Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Hambarul bufnitelor

1 2 3 Next »

/ Retraind

" - Ari! Sezi! Stirbule, oh, in numele Sfintilot! Stai! Artemait, da-te odata jos!"
Ema se chinuia sa le 'tina piept' celor trei animale, intrebandu-se in sinea ei la ce ii trebuisera trei? Ce avusese in minte? Nu putea sa o aiba doar pe bufnita, caci oricum copilarise cu ea?
Of, la ce se gandea? Ce tot gandea? Stia de ce erau Ariadne si Toothless. Ii iubea ca si cand ar fi fost niste membri foarte umani ai familiei. Iar asta era adevarat, sarind peste partea cu umani. Fiecare avea caracterul sau, iar Soimeanca ii stia cel mai bine.
" - Potoliti-va odata! Va rog!" striga ea, incercand sa acopere sunetele ambuscadei animalelor.
" - La naiba!" o auzi pe Dawn in dreapta ei.
Mai multe lucruri se intamplara in acea clipa scurta. Artemait o lasa pe Ema sa vada, iar fata stia cum ar fi trebuit sa i se dilate pupilele in astfel de momente.
" - Nu, Dawn. La naiba cu asta!" isi ridica ea mana pentru a indica locul.

Dawn isi roti ochii cand auzi corectura Emei. Dar vocea ii sunase cam tensionata, iar tanara isi muta privirea spre locul indicat.
Patru siluete imbracate in robe lungi si negre se indreptau spre ele. Pentru inceput, Dawn nu a inteles de ce Ema era convinsa ca asta era ceva grav.
Cei doi caini si lopardul incepura sa maraie puternic, proptindu-se in fata fetelor. Bufnita isi lua zborul, pregatindu-se parca sa atace.
A doua silueta isi dadu gluga jos.
In mai putin de un minut, se apropiasera suficien ca fetele sa le vada chipurile.
" - Lestrange" sopti Dawn.

Fetele se ridicara in spatele animalelor.
Ema isi scoase bagheta si privi inspre terenul de sub ea, spre siluetele de acolo. Isi tinea bagheta in asa fel incat sa nu fie chiar la vedere.
" - Ce cauti aici, Charles?" intreba ea pe un ton dur.
Singurul raspuns primit a fost un hohot de ras.
" - Ce cauti TU aici?" repeta Soimeanca intrebarea.
Un alt hohot de ras.
" - Eu sunt aici doar pentru ca imi place sa petrec timp cu fina celui mai bun prieten" recunoscu Ema glasul elegant al lui Lestrange.

Dawn isi scoase bagheta de asemenea.
Urmari cu atentie miscarile celor patru siluete si asculta scurtul dialog dintre Charles si Ema.
Charles... Acum ura faptul ca avea un nume asemanator cu al catelului ei. Charlie maraii periculos, precum o confirmare a gandurilor tinerei.
" - Cine sunt prietenii tai?" ceru Dawn.
" - Oh, ma scuzati" canta Lestrange. " Am uitat sa fac prezentarile. Acestia sunt David Ross, May Grant si Robert Cannes"
Celelalte siluete isi dadura jos glugile si zambira rece.
" - Ele sunt Dawn Allison si Ema Grace Snow" continua Devoratorul, aratand spre fetele de pe scari.

Fetele coborara scarile, iar cei sase oameni nu-si deslipeau privirile unii de pe altii.
Prietenii lui Lestrange erau la fel de frumosi precum el.
David Ross era de statura medie si masiv. Avea ochii de culoare inchisa, cel mai probabil negru sau un caprui intunecat, si niste buze groase, puse in evidenta de barba carunta. Era probabil cel mai in varsta, peste 40 de ani, caci se puteau vedea ridurile crete dinjurul ochilos si inceputul de chelie. Probabil ca purta parul brunet mai lung doar pentru a-si acoperi lipsa.
May Grant era scunda precum Ema si forte slaba. Parul ei auriu cadea in vartejuri stranse pe umeri , iar ochii albastri si spalaciti te infiorau. Zambea retinut, cu buzele-i subtiri si rozalii, fara sa clipeasca prea des. Avea niste gene prea lungi, date cu rimel in exces, caci se arcuiau pana aproape de sprancenele subtiri.
Robert Cannes era inalt, cu putin mai inalt decat Charles, si foarte foarte slab. Avea o pozitie corecta a corpului, statea drept, largindu-si centura scapulara. Ema putea vedea prin camasa inchisa la culoare de sub roba cum barbatul respira profund, tragand de clavicule. Avea parul ciufulit si saten, ochi migdalati si caprui deschis, precum lmnul de plop lacuit.

Poate ca totul s-a intamplat intr-o fractiune de secunda. Poate ca totul a durat o vesnicie.
Cert este ca cei sase oameni prezenti acum in fata Hambarului isi scoasera baghetele si le indreptara spre inamici.
" - Confundus!" icni Dawn, tintind spre Lestrange si spre Ross.
Cei doi se ferira, tipand vraji la randul lor.
" - Densaugeo!"
Dawn nu vroia sa aiba de aface din nou cu aceasta vraja si striga cu putere un " Protgo". Pentru cateva clipe, isi aminti al doilea an de la Hogwarts, cand fusese atinsa de aceasta vraja. Dintii ii crescusera mai mult decat si-ar fi putut imagina, simtindu-se ca un castor mutant.
Vrajile vajaiau printre ele, luminand iarba. Erau prea felurite vrajile ca sa retina toate culorile. Alb, rosu, verde, albastru, galben.

" - Avifors!" stiga si Ema, indreptandu-si bagheta spre pietrele de la picioarele ei.
Acestea se transformara in pasari aurii, cu pene ce luceau usor spre nuanta cenusie a pietrelor.
" - Avis"
Pasarile vrajita se lansara in atac asupra lui May, insotite de bufnita alba a Soimencei.
Ariadne si Charlie incercau sa-l capseze pe Robert, iar Toothless incerca sa-l puna la pamant, incolacindu-se printre picioarele lui.
Ema incerca sa aduca animalele inapoi, caci stia ca nu aveau cum sa se apere de vraji. Se vazu nevoita sa se apropie si mai mult, strecaurandu-se printre jeturile de lumina.
Era o adevarata atmosfera de razboi.
Soimeanca se intreba cum de au reusit patru oameni sa intre in Hogwarts neobservati. Dar in fond, reusisera de mai multe ori. De atatea mii de ori putuse Porrin.

" - Charlie! Inapoi!" striga Dawn intre doua blesteme.
Barbatul scoase un urlet infiorator din piept, harait, iar Soimeanca se uita la el. Charlie, bunul si prietenosul caine, reusise sa-si infiga coltii in gamba lui Robert.
Dawn zambi multumita, usor ironic.
" - Bun baiat!"
Rasetul ei paru sa-l enerveze pe Cannes. Barbatul se repezi cu piciorul spre caine, reusind sa-i dea un sut in abdomen. Charlie scanci jalnic.
Robert cazu. Acum ca statuse intr-un picior, Ariadne si Stirbul reusisera sa-l dezechilibreze.
Cand cainele ei se retrase la un loc ferit, Dawn se putu concentra din nou pe inamicii ei, Ross si Lestrange.
Trebuia sa recunoasca ca erau niste maiestrii in vraji, caci le tinea destul de greu piept.

De ce trebuia sa fie acum aceasta lupta? Sora cea mare venise in sfarsi si avea sa petreaca mai mult timp cu Ema, dar nuuu! Trebuia sa piarda timpul luptand cu ambuscada unui idiot.
" - O sa pierzi, Snow!" ciripi May, scapand in sfarsit de pasari.
" - Da, si numele meu este Merlin, sotia lui BigFoot" raspunse Ema cu venin, fara sa dea importanta celor spuse.
Privirea i se indrepta spre lupta lui Robert cu animalele. Charlie fusese lovit, iar asta o infurie pe Soimeanca.
" - Expelliarmus!"
Bagheta lui Cannes zbura la cativa metri de el, iar asta ii dadea timp suficient Emei sa se duca langa caine.
" - Nu e nimic grav, baiete" ii sopti ea, mangaindu-i gatul. " O sa fi bine. Doar stai aici"
Fluiera scurt si ii facu semn Ariadnei si Stirbului sa vina langa Border-ul surorii ei.

' Nu vreau sa fiu aici!'
Gandul rasuna in mintea fetei, dar stia ca nu are incotro. Trebuia sa-si apere familia si mai ales pe Ema, de cand aceasta devenise o tinta a lui Porrin. Trebuia sa treaca de acest tamtam si sa o gaseasca pe Rosalie Andrews Blackfire. Stia de ea de la Ema si nu avusese pana acum ocazia sa o cunoasca in persoana, dar era constienta de faptul ca trebuia sa le ajute pe cele doua in calatoria de la Sanctuarul Dragonilor.
Dar mai intai trebuia sa treaca de aceasta scena.
Cineva din linia Devoratorilor lumina intregul teren, orbind-o pe Dawn.
Totul disparu pentru cateva clipe, iar Soimeanca se simti trantita la pamant. Muschii spatelui se contractara si protestara dureros cand Dawn lovi pamantul. Se pierdu in lumina prea puternica, ce nu-i permitea sa-si deschida ochii.