Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Hambarul bufnitelor

1 2 3 Next »

/ Retraind

" - Desigur ca ma inteleg bine cu celelalte Case! Niciodata nu a contat daca prietenii mei sunt Cecetasi, Astropufi sau Viperini. Da, e adevarat ca prefer sa stau mai mult in compania unora decat a altora, dar nu e asta nomal in orice relatie?"
Ema zambi si-si dadu ochii peste cap.
Strigatele de afara incetasera, iar Ema nu le mai auzise de cateva minute bune. Ceva era in neregula.
Auzi usa trantindu-se cu putere de perete, cinci etaje mai jos. Sunetul de pocnet rasuna pe treptele pustii, cu un ecou precum o vaitatura. Ingheta o clipa.
" - Vreau sa cautati in fiecare coltisor!" tuna Lestrange.
'Suntem prinse'. Emei nu-i mai venea alt gand in minte. Era in capcana aici. Incerca sa-si potoleasca respiratia. Trebuia sa aiba incredere in Dawn. Daca sustinuse ca e bine aici, atunci asa era. Oricum, sora ei mai mare era mai buna la chestii tactice.
Se inghesuii in peretele rece, simtindu-si spinarea lipita de caramizi. Statea inpozitia fetusului, dar se intinse, pentru a acoperi cat mai putin spatiu pe latime. Ema isi duse mana la gura, mascand sunetul sacadat al respiratiei si astepta.

Dawn se ascunse in intuneric.
Asteptau. Putea auzi cum David, May, Robert si Charles cautau. Bufnitele tipau furioase si isi luau zborul, ferindu-se de mainile lor si protestand in acelasi timp.
Murea sa stie cum se simte sora ei! Vroia sa o poata vedea. Asculta cu atentie. Sunetele veneau de la etajul trei. Se uita in jur. Erau bolte peste tot. Vizualiza o linie imaginara pe pamant care sa uneasca bolta Emei cu una paralela, oferind o panorama de 180 de grade.
Dawn se tari pe burta, uitandu-se de langa scari. Da, avusese dreptate. Ii putea vedea pe cei patru la nivelul trei.
Isi continua drumul, lasandu-se sa alunece sub umbra boltei. O vedea perfect pe Ema cum sta intinsa pe cimentul rece. Din acelasi loc, Dawn putea sa vada inspre trepte fara a fi descoperita.
Ii facu semn Emei, intreband-o astfel daca era atenta la ea.

Ema tresarise cand o vazuse pe Dawn in miscare. Nu intelesese la inceput ce facea.
Abia apoi si-a dat seama. Se simtea usurata sa o vada pe Dawn in fata. Se putea asigura ca e bine.
Ema o trase pe Artmait de o aripa si o indemna sa stea la capul ei. Bufnita o asculta aproape instantaneu, iar Soimeanca clipi surprinsa. Se astepta ca Art sa protesteze.
Dadu din cap afirmativ cand vazu semnul lui Dawn. Desigur ca era atenta!
Un fior ciudat se strecura pe sirea spinarii. Ema nu rezista si isi scoase bagheta. Acum ca indivizii erau inauntru, putea sa folosesca vraja.
" - Expecto patronus" sopti ea, cu bagheta indreptata spre fereastra, in momentul in care se auzea mai multa galagie jos.
Patronusul avea sa ajunga in camera de zi a Ochilor-de-Soim si, cu putin noroc, vocea Emei avea sa se auda din interiorul bufnitei argintii.

'Avem nevoie de ajutor. Patru Devoratori la hambarul bufnitelor, inarmati si foarte puternici. Ema Snow'

Heather dormea dar fu trezita de cunoscutul patronus al Emei.Cuvantul "foarte puternici"o irita putin,dar nu asta conta acum.Totusi,de ce "avem nevoie"se gandi ea,dar isi alunga repede acest gand.Era important sa-si salveze sora,poate mai important decat propria ei viata.Isi trase bagheta dintr-o carte si porni in cea mai mare viteza spre hambarul bufnitelor.
Cand ajunse aproape de usa a inceput sa mearga pe varfuri,astfel incat sa nu fie auzita.Acolo vazu patru devoratori,speriata si putin enervata in acelasi timp striga:

"-Abracadabra!"

Ii nimeri pe doi dintre ei,care cazura imediat lati la pamant.

Ema tresari cand usa se deschise iar. Auzi vocea lui Heather si clipi uimita. Stia ca sora ei era in stare de multe lucruri si era mandra.
Auzise doar doua gemete scurte si se intreba cine o sfarsise.
" - La naiba!" se auzi Robert.
" - Si tu esti..?" intreba si Charles cu dezgust.
Pana aici.
Ema se misca atat de repede incat o facu pe Artemait sa tipe. Se lasa sa alunece pe trepte, pregatita sa atace. Cand a trecut de primele scari, a simtit mana lui Dawn alunecand pe umarul ei.
" - Expelliarmus!" striga Ema nervoasa, pe o voce foarte subtire, necaracteristica ei.
Bagheta lui Cannes cazu pe jos pentru a doua oara in acea zi.
" - Chiar nu esti bun la asta!" remarca Soimeanca cu batjocura.
Se apropie de Heather, flancand amandoua jumatate din sala rotunda.
" - Ma bucur ca m-ai auzit" sopti Ema prea incet ca s-o auda si altcineva.

Dawn cobori si ea, cu bagheta ridicata.
Ii facu cu ochiul lui Heather si se alatura celor doua. Tinta ei era Lestrange. El era un afurisit, Cannes doar il urma orbeste. Cand cel din urma se misca ca sa-si recupereze bagheta, Soimeanca dadu sa-l atace.
" - Doar nu o sa ataci o persoana dezarmata" rase Charles Lestrange pe un ton batjocoritor.
Dawn nu avea incotro. Stranse bagheta si il urmari cu coada ochiului pe Robert ridicandu-si batul magic.
Cele cinci persoane aveau acum baghetele indreptate spre adversari. Surorile castigasera avantajul numarului, acum ca Heather li se alaturase, iar May si David erau morti. Zaceau in mijlocul incaperii, cu socul surprinderii inca intiparit in ochi.
Lestrange il impinse pe David cu piciorul, facandu-si loc. Cat de josnic!

Heather isi iesi din fire cand auzi spusele lui Charles.

"-Poate ca Dawn nu ar ataca o persoana dezarmata,dar eu da!Crucio!" striga hotarata Heather

Nu mai era aceasi fetita din anul I careia ii era frica pana si sa foloseasca bagheta,poate ca trebuia sa arunce Abracadabra si spre Charles,dar nu stia de ce nu o facuse,poate a fost ceva pe moment.Acum mai ramasese doar Robert.Cel care o enerva ingrozitor de tare.

-Pai,ce ti-as putea face tie?

Vazu ca vraja aruncata asupra lui Charles isi pierduse efectul iar acesta se apropie de bagheta.Atunci Heather se apleca,lua bagheta de pe podea si o rupse in doua bucati.

" - Frumoasa miscare" zambi Ema.
Robert le privi furios. Se vedea cum isi macina mainile pe bagheta, cum degetele lui lungi scartaie pe lemnul lucios. Soimeanca putea vedea mania de pe fata lui.
Charles se repezi spre bagheta lui David. Soimeanca il ignora, caci Dawn deja inaita spre el cu pasi violenti.
Ema fusese o clipa deranjata de atitudinea lui Lestrange. Se purtase cu David dupa moarte precum ar fi avut ceva cu o carpa urat mirositoare. Era atat de adevarat ca Ross fusese o scursura a pamantului, dar era totusi un om. Macar merita sa fi lasat in pace dupa moarte. Emei i se parea ca a pierde viata pe aceasta lume era cel mai teribil chin. Sa fi incapabil sa simti. Nu ca David simtea prea multe inainte...
Soimeanca se indrepta spre Cannes.
Cand acesta sopti un "Crucio" plin de ciuda spre Heather, Ema sari cu bagheta spre el.
" - Protego!"
Scutul luminos se puse intre ei. Nu fusese prea eficent, caci Ema isi simti trupul scuturat o data. Se sfarsi repede, in doar cateva fractiuni de secunda. Tanara expira puternic, iar scutul se destrama. Se intoarse pe jumatate inspre Heather.
" - Esti bine?"

"-Voi fi bine doar daca Robert si Charles mor!"spuse Heather cu o ura patrunzatoare in ochi

Era deja ora 3:00,in curand era dimineata,trebuia sa faca ceva,se gandea la o vraja.Nu stia daca sa-i omoare,sau sa ii faca doar sa sufere.

"-Asta e!"exclama ea

Isi amintise de cartea din sectorul interzis care o gasise impreuna cu Ema,"CELE MAI NEGRE VRAJI".Incercase o singura vraja asupra unei mese.Un val de lumina puternica, violet-albastrui, izbi masa in doar cateva secunde. Lemnul se indoi spre interior, de parca ar fi fost lovit de huligani, capatand o consistenta vascoasa,dar nu stia ce se intampla daca folosesti vraja asupra unui om...

"-Andalus!"striga ea aruncand vraja spre Robert

" - Oh, gretos" sopti Ema cu o voce mica.
Piciorele lui Robert se inmuisera, capatand consistenta antigelului. Se prelingea pe podea, de parca s-ar fi scufundat in nisipuri miscatoare.
" - Garonia!" striga el cu bagheta indreptata spre propriu-i piept.
Isi reveni la normal, iar Soimeanca vazu cum i se dilata pupilele si ii freamata narile.
" - Ce? Si tu citesti mult?" intreba el pe un ton scandalos. " Da! Spre deosebire de altii, eu am fost un Viperin model. Am citit aproape intreaga biblioteca!"
" - Ai citit atatea carti si ai un asa IQ scazut?" intreba Ema nesigura, strambandu-se sarcastica.
Cum se facea ca nu invatase decat abureli din carti? Cum se facea ca citise atatea carti la viata lui si nu-si putea deschide sufletul?
Mai urma sa recite o poezie melodramatica si eventual sa bazaie putin. Abia atunci l-ar fi crezut Ema.