Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean

« Previous 1 2 3 4 5

/ Revederea din codru

Am avansat prin padurea intunecata asezandu-mi gluga robei pe cap cat mai bine.Frigul era cumplit avand in vedere ca era inceput de Ianuarie.Zapada ingreuna copacii desfrunziti de ceva vreme.
Am cautat cu privirea silueta ce stiam ca din clipa in clipa trebuia sa se afle in inima padurii langa o fantana uitata de lume si de timp.Am soptit "Lumos" baghetei mele ridicand-o dintr-o singura miscare.
Am privit cerul ce se innegrise de mult,insa stelele nu se vedeau datorita norilor grei si cenusii.Mai aveam destul de mult de mers asa ca m-am rezemat pentru o secunda de un copac pentru a imi trage rasuflarea.
Am privit cat indica ceasul din buzunar stiind prea bine ca eram in intarziere.Am continuat sa merg incercand sa nu ma uit nici in spate nici in stanga sau dreapta deoarece stiam prea bine ca padurea era plina de animale pe care nu as fi vrut niciodata sa le vad.Gerul ma impiedica sa avansez mai repede fiind aspru intrandu-mi nemilos in oase.Atunci am putut observa fantana de fusese daramata de mult de ninsorile si ploile ce o batusera fara ca ea sa poata face ceva.Pentru o secunda m-am intristat gandindu-ma ca persoana care trebuia sa se afle acolo de ceva timp ma dezamagi lasandu-ma balta acolo.Insa in acel moment i-am vazut parul brunet ce ii cadea pe spate.L-am fixat cu privirea indreptandu-ma in fuga catre el.Acesta ma observa prinzandu-ma in brate.

"Jasper nici nu stii cate griji mi-am facut!Ma bucur ca esti aici!"

Acesta ma stranse din nou de mana lasandu-ma sa ma pierd in ochii precum padurea in lumina miezului noptii.

"Cum se simte tatal tau?"L-am intrebat in timp ce cream o bancuta din niste ramurele.Ne-am asezat pe acea banca asteptand cu nerabdare raspunsul lui.

"Buna Alice! Mi-a fost dor de tine." spuse Jasper.

"Tata, hmm, nu este prea bine. Am atatea sa iti povestesc. Trebuie sa vorbesc cu Lee neaparat, si apoi trebuie sa ma intorc dupa tata. Ca sa fiu sincer, este in pericol. Am gasit-o pe sora mea... A inceput iar sa bea sange de om, si-a creeat o armata, dar tata incearca sa o opreasca, dar puterea lui nu prea mai are efect pentru ca sangele care l-a baut e pe sfarsite. O data terminat, s-a dus cu el. Sora mea vrea sa il distruga ca sa nu ii stea in cale. Ea vrea sa distruga toti vrajitorii si sa transforme toti oamenii in vampliri." raspunse Jasper la intrebarea lui Alice.

"Poftim acest nou jurnal. Am inceput sa scriu in el cand am plecat. Daca vrei sa intelegi mai multe, sa mai citesti din el cateodata. Acum putem merge? Mai vorbim pe drum. Trebuie neaparat sa vorbesc cu Lee". spuse Jasper cu o expresie disperata pe fata.

Il tineam de mana alergand pe langa pasul lui deoarece mergea extrem de repede.Simteam ca ne invarteam in cerc prin acea padure imensa si ca mereu vedeam aceleasi pietre si aceeiasi copaci.Insa m-am lasat ghidata de el deoarece ma simteam in siguranta atat timp cat el ma tinea de mana.

"Jasper!"L-am strigat soptit,insa acesta auzi imediat intorcand capul spre mine fara a se opri din mers.

"Stiu ca te grabesti,insa incearca sa mergi mai incet practic alerg pe langa tine!"I-am spus facandu-l sa rada.Intr-o secunda ma lua in brate incepand sa alerge cu mine.Tot ce puteam vedea acum era pieptul lui extrem de rece.

"Imi pare rau Alice,insa daca nu ajung la fix cu siguranta Lee nu va mai fi acolo!"Mi-a spus zambindu-mi.Nu am protestat si am stat linistita pentru a nu il incurca.Stiam ca aveam mult de venit deoarece mie imi luase aproape o zi cu pasul meu sa ajung pana la acea fantana.Totul parea atat de frumos,iar stelele parca zburau in acea goana nebuna pe care o purtam.In fuga aceea puteam sa jur ca imi vazusem constelatia pe cer.Simteam cum ploapele mi se ingreuneaza din ce in ce mai mult asa ca am inchis ochii atipind.

"LEE! CUM SA NU POTI!", se auzi un tipat in tot conacul.
"Am nevoie de acel obiect, si de sange de bebelus. Cu cat sangele e mai proaspat, cu atat tata v-a putea rezista mai mult. Cat despre Cutitul Mortii am nevoie de el. Numai cu el pot omora vampirii in cateva secunde. Si mai am nevoie si de pelerina invizibila a ta, cea impotriva vampirilor." se auzi doar vocea lui Jasper in biroul majordomului Lee.

"Stapane, nu stiu ce sa zic... Cutitul Mortii nu se stie unde este, iar sange de bebelus... Nu as putea sa omor unu, si tu vrei sa omor cateva sute." spuse Lee sfios.

"De cutit ma ocup eu. Vezi ce faci cu sangele" spuse Jasper cand iesi intr-o secunda din birou.

"Unde pot gasi acel cutit... A cui a apartinut... Cine a fost ultimul detinator? Trebuie sa merg sa caut" isi zicea Jasper in timp ce mergea rapid spre biblioteca.

Jasper intra in biblioteca si incepu sa caute prin cartile mai vechi de 100 de ani. O carte ii sari in ochi. Era pe jos langa semineu, parca cineva vroia sa o arda. Se duse spre carte, o ridica si se uita la titlu: "Cei mai puternici vampiri ai ultimelor secole". Rasfoii un pic cartea si un cuvant ii sarii in ochi "cutitul". Trecuse de cuvant cu cateva sute de pagini si incepu sa rasfoiasca cartea inapoi. Dupa cateva minute gasise pagina pe care scria:

"In ultimul secol, printre cei mai puternici vampiri a fost Alucard. A trait in Romania, si se spune ca a fost ultimul detinator la Cutitului Mortii. Legenda spune ca acest cutit s-a dus cu el in mormant. Acest mormant nu se stie unde este, dar tot in legenda se spune ca o data la 10 ani, pe data de 23 iunie sufletul lui Alucard apare la unul dintre castele sale omorandu-i pe cei care se afla acolo. Daca poti vedea sufletul, il poti intreba unde este ascuns cutitul si...." Jasper inchise cartea.

"Atat imi trebuia... Azi suntem in 20 iunie. Am 3 zile sa ajung in Romania. Am nevoie de Alice sa ma ajute sa Dispar pana in Romania." gandi Jasper in timp ce se indrepta spre camera lui Alice.

"Alice! Trezeste-te! Plecam" zise Jasper cand Alice se trezise buimaca cand usa se trantise de perete.

Am simtit o mana care ma indemna sa ma trezesc.Am incercat sa o ignor,insa aceasta devenea din ce in ce mai enervanta asa ca a trebuit sa imi deschid ochii.Inaintea mea Jasper parea destul de nervos incercand sa ma readuca in lumea reala.Auzisem tipetele lui Jasper chiar din birou,insa am incercat sa nu le bag in seama gandindu-ma ca cea ce nu stiu nu ma poate afecta.M-am ridicat brusc in momentul in care usa se tranti de perete am incercat sa imi dau seama cine produse zgomotul,insa intunericul din camera nu ma lasa.Am cautat bagheta nelinistita pe noptiera agitandu-ma deoarece aceasta lipsea.

"Jasper unde imi este bagheta!"Am inceput sa ma agit din ce in ce mai tare.

"Stai linistita,a ramas in roba,insa trebuie sa te trezesti am nevoie de ajutorul tau!"Mi-a spus cautandu-mi roba prin camera.M-am ridicat dandu-mi seama ca eram imbracata intr-o camasa de noapte foarte subtire.Am simtit cum sangele mi se aduna in obraji in momentul in care acesta ma fixa cu privirea din cap pana in picioare.Isi ceru scuze aruncadu-mi perechia de blugi si ploverul albastru ramand cu spatele in momentul in care ma schimbam.

"Sunt gata,insa va trebuii sa imi povestesti totul,fiindca mi-ai promis!"I-am zis privindu-l plina de interes.

"Sunt prea multe sa iti povestesc, si acum nu prea este timp. O sa fie un moment in care o sa iti povestesc. Dar nu acum." zise Jasper.
"Acum trebuie sa ne grabim. Tata este in pericol, ai uitat" continua baiatul parca voind sa schimbe subiectul.

Cei doi tacura. Nu se mai auzea nici un sunet. Cei doi se priveau in ochi, pana cand Alice facu un semn ca se da batuta si ca accepta sa plece.

"Pot sa iau pelerina cu mine?" intreba Jasper curios.

Alice a mers pana la pat, s-a asezat in genunchi si baga o mana sub pat. De acolo scoase o cutie de lemn in care se afla o pelerina invizibila. Fata i-o dadu lui Jasper.

"Multumesc." murmura Jasper cand puse pelerina in ghiozdanul pe care il avea in spate. "Acum sa mergem. Vreau sa mergem intr-un anumit loc din Romania. Am de cautat ceva acolo, nu stiu unde, dar stiu de unde sa incep. Castelul Bran. Ultimul castel al lui Dracula." continua Jasper.

Jasper o prinse de mana pe Alice. Atmosfera se schimbase, aerul era mult mai rece. Cei doi nu mai erau in Londra. Se aflau in apropierea castelului Bran.

"Este imens." zise Jasper. "Te rog sa astepti aici, eu merg sa verific daca se afla cineva" continua baiatul in timp ce isi punea pelerina invizibila pe el.
Dupa cateva minute ce trecusera foarte greu, Jasper se intoarse si ii sopti: "Sunt doi vampiri. Unul in castel, iar unul e in temnita. Vreau sa stiu cine e cel din temnita. Acolo mergem prima data."

Aerul intradevar se schimbase era mult mai rece si simteam cum mii si mii de ace de ghiata aproape invizibila imi strapungeau chipul facandu-mi trupul sa se infioare.Castelul era intradevar imens si foarte vechi puteam observa cum peretilor li se sterse culoarea fiind batuti de vanturi si de ploi.Era destul de greu sa patrunzi in castel avand in vedere ca gardurile erau de cativa metri inaltime.Insa Jasper pleca de langa mine pentru cateva secunde ca sa revina imediat dupa un minut.Nu stiam exact ce faceam si mai ales ce cautam acolo,insa aveam incredere in el si mai ales aveam incredere in puterile mele de vrajitoare.

"Sunt doi vampiri. Unul in castel, iar unul e in temnita. Vreau sa stiu cine e cel din temnita. Acolo mergem prima data."
L-am privit adanc in ochii ce din cauza luminii ce se pierdea printre norii grei deveneau din ce in ce mai verzi rugandu-l cu privirea sa ne intoarcem pentru ca imi era frica pentru viata lui.

"Jasper te rog nu vrea sa patesti ceva nici nu stii cat de rai sunt acesti vampiri putem fi raniti!"I-am spus cu capul in pamant.

"Tatal meu este mult mai important decat mine,iar tu nu vei pati nimic stii prea bine ca te voi apara!"I-am zambit fortat incercand sa ma impac cu gandul ca intotdeauna el statea sub semnul pericolului.L-am luat de mana strangandui-o puternic.

"Sa mergem!"I-am spus zambindu-i acum din tot sufletul stiind ca nimic nu mi se putea intampla atat timp cat aveam o combinatie fatala alaturi de mine Jasper si bagheta.

Cei doi erau intrati in castel. Aerul era rece si umed, simtindu-se un puternic miros de mucegai. Jasper mai mirosi aerul pentru a-si da seama pe unde sa mearga ca sa ajunga in pivnita.

"Am auzit ceva." se auzi o voce. Nu era de om, pentru ca Jasper nu simti miros de om, si nici de vampir nu era. Ce putea sa fie?
"Nu stiu ce sa zic. Eu nu am auzit nimic. Poate iar vrei sa iti dau o gheara peste ureche. Ai grija!" se auzi alta voce. Acum era clar. Erau varcolaci. Jasper putea sa isi dea seama, dar mirosul lor era foarte slab.

"Urasc cand nu simt un miros. Bine ca sunt prea prosti si nu isi dau seama ca suntem pe aici" gandi Jasper.
"Alice. Stai aici." se auzi o soapta la urechea lui Alice, si apoi Jasper se vazu nevazut.

Ochii sai de vampir puteau vedea prin intuneric usor. Dar si varcolacii la fel. Nu conta, pentru ca Jasper stia ca este mai rapid decat un varcolac. Padi pe unul dintre ei de dupa un colt de perete, si apoi tasni imediat la gatul lui. Se auzi un mic parait, dar pana sa isi dea seama celalalt despre ce se intamplase gatul lui scoase acelasi sunet.
"E inregula Alice, poti veni." spuse Jasper indemnand-o pe Alice sa vina catre el.
"Mirosul vampirului este puternic si cunoscut" zise Jasper, dar gandindu-se la ultima parte. "Cine o fi oare? E foarte cunoscut mirosul.".
"Hai sa inaintam Alice. Sau mai bine, ramai aici. Fa-ti o vraja de deziluzionare, sau mai bine Dispari de aici, si ne vedem afara peste o ora. Da asa e mai bine. Dispari, dar lasa-mi mie pelerina." zise Jasper increzator. Fata il asculta si Disparuse.

Acum Jasper era singur. Inainta in camera. Camera para ca si cum ar fi una de tortura.
"Cine e acolo. Te rog, nu mai vreau. Te rooog!" se auzi o voce care cerea mila, si iertare.
"Stai linistit. Nu iti fac rau." zise Jasper cu o voce calma
"TU! In sfarsit! In sfarsi m-ai gasit. Daca ai sti cat te-am cautat, mereu am fost aproape de a te gasi, dar mereu ajungeam prea tarziu. Nu pot parasi Romania, asa ca te-am cautat doar pe aici." zise vampirul ce era legat.
"Cine esti? De ce mirosul tau imi este atat de familiar?" intreba nedumerit Jasper
"Eu sunt, prietene. Sunt Vlad." continua persoana ce statea in umbra."Ce cauti aici?" fu curios. "Lasa asta. Intai ddezleaga-ma" implora Vlad.
"De unde stiu ca esti tu. Am sa te verific. In ce an am fost impreuna cu tata la vanat de lupi?" intreba suspicios Jasper.
"Cred ca era 1843, prin luna octombrie, pe 14 parca." raspunse Vlad sincer.
"Prietene. Ce ma bucur ca te-am gasit" raspunse Jasper in timp ce dadu un pumn lanturilor ce il tineau legat pe Vlad. "Hai sa iesim de aici, iti povestesc pe drum" zise Jasper.

"Deci acum vrei sa intram in conac iar, ca sa vorbesti cu vampirul care m-a torturat??? In sfarsit pot sa ma razbun pentru tot ce mi-a facut. Dar te previn, este foarte puternic, dar totusi, nu cred ca stie unde este cutitul. " zise Vlad in cand ajunsesera afara.
"Daca este destul de batran, stie unde este ingropat Alucard." size Jasper plin de speranta.

Se auzi un poc, si Alice era iar in padure, langa ei.

Trecusem prin multe lucruri din momentul in care ramasesem singura,iar acum ca Aparusem langa Jasper in padure ma facea sa ma simt din ce in ce mai bine.L-am strans in brate in momentul in care el alaturi de inca un barbat de aflau langa mine.
"Alice da-mi voie ti-l prezint pe Vlad!"Imi spuse acesta in timp ce barbatul cu ochii ciocolatii imi intinse mana.In momentul in care mainile noastre se atinsera am simtit o reaceala ca si cum as fi atins un mort.Mi-am dat seama imediat ca el era vampir.In timp ce ii dadeam mana batrabatului un marait puternic se auzi din spatele meu.Doua creaturi hidoase ne priveau dezvelindu-si coltii.Jasper si cu Vlad ma impinsera in spate maranid puternic la ei.Coltii mari al lui Jasper se dezvelisera imediat pentru prima oara,iar ochii caprui se tranformara repede in culoarea sangeleui.Nicioadata nu il vazusem asa si probabil nici acum nu prea il recunoasteam ca fiind el.Am atins solul rece incercand sa ma ridic deoarece Vlad ma impinse atat de puternic in cat cazusem.Mi-am cautat repede bagheta in buzunar tintind unul dintre ei cu aceasta.Mi se paru o vesnicie de cand nu o mai folosisem si trebuia sa stie si cei doi ca eu nu eram fara de aparare.

"Petrificus Totalus!"

Am strigat baghetei mele ce imediat imi asculta comanda impietrind unul dintre ei.Mai ramasese unul,insa nu doream sa folosesc aceeasi vraja.Asa ca singura vraja care imi veni in minte fu aceasta.

"Avada Kadavra!"

Am tipat din toti plamanii vazandu-l pe varcolac cu fusese proiectat la un metru cu ochii deschisi si reci catre cer.Cei doi ma privira uimiti deoarece ei nu trebuiau sa faca nimic.Nu ma asteptam sa il omor pe nici unul din ei,insa oricum cam aceasta era soarta lor.M-am apropiat de celalat intreptand bagheta catre el soptind.

"Obliviate!"

I-am privit pe cei doi ce si reveneau la normal asteptand o reactie din partea loc.

"Nu ma asteptam la asta." zise Jasper socat in timp ce inca isi tinea ochii inchisi pentru a ii transforma inapoi.
"Da, nici eu." raspunse Vlad uimit. "E bine sa te avem printre noi." continua acesta aruncand un zambet Aliciei.
"Hai sa mergem in castel, sa vedem cine este." spuse Jasper hotarat.

Cei trei pornira spre castel. Se auzeau cateva lucruri: trei perechi de pasi, zgomotul pasarilor de prin copaci, si inima lui Alice care batea cu putere in urechile celor doi. Creierul lor vroia sa o sfasie, pentru a-i putea bea sangele. Dar acest lucru nu este posibil. Jasper incerca sa isi scoata bataile inimii cand intrasera in castel. Jasper mirosi un pic, si decide ca trebuie sa mearga in sus. Cum inaintara, mirosul se amplifica. Se simtea doar cel al vampirului. Vlad asculta cu atentie. Nu se auzea nimic inafara de inima Aliciei.
"Jasper avem o problema." ii soptise Vlad la ureche. "Cred ca vampirul poate auzi inima lui Alice." continua acesta, cand usile mari de stejar masiv se dadura de perete.

"Cine sunteti?" se auzi o voce puternica.
"Jasper Alexandre Moon si Vlad I al Moldovei." spuse Jasper. "Tu cine esti?" intreba la randul sau acesta.
"Eu sunt DRACULA! Ce cautati aici? Ce doriti?" intreba acesta.
"Cautam Cutitul Mortii. Avem nevoie de el pentru a dobora pe vampirul care mi-a capturat tatal." spuse Jasper
"Stefan este prins?" fu uimit Dracula. "De catre cine?"
"De catre sora mea, Elizabeth." raspunse Jasper
"Cutitul nu este aici. Cutitul lui Alucard, este ingropat impreuna cu Alucard, iar mormantul nu se afla pe domeniul acestui castel." spuse Dracula
"Stii unde este? Ne poti ajuta?" intreba entuziasmat Vlad.
"Desigur ca stiu. Dar NU vreau sa va ajut. De fapt, daca mi-o puteti da pe muritoare, pot sa si vi-l aduc." raspunse Dracula.

"Am putea sa il pacalim si..." gandi Jasper cand fusese intrerupt de catre Dracula.
"Indraznesti sa vrei sa ma pacalesti pe MINE? Pot citi gandurile. Sa stii asta." rasuna vocea lui Dracula in tot castelul. "Totusi, am sa-ti dau un indiciu. Cauta prin castel, poate vei gasi ceva ce te poate duce DIRECT la cutit. Cauta bine, si intelept." spuse Dracula, in timp ce se transforma intr-un liliac. "Ne mai vedem..." se auzi un tipat pe care doar Vlad si Jasper il intelesese.

"L-ati auzit. Treceti la cautat prin castel." zise Jasper hotarat.