Thread Closed 
Removing the ghosts of the past
08 Jan 2011, 16:21
Post: #11
Ascultam ceea ce imi spunea Bell si intr-adevar avea dreptate. Ei au plecat spre un loc mult mai bun,mai linistit decat aceasta lume plina de rautate. Si totusi cum puteam sa il uit pe Jake? Bell cum putea sa il uite pe Hayden? Totul parea atat de imposibil si asa si era. Intr-un moment al vietii nu concepeam viata fara el si acum incercam sa fiu cat mai 'in viata' desi o parte din sufletul meu era moarta demult.

"Mda...probabil ca le este bine acolo..oarecum!"...
Am spus sincer tot ce am spus dar parea atat de stupid. Toate aceste vorbe pareau lipsite de sens in fata aceste situatii grave.
Dar stiam ca Jake nu ar vrea sa il razbun,insa nu puteam sa nu o fac fiindca totodata nu simte ca s-a facut dreptate pentru el....



[Image: giphy.gif]
Find all posts by this user
08 Jan 2011, 18:50
Post: #12
Bell isi aminti de satisfactia pe care o avu cand distrusese horcrux'ul; tipatul acela sfasiat, al criminalului, ii ramase intiparit in minte. Era multumita de sine..multumita ca Hayden o ajutase..multumita ca in cele din urma, Charles Lestrange platise o mica parte din pedeapsa pe care o avea de indurat. Stia ca procedase corect; nu il omorase. Doar contribuise la moartea lui.

"-Stii, intr'un fel ma bucur ca am distrus horcrux'ul acela" murmura Bell. Rosalie o privi atenta, dar nu spuse nimic. "Era o cupa mica, incrustata cu diamante. Iar cand am strapuns'o cu sabia lui Godric, a crapat in doua iar din ea a curs un lichid negru" continua cercetasa, cu privirile impaienjenite de umbrele trecutului.

Amintirile o napadira iar; sicriul alb, coborat in groapa mult prea mare pentru trupusorul mic al baiatului. Pestera lui Godric, acoperita de zapada. Lumea din cimitirul enorm; crucea de marmura alba..toate i se derulau in minte ca un film vechi si mult prea dureros.



Find all posts by this user
08 Jan 2011, 19:03
Post: #13
Am ascultat cu foarte mare atentie si interes povestea lui Bell. Era de admirat curajul ei enorm de a cauta acel horcrux si a il distruge cu propriile ei maini. Eram sigura ca Hayden,oriunde s-ar afla el acum,este foarte mandru de ea. Bell ramasese pe ganduri si imi puteam doar imagina la ce se gandeste si m-am cutremurat. Era trista , dar in acelasi timp se simtea bine ca a reusit sa distruga acel horcrux. Mi-am adus aminte cand l-am dus pe Porrin la Azkaban apoi uitandu-ma la Bell i-am soptit:

"Stii...? Cand Porrin a ajuns la Azkaban am simtit ca l-am razbunat pe Jake,dar nu complet. Mie nu imi ajunge doar atat...".
Sunt sigura ca cercetasa a inteles ceea ce vroiam sa ii spun. Eu nu doream sa ii fac si mai mult rau lui Porrin,oricum stiam ca va plati pentru atat de mult rau facut. Si mereu imi aduc aminte ca mi-a spus faptul ca Azkabanul este mai oribil decat insasi moartea sa. El in acea inchisoare se simtea rau,acolo statea cu frica de a nu aparea cineva cunoscut care sa il distruga.

[Image: giphy.gif]
Find all posts by this user
08 Jan 2011, 23:20
Post: #14
Bell ramase pe ganduri; intr'un fel, simtea si ea ca nu ii facuse destul rau lui Charles. Dar pe de alta parte, nu ar fi vrut sa'si pateze mainile cu sangele lui vinovat. Avea sa plateasca. Aurorii erau deja pe urmele lui, iar curand, va ajunge in Azkaban. Iar acolo, Dementorii il vor aranja.

"-Stii..imi e atat de greu fara el" murmura Bell.
"-Stiu cum e" raspunse tanara, cu o voce neliniste.
"-E ca si cum ar lipsi o parte din mine..de parca nu voi mai fi niciodata intreaga.." ofta cercetasa.
"-Senzatia e mai rea la inceput..dar cu timpul se amelioreaza" o sfatui Rosalie.

Ca o boala..la inceput, pare dureroasa..pare ca iti va aduce moartea. Dar pe parcurs, incepe sa dispara. Iar medicamentul Bellei era timpul. Cu cat trecea timpul, cu atat ranile aveau sa se inchida. Putin cate putin; sper doar sa fie asa. Nu ar fi suportat senzatia asta prea mult timp. Era un sentiment mult prea chinuitor.




Find all posts by this user
08 Jan 2011, 23:35
Post: #15
Ma uitam la Bell si imi puteam da seama cum se simte,sufletul ei nu mai era la fel si cu greu isi va reveni,dar atunci cand o va face va fi alt om,va fi mult mai diferita,va pretui viata mai mult decat crede ea. Eu nu pot sa zic ca mi-am revenit,sunt momente cand pur si simplu izbucnesc in plans fiindca vreau sa imi fie aproape,sunt momente in care si parintii mei ii duc dorul,sunt momente in care consider ca viata nu are rost fara el,fara iubirea pe care o avea de oferit si multe alte lucruri minunate pe care persoana iubita ti le poate oferi. Sentimentul cand iti este aproape este unic si nu il poti inlocui cu nimic pe lumea aceasta. Insa,din pacate acum il pot simti aproape doar langa sufletul meu. Un lucru era sigur,de altfel: de acolo nu il va scoate nimeni,niciodata.

Mi-am mutat privirea spre Bell,dupa care i-am spus pe un glas intelegator:
"Vei vedea ca asa va fi. Iti va fi foarte greu,mie si acum imi este,dar timpul le va rezolva pe toate.!"

I-am vorbit sincer,i-am spus ce credeam eu mai de cuviinta ca as putea sa o sfatuiesc.

[Image: giphy.gif]
Find all posts by this user
08 Jan 2011, 23:48
Post: #16
Bell facu o incercare de zambet; de obicei, ura persoanele care ii spuneau ca totul va fi bine..ca lucrurile se vor imbunatati..ca o intelegeau, ca stiau prin ce trece. Tampenii! Nu stiai prin ce trecea, daca nu ar fi fost in aceeasi situatie. Dar in cazul lui Rosalie, ea chiar simtise pe pielea ei cum e sa'ti moara o persoana draga. Asa ca sfaturile ei chiar ii prindeau bine.

In ultima perioada ajunsese in centrul atentiei de prea multe ori; toata lumea o intreba ce are..o consola..ii spunea ca totul va fi bine. Iar ea nu incerca decat sa se abtina de la a nu'i injura. Prefacuti..sau poate nu. Dar asta era ultimul lucru la care era in stare sa se gandeasca.

In momentele acelea, Edward era singurul ei punct de sprijin. Edward si Lisa..dar mai mult Eddie..era mereu acolo, sa o stranga protector in brate..nu ii spunea nimic, stia ca vorbele nu ar fi avut valoare. Dar simplul gest de a'i fi alaturi, tinand'o la pieptul lui, era mai mult decat suficient.

"-Stii..cateodata pare atat de real faptul ca Hayden e inca in viata..pur si simplu il simt langa mine. E normal..sau innebunesc eu?" murmura cercetasa, ridicandu'si privirile din pamant.



Find all posts by this user
08 Jan 2011, 23:58
Post: #17
Am incercat sa chicotesc la ceea ce imi spunea,insa nu am reusit decat sa zambesc melancolic amintindu-mi cum au fost primele nopti dupa moartea lui Jake: groaznice. Il visam intruna,il simteam aproape,langa mine. Erau momente cand ma trezeam si nu il vedeam langa mine izbucneam in plans si nu ma mai puteam opri o buna bucata de timp. Da,intr-adevar acele au fost cele mai oribile zile,absolut un calvar,atunci nu aveam pe nimeni aproape , langa mine. Nici familia,nici prietenii,nu acceptam nimic si pe nimeni in jurul meu si ce era cel mai rau: nu constientizasem ca Jake pur si simplu nu mai era. Mi-am mutat privirea catre Bell dupa care i-am spus pe aceeasi voce calma,linistita si care ascundea multa suferinta:

"Da,e normal. Daca a fost foarte apropiat de tine... Sa stii ca la inceput si eu credeam ca innebunesc,dar apoi mi-am dat seama ca nu e asa. Pur si simplu l-am iubit prea mult ca sa il las sa plece asa dintr-o data. Nu putea sa devina o simpla amintire imediat dupa ce a murit,nici macar acum nu e o simpla amintire. Este o bucatica rupta din sufletu' meu...!"

Stiam ca ma intelege,de aceea ii povesteam atat de multe lucruri.

[Image: giphy.gif]
Find all posts by this user
09 Jan 2011, 12:17
Post: #18
Bell se regasi perfect in cuvintele ei; Hayden chiar facuse parte din persoana ei. Iar acum, ca murise..nu putea sa fie la fel ca inainte. Era ca si cum o data cu disparitia lui fulgeratoare luase si acea particica din sufletul ei, pe care i'o daruise cu mult timp in urma.

Si totul avea sa fie altfel de acum inainte; totul se schimbase, si inca se schimba. Si cel mai rau..nu putea sa schimbe asta, chiar daca ar fi dat orice sa scape de starea aceea de neliniste. Iar durerea..era naucitoare in unele momente. Iar in acele momente isi dorea sa fie singura..sa nu o bata nimeni la cap. Pur si simplu sa se ascunda intr'un coltisor, unde sa fie doar ea, cu imaginea lui intiparita in minte.

"-Mi'e dor de el.." sopti Bell. "In fiecare moment care trece" continua ea, si cateva lacrimi ii cazura pe obraji.
"-E normal" ofta Rosalie.
"-Dar as vrea sa inceteze" se planse cercetasa.
"-Cu timpul..va trece" sopti Rosalie, ingaduitoare. "Si mie mi'a fost greu, la inceput.." continua ea.





Find all posts by this user
09 Jan 2011, 15:17
Post: #19
Am facut o mica pauza dupa care am hotarat sa continui,dat fiindca ca deja incepusem aceasta poveste...:
"Si inca mai imi este,dar incerc sa fiu puternica,cel putin in fata celorlalti!"..si reuseam,oarecum. Disimulam atat de bine,desi multa lume ma privea compatimitor: era clar ca unii stiau ca inca sufar,dar nimeni nu stiam cum sunt acele momente cand vrei ca o persoana sa fie cu tine si nu este posibil asa ceva. Da,inca nu reusisem sa trec peste asta.

Nu as fi conceput viata fara el si mi-e greu si acum sa o fac,dar supravietuiesc...si asta o fac doar tot pentru el, fiindca lui nu i-ar fi placut sa ma vada trista...nu i-ar fi placut sa ma observe suferind. Dar sunt momente cand astept un semn de la el...si chiar il primesc. Si sunt alte momente cand pur si simplu ma uit la stele asteptand un alt semn ...

[Image: giphy.gif]
Find all posts by this user
09 Jan 2011, 19:04
Post: #20
Bell ofta incetisor, privind prin incaperea plina de fantome; fiecare silueta stravezie avea povestea ei, la fel cum cercetasa avea propira poveste. Ii era atat de greu; si totusi, cateodata se gandea ca erau oameni intr'o situatie mai rea decat a ei. Cand disperarea atingea cote maxime, si te impingea sa faci lucruri nebunesti.

Macar la capitolul acesta era sigura..nici Edward si nici Alice nu ar fi lasat'o sa faca ceva; desi se gandise de multe ori la faptul ca daca Hayden nu mai era, atunci nici ea nu ar fi trebuit sa mai fie. Traia degeaba..si crezuse asta, pana cand cineva ii demonstrase contrariul. Era mult mai bine cu cineva alaturi, in clipele grele.

"-Cateodata mi se pare ca m'am obisnuit cu absenta lui" murmura Bell.
"-..doar ti se pare" completa Rosalie.
"-Da..pentru ca noaptea..mai ales in ceasurile de intuneric cand sunt singura, suferinta incepe iar" ofta cercetasa.





Find all posts by this user
Thread Closed 


Possibly Related Threads…
Thread Author Replies Views Last Post
  Walking amongst the ghosts. Isolde du Maurier 1 1,808 26 Dec 2012, 00:56
Last Post: Deborah Petrova
  Forgeting the past Aleksandra D'Arques 32 5,206 12 Jul 2012, 15:44
Last Post: Aleksandra D'Arques
  Misguided Ghosts Bell Evans 12 3,443 06 Oct 2011, 20:08
Last Post: Evelyn Steel
  The past still hurts Lylith Anne Campbell 8 1,804 04 Jul 2011, 19:17
Last Post: Lylith Anne Campbell
  Ghosts of the Past Bell Evans 33 5,303 21 Feb 2011, 17:51
Last Post: Raizen Isildur
  Ghosts.. Megan Mcbride 12 3,438 13 Feb 2011, 02:27
Last Post: Scarlett Soul