Asa insa, se pare ca va trebui sa muncim..."

Fu intrerupt de niste zgomote si isi indrepta atentia spre privelistea hidoasa dinaintea sa. Peste douazeci de varcolaci ii priveau, cu boturile intredeschise si coltii iesind la iveala, gata sa se repeada asupra lor. Dupa cateva momente de liniste, una dintre cele doua feline-animag (Sal tot nu le putea deosebi) facu prima miscare si raspunsul din partea varcolacilor veni imediat.
Sal nu pierdu ocazia sa aiba si el avantajul primei lovituri.
"Oppugno!" arunca el un trunchi batran de copac spre unul din varcolaci, aproape rupandu-l in doua. In mana cealalta pregatea o mica flacara, in caz ca vreunul din varcolaci a fi venit aproape. Era prea periculos pentru celilalti sa foloseasca focul demonic aici, dar credea ca il poate controla destul cat sa il foloseasa in lupta de aproape.

• Nu intelegea nimic. Varcolacii atacau animagii, lucru care nu era normal. Se gandi din nou sa se transforme, dar se parea ca acel lucru nu ar fi ajutat-o. In plus, singura persoana care stia despre forma sa de animag era Sal si vroia sa ramana asa pentru ca nu i-ar fi convenit ca toti elevii de la Hogwarts sa vorbeasca despre acel lucru.
  Isi pastra bagheta afara pentru ca nu avea sa se lupte corp la corp cu bestiile acelea si se uita mirata la Sal care renuntase la al lui. Se intreba in gand oare ce vroia baiatul sa faca si apoi vazu cum il ataca pe unul dintre varcolaci. Se dadu cativa pasi inapoi pentru ca nu vroia sa intre in contact cu ghearele sau cu coltii lupilor. Nu stia daca ar fi putut suporta luna de luna sa se transforme intr-un animal fioros ce ataca orice fiinta vedea cu ochii. Nu vroia sa devina un pericol pentru prietenii sai.

Vazuse cata energie avea prietena ei printesa si nu putea sa inteleaga cum a reusit sa aiba atata chef de lupta . Dar ce mai conta in acel moment cu exeptia faptului ca ei sa traiasca dupa acea batalie dintre om si varcolac . Urata treaba ce mai , dar trebuia sa scape cu viata , chit ca nu era de acord cu asta . Oftase si sarise la un varcolac care venise in graba spre ea , dandu-se la o parte , precum cealalta viperina si infingandu-si o gheara in laba acestuia . Mai multe picaturi de sange cursera din ranile facute de ea , dar asta nu adusese decat la mai multi nervi pentru dihanie . Se daduse in spate , scuipand , si dand din coada , cand ... o alta creatura sarise pe ea . La asta nu se mai asteptase defel . Trebuia sa mai scape si de ala . Doi contra una , placerea viperinei . Cazuse pe spate , cu varcolacul pe ea , ce isi apropia botul spre gatul ei , pregatindu-si coltii .

Cu labele inferioare , il impinsese cat colo , apoi fusese arunca de celalalt care pana in acel moment privise scena nepasator , sarind la ea si incercand sa o zgarie ."Nu ! Nu vei reusi asta , " spusese Liz furioasa . Scuipase din nou , cu ciuda , apoi sarise peste capul acestuia , lovindu-l la gat , lasand un gol in locul acestuia . Se uitase cu scarba la ala , inconstienta ca ucisese o fiinta umana , dar numai asta nu avea in minte , caci , celalalt dusman venea spre ea ..

Sal observa cum Ronnie se retrase, temandu-se probabil de fiarele cu care nu avusese de-a face de multe ori. Celelalte fete insa se descurcau destul de bine, poate si pentru ca erau in forma de animag. EL insa nu avea acest avantaj, asa ca trebuia sa fie mereu alert la orice miscare pentru a nu fi luat prin surprindere.

"Deprimo!" zdrobi el de pamant un al doilea varcolac ce se ivise de dupa trunchiul aruncat de baiat mai devreme.

In acelasi moment insa inca o fiara se napusti spre el si incerca sa ii apuce mana dreapta. Fu ultimul lucru pe care il facu, pentru ca flacari infioratoare il cuprinsera , arzand pana si ultima ramasita din el.