Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor
« Previous 1 2 3
/ Removing the ghosts of the past

**Rosalie Vivienne Alden** · 09 Jan 2011, 19:11

M-am cutremurat la fiecare cuvant pe care il rostea Bell,fiindca ma regaseam in aproape tot ce spunea. Da,asa era...De ce atunci suferim cel mai mult? Nimeni nu avea sa ne ofere raspuns in locul nostru,fiecare trebuia sa isi gaseasca propriul raspuns in adancul inimii sale. Noaptea e mai greu,fiindca atunci cand simti nevoia sa fii protejata,sa simti pe cineva aproape...atunci ramai singura , atunci iti aduci aminte de doua ori mai mult cat de cruda e viata. Am adaugat pe o voce care imi trada sentimentul de teama :
"Da,asa e! Atunci e cel mai...infricosator. Iti simti inima parasita si fantoma sufletului tau care umbla tacuta prin cele mai adanci si oribile amintiri pe care le-ai fi putut avea vreodata."

Am zambit melancolica,de data aceasta lasandu-mi gandurile sa zboare departe. De mult nu mai spusesem atat de multe lucruri,de mult nu mai descarcasem tot ce aveam pe suflet...

**Bell Evans** · 09 Jan 2011, 19:22

Bell isi ridica privirile spre o fantoma care tocmai trecu prin ea; fusese o senzatie oribila, de parca cineva te'ar fi scufundat intr'o galeata cu apa inghetata.
"-Nick?" murmura Bell.
"-Domnita" raspunse fantoma, intorcandu'se. Era Nick-Aproape-Far'-de-Cap, fantoma casei cercetasilor.
"-Ce faci aici?" sopti cercetasa.
"-Pai..e camera fantomelor!" afirma Nick, cu un zambet de indignare.
"-Asa e..cum ar veni, casa dumneavoastra" replica Bell, zambind.

Fantoma aproba usor din cap, dupa care se inclina adanc si pleca; mereu se intampla asa, trebuia sa manifesti respect fata de el. Poate ca asa trebuia, dar Bell mereu izbucnea in ras. De data asta insa, nu lasa loc decat unui mic zambet. Durerea dinauntrul ei nu o lasa sa se bucure de micile placeri. Era prea complicat sa razi, dar in interiorul tau sa plangi.

**Rosalie Vivienne Alden** · 09 Jan 2011, 19:28

O priveam pe Bell si puteam sa imi dau seama ca nu se simte deloc bine,in largul ei. Cred ca inca nu vrea sa accepte ce s-a intamplat cu adevarat. Si eu am facut asa la inceput,poate si acum cu unele ocazii...Pur si simplu nu vrei sa crezi ca a murit,ca nu mai e langa tine,ca nu mai are cine sa iti spuna 'te iubesc'. Multi mi-au spus ca viata merge inainte,dar e atat de greu,este atat de infricosator sa ti se intample asa ceva. Pur si simplu nu ai cum ca dupa astfel de experienta sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic. Mi-am dres vocea si mi-am lasat gandurile la o parte apoi am rostit:

"Amuzanta fantoma este Nick-cel..."De fapt m-am oprit din vorbit fiindca mi-am amintit ceva apoi am continuat pe o voce cat mai serioasa:
"De fapt Sir Nickolas.!"..Am chicotit prudent sperand ca Bell se simtea macar putin mai ... nu pot spune bine,dar macar putin mai linistita...

**Bell Evans** · 09 Jan 2011, 19:40

Bell zambi usor, dupa care se ridica. Nu vroia ca Rosalie sa'i vada lacrimile proaspat aparute. Iar intalnirea cu Nick ii facuse mai mult rau..isi aminti de intamplarea petrecuta in camera necesitatii, cand distrusese horcrux'ul cu Lisa.

Hayden aparuse..sub forma de fantoma. Si intr'un fel, Bell venise atunci acolo pentru a incerca sa'l gaseasca. Dar isi aminti de ceea ce ii spusese baiatul - el nu putea reveni ca fantoma..pentru ca nu trecuse de buna voie in lumea celor de dincolo.

"-Bell?" sopti Rosalie, de pe scaun.
"-Sunt bine" raspunse cercetasa, stergandu'si obrajii palizi cu maneca hanoracului.

Adevarul era ca nu se simtea bine; orice dar nu bine. Durerea o napadi iar, cu forte proaspete. Valuri intregi de suferinta i se pravaleau in tot corpul, lasand'o fara scapare. Era atat de greu sa te obisnuiesti cu lipsa cuiva drag..

**Rosalie Vivienne Alden** · 09 Jan 2011, 19:47

Cand am vazut-o asa pe Bell am reusit sa imi dau seama ca isi adusese aminte de ceva in legatura cu Hayden. Era singura explicatie la suferinta ei de acum,nu s-a obisnuit fara el-acest lucru era sigur- si nici nu avea sa isi revina prea curand. Suferinta a fost prea mare,aceasta lovitura a vietii..este greu sa treci peste ea. Asta gandeam eu fiindca stiam cum e sa fii asa,in acest stadiu al vietii tale,gandind si plangand ca un muribund.

Nu stiam ce sa ii spun,fiindca nici macar cuvintele nu o pot consola,insa m-am indreptat catre ea si am imbratisat-o prietenesc. Speram sa inteleaga ca astfel ii transmit faptul ca stiu ce gandeste si stiu cum se simte si ca poate conta pe mine orice ar fi.

**Bell Evans** · 09 Jan 2011, 19:58

Bell simti bratele calde ale lui Rosalie imbratisand'o strans..stia si ea ca vorbele erau de prisos. Nu isi aveau rostul..pentru ca orice ar fi spus, situatia ramanea aceeasi. Nu ar fi putut sa o schimbe nimeni, indiferent de cate sacrificii ar fi fost in stare sa faca.

Era greu..cu fiecare moment care trecea, i se facea si mai dor de el..cu fiecare respiratie, il vroia din nou langa ea. Toata fiinta ei era in agonie, urland din toate puterile ca il vrea pe el..doar pe el, pe nimeni altcineva. De parca si corpul ei ii simea lipsa. Si intr'adevar, asa se intampla..ii ducea dorul bratelor lui puternice, care o imbratisau in clipele de neliniste.

Inceta sa se gandeasca la trecut; stia ca era mult prea greu, dar intr'un fel era singurul lucru de care se putea agata. Totul era neclar in rest..nicio dovada material ca Hayden existase cu adevarat..Nimic..doar amintirile, pe care le pastra ca pe un tezaur nepretuit. Avea sa ramana pentru totdeauna in inima ei..indiferent de ce s'ar fi intamplat.

**Rosalie Vivienne Alden** · 09 Jan 2011, 20:52

Am observat ca Bell cazuse pe ganduri si nu aveam sa o intrerup momentan,stiam cum este acel sentiment cand doar amintirile mai au ramas vii pentru tine. Am suspinat prudent pentru a nu intrerupe un sir de ganduri apoi mi-am lasat mintea si sufletul sa se intoarca in trecutul meu. Au existat momente atat de dificile in care lumea vorbea langa mine si eu nu ii ascultam,uneori nici macar nu ii auzeam,vorbeau in van...fiindca gandul meu era in alta parte.

Mi-am amintit prima zi in care l-am cunoscut pe Jake,cand mi-a daruit primul trandafir,cand...M-am intrerupt din ganduri cand o fantoma trecu pe langa mine.

**Bell Evans** · 10 Jan 2011, 18:00

Bell isi stranse bratele la piept, si se lasa pe spate in scaunul pe care si'l crease; pentru o clipa, lasa gandurile legate de moartea lui Hayden de o parte si incepu sa se gandeasca la primele ei zile la castel.

Nu stia exact de ce facuse trecerea asta brusca; dar ii convenea. Era mai bine sa se simta fericita, fara greutati..chiar daca stia ca sentimentele vor reveni curand. Macar pentru cateva clipe sa fie si ea un om normal..lipsit de griji si suferinta.

Isi aminti de prima sosire la Hogwarts..cand intrase vioaie in sala mare..si asteptase sa fie sortata. Toata lumea privea bobocii, iar cercetasii erau incantati de noi-sositii. Iar cand Jobenul striga tare si clar Cercetasi! Bell isi simti visul implinit.

O data ajunsa la masa, fantoma casei veni si ii ura bun-venit. Ii prezenta legenda lui, si ii arata chiar si capul prins doar intr'un tendon; nu uita sa adauge ca nu fusese primit in clubul decapitatilor, afisand o fata posomorata. Cercetasa rase, dar apoi se prefacuse ca il intelege.

Erau atat de multe amintiri..

**Rosalie Vivienne Alden** · 11 Jan 2011, 00:27

Am putut observa chicotelile lui Bell printre gandurile mele care zburau destul de departe. Am privit-o lasandu-i ragaz timp de cateva minute,vreo doua-trei apoi am intrebat-o pe o voce simpla:

"Cu siguranta iti amintesti de primele zile la Hogwarts,nu-i asa?..."
Asteptam un raspuns din partea Cercetasei. Speram ca nu am fost prea indiscreta. Aducand in vorba acest lucru am reusit si eu sa imi amintesc de prima zi din Marea Sala. Mi-am facut destul de repede prieteni noi,prieteni pe care nu ai cum sa ii uiti niciodata,am fost primita cu bratele deschise si acest lucru nu voi uita absolut niciodata. In minte mi-a revenit momentul Sortarii...Au fost atat de multe emotii in acel an.

**Bell Evans** · 11 Jan 2011, 17:17

Bell isi aminti si de prima ei vizita in Sectorul Interzis; atata adrenalina, atatea aventuri. Nu putea spune ca le ducea lipsa acum, pentru ca acestea se inmultisera, o data cu trecerea anilor. Totusi, primele descoperiri nu se uita niciodata.

Rosalie ii intrerupse firul gandurilor, iar Bell isi indrepta privirile spre ea.
"-Da.." sopti ea, cu un mic zambet.
"-Cred ca ai avut un inceput perfect" chicoti Rosalie.
"-Ca toate inceputurile" raspunse cercetasa.
"-Intr'adevar..prima oara e cu adevarat special..sa descoperi fiecare mister, fiecare lucru..e palpitant" murmura Rosalie, cu privirile pierdute.

Si intr'adevar - asa era; inceputul parea cel mai frumos lucru, din orice. Dar nu realizam ca inceputul e de obicei un premergator al sfarsitului. Nu exista inceput fara sfarsit, sau sfarsit fara inceput..trebuie sa existe impreuna..niciuna nu poate modela timpul, fara surata sa opusa.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor « Previous 1 2 3 //  / Removing the ghosts of the past

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor
« Previous 1 2 3
/ Removing the ghosts of the past