Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Spitalul Sf. Mungo

1 2 Next »

/ scream as loud as you can

• India incremeni. Stia ca era imatura, neexperimentata in toata, si...totusi, faptul de a fi un copil venea ca o insulta pentru ea. Nimeni nu ii spusese vreodata 'esti un copil'. 'Esti ca un copil', sau ceva de genul, da, dar nu chiar 'esti ca un copil'. Se incrunta, dar nu spuse nimic, pentru ca nu avea ce sa ii spuna. Toate sentimentele ei erau ravasita, ca si mintea ei si toata viata ei. Era intr-o dezordine totala, ceea ce o enerva la culme. Ii arunca bagheta, oricum nu stia de ce o luase, pentru ca nu avea nevoie de ea, era doar asa, un instrument pe care-l folosea mai mult din placere. Ciudat, insa se simtea goala, nu mai putea afisa nici un sentiment, decat o amara expresie, care o facea dintr-o data sa para mult mai in varsta decat era. Se indrepta spre el, pasind incet, lent, si oprindu-se cand era la cativa centimetri departare de el.
  " Tu...tu...nu. Nu. De ce? ", insa nu putea sa scoata nici un cuvant. Iar locul in care se afla o deprima si mai mult. Isi puse mana pe pieptul lui, insa retragand-o repede, ca si cum ar fi fript-o.
  "Nu. Tu...De ce?", repeta iar, cu ochii in pamant, si simtind rusinea acelei zile invaluind-o.

Ii pieri orice urma de zambet de pe fata ei care ii placea atat de mult. Atmosfera sumbra se lasa iarasi peste ei, iar el nu putea sa gandeasca, nu tia cum sa gandeasca vazand-o pe ea langa el, cat pe ce sa o podideasca din nou lacrimile...cum reuse sa o oefenseze atat de usor si repede? se pare ca ii intrase in sange si in caracter..si era o problema, nu voia sa schimbe nimic. Ii magaie usor obrazul cu dosul palmei, apoi cu palma in intregime cazand peste gatul ei..apoi peste umar, apoi peste piept...chicoti incet constientizand perfect ca se afla intr-o zona intima. O apasa incet cu mana retragand-o brusc, la fel cum facuse si ea. Se apropie mai mult de corpul ei sarutandu-i scurt fruntea si cuprinzand-o in bratele sale. "Mi-a fost dor de tine" Se ar fi stiut ea cat de greu ii era sa spuna acele cuvinte, care ii statuse-ra in gat de cand o zarise. O saruta inca o data, insa mai apasat. Nu voia sa-si lipeasca buzele de ale ei, in nici un caz, altfel ar fi fost mai creu sa aleaga..intre ce? nici el nu stia. Ii lipi capul de pieptul sau, spunandu-i cu mare dificultate, ii era frica sa nu se balbaie..pentru ca nu mai spusese acele cuvinte decat in cartile sale, nu stia cum sunau in realitate. "Imi pare rau." Ce-i drep, nu o putea lasa langa el..defapt..nu voia sa lase pe nimeni langa el.

• India nu-si putea crede urechilor. I se parea ca viseaza, si se uita la el cu o privire ciudata, ca si cum i-ar fi spus ca afara ploua cu sange, sau ceva de genul. Iarasi i se accelera respiratia, si inima i-o lua la galop. Spera ca nu cumva vraja ei sa-i fi dereglat creierul, in asa fel incat sa se poarte anormal. Dar chiar si asa, ea s-ar fi bucurat. Isi lipi mainile de spatele lui, intr-o imbratisare stransa, si ar fi dorit sa nu se mai termine niciodata. Isi dadu seama ca crestetul capului ei ii gadila barbia, fiind mai scunda.
  "Mie mi-a fost mult mai dor", sopti ea, inhalandu-i parfumul care-i era atat de drag. Indrazni sa se uite la el, in ochii lui verzi, culoarea ei preferata, si ii spuse : " Cel mai dor mi-a fost de ochii tai rautaciosi"

Rautaciosi? nu..il confunda ea cu altcineva..ochii sai erau, ei bine, ca ai unui lup mereu flamand, ca a unui sadic care nu a reusit niciodata sa-si satisfaca pofetele, ca a unui scriitor pierdut, singuratic si fara pic de sentiment. Zambi rautacios cand ii simti stransoarea ei jalnica de femeie. O privea intens in ochi sperand ca ea va intelege de ce anume el o facea, de ce in secunda urmatoare isi atinse apasat buzele de ale ei, tinandu-le prizoniere timp indelungat framantandu-le mereu fara oprire, nu stia cum insa reusi sa-i muste buza, nu avea sa simta nimic din moment de el continua sa-i amelioreze durerea cu saliva sa care se combina cu ce a Indiei. Nu era un copil..poate ca din simplul fapt ca ea nu era un copil se indeparta de ea, nu voia sa fie subgugat, nu voia sa i se puna fusta in cap, sa recunoasca ca poate simti..La naiba, nu stia ce sa faca, si daca ceea ce facea era corect. O lipi usor de peretele din apropiere ridicand-o de bazin asa incat ea sa se prinda cu picioarele de el ajungand cu ochii la acelasi nivel. Ii saruta din nou buzele, insa scurt si retinut. O mana o tinea pe talia ai in timp ce cealalta ii mangaia obrazul. Isi afunda capul in parul sau de la gat pupacindu-i-l. " Iti place?" Ii sopti incet..voia sa stie daca chiar ii place prezenta lui indiferent de dispozitie. Tare nu si-ar fi dorit sa faca ceea ce intentiona, si anume, sa plece, sa-i distruga orice aluzie cum ca el ar putea sa-i fie alaturi.

• India nu mai putea simti nimic,doar ca nu vroia sa plece,sau sa se opreasca vreodata. Ii devora buzele cu o lacomie de neinchipuit, ca si cum...insa nu se putea gandi la nimic. Ii prinse gatul in mainile sale, strangandu-l, ca si cum ar fi vrut sa-l sugrume, si cu picioarele de talia lui. Elibera stransoarea, retragandu-si capul, si uitandu-se in ochii lui, cu obrajii in flacari.
  "Nu, nu imi place.", sopti ea. " Ador. Sasha, esti...tu...imi...", insa de data asta ii fu mult mai greu. Nu mai putea rosti cuvintele cu atata usurinta cu care le rostise data trecuta, pe Aleea Nocturn. "Te...pla...te plac, mult, mult, mult de tot.", reusi ea intr-un final sa spuna, cu fata ingropata in umarul lui, inca lipita de el. Ii venea sa intre in pamant de rusine si groaza, mai ales daca raspunsul pe care urma sa-l primeasca avea sa fie unul negativ.

Isi infipse degetele mainei in parul ei care emana un miros al naibii de placut, parfum care ii gadila narile in fiecare secunda, trebuia doar sa-l agite un pic ca acel iz sa se raspandeasca in aer pana la nasul sau. Iar ii spunea ca il place, si nu ceea ce ii provoca el insa chiar propria sa persoana, ii placea de el...era absurd sa se gandeasca ca cineva chiar simte ceva pentru el, si nu o aversiune sau dezaprobare, insa ceva dragut cum ar fi simpatie..sau..nu voia sa se gandeasca ca ar fi si ceva mai mult. Ii saruta scurt urechea continuand sa-i mangaie gatul cu buzele sale. Totusi, ceva nu era bine, de ce mereu..ei bine, poate doar de doua ori reusise sa-i spuna acel lucru doar dupa ce era ametita de prezenta lui. Ii oferi o ultima atingere pe frunte, indepartandu-se de ea in secunda urmatoare..eliberandu-i pe rand fiecare particica din corp in parte. Ii lasa picioarele sa alunece jos apoi pasta o distanta cat de cat mai decenta. Inchiti in sec. Iar trebuia sa spuna acele cuvine...insa oare chiar trebuia? Ichise ochii, nu stia ce sa faca, simtea o atractie pentru ea, acei ochi frumosi, care il priveau de atata ori cu blandete si raceala prefacuta..ea isi pierduse parintii iar el nici nu ii dadu atentie. Deschise ochii privind-o deznadajduit...nu avea sa astepte nimic de la ea...el trebuia sa faca ceea ce considera corect. Se apropie din nou de ea luand-o in brate imediat.."Am nevoie de tine...nu ma lasa sa plec...nu ma lasa sa fac din nou o prostie lasandu-te pe tine aici.."

• India il privi uimita, cu inima tresaltandu-i de bucurie. Era ca un copil care primeste dupa lungi asteptari cadoul mult dorit de Craciun. Doua lacrimi mari ii aparura in colturile ochilor, si isi ingropa fapta in pieptul. Nu putea sa mai zica nimic, atat de emotionata era. I se parea ca totul e prea frumos pentru a fi adevarat, ca prea i se intamplase totul intr-o zi. Isi dadu seama ca era prima persoana care-i spunea ca are nevoie de ea, si se simtea ciudat, pentru ca nimeni nu ii mai spusese asta vreodata. Toata viata fusese singura, nu avusese nici un prieten, si acum nu stia cum sa se comporte.
  "Sasha...", sopti ea, sarutandu-l pe obraz. "Nu te voi mai lasa, decat daca o sa-ti doresti tu asta."
  Se desprinse din imbratisare, indepartandu-se, in asa fel incat sa fie in umbra.

Se incrunta usor cand o zari indepartandu-se, de ce ii mai spuse ca nu o sa-l lase daca deja o facea. Fata i se raci un pic la fel si privirea, devenind mai dur, cum era si inainte de intalnirea lor in spital. Lasa ochii in jos reflectand cateva secunde asupra ceea ce se va intampla daca o sa o tina langa el de acum inainte...nimic, nu-i putea oferi nimic. Ce facea el defapt acolo? ii indeplinea cea mai sincera dorinta a ei, stia ca India vrea asta..stia ca vrea pe cineva alaturi si anume pe el, insa ce voia el? nu stia. Poate daca s-ar fi chinuit un pic, ar fi putut sa o iubeasca la fel cum a iubit-o pe...Rasufla usor incercand sa nu-si mai aminteasca de trecut. "De ce esti aici?" Intreba el, fara sentiment in glas, schimbandu-se complet de la ultima sa replica. "Ai spus ca parintii tai nu mai sunt..imi pare rau ca te-am facut sa te gandesti la ei." Merse incet spre ea, si la o distanta calculata ii prinse o mana intr-ale lui si o saruta. Putea fi si baiat bun daca depunea si ceva efort, insa totusi se simtea mai in largul sau find un mitocan, si nu promitea ca nu o sa mai vorbeasca cu India pe acel ton sarcastic cum obisnuia sa faca.

• India lua o pozitie defensiva cand Sasha se apropie de ea. Nu isi putea da seama de ce se departase, insa acum isi dorea sa nu o fi facut. Se apropie din nou de el, uitandu-se in ochii lui, si spunandu-i pe un ton calm, dar cu durere in glas.
  "Bunica mea...nu mai e.". Nu stia cum ar putea sa vorbeasca sa nu-l faca sa se simta vinovat ca-i pricinuise durere, insa de mult renuntase sa si-o mai provoace gandindu-se la persoanele care ii dadusera viata. " Tatal meu a murit cand aveam doar 6 ani, iar mama acum un an. Insa m-am obisnuit fara ei, mai ales fara mama, care oricum nu stiu cat de mult ma iubea. Iar bunica mea la fel."
  Se uita la podea, incercand sa-si innabuse un suspin.
  " Insa m-am saturat sa tot pierd persoanele la care tin.", spuse ea hotarata, si sperand ca a inteles ce dorise sa spuna cu asta.

Isi miji ochii care o priveau rece insa cu unduiri de blandete, muscandu-si in acelasi timp buza de jos vatamand-o binisor. Nu avea nici cea mai mica intentie sa o jigneasca din nou, defapt nu simtea o mare placere cand o facea insa doar in acest mod se putea tine cat mai departe de lumea curioasa si bagacioasa. Ii ura pe cei din jur din simplul fapt ca erau naivi, prosti si fara un scop, indiferenti si blegi..sincer vorbind nu putea spune despre toti acest lucru deoarece mereu exista si cate un inteligent printre ei care iti umple capul cu filozofiile sale inutile. Totusi India nu avea obisnuinta sa vorbeasca inutil...poate doar in unele momente...insa oricum, ii placea ca trece la subiect fara ocolisuri si prea mare sfiala.
"Hmm...inteleg..defapt nu inteleg...toate rudele mele sunt bine merci..chiar daca mai sunt imprastiati pe la Azkaban, asta e o soarta destul de frumoasa pentru ei..o merita din plin." Nu era el persoana care sa-si iubeasca cei apropiati prin sange, ii simtea mai mult ca pe niste papusele cu care te joci in fiecare zi insa acum s-a dus timpul de jucat cu papusile, si nu mai avea nevoie de ele, ca si orice copil, le-a aruncat undeva in intuneric. Expresia chipului sau nu era afectata nici de spusele ei nici de ale sale, era perfect constient ca sfarsitul multor familii era tragic sau pur si simplu nu pre satisfacator in timp ce el avand de toate si pe toti alaturi s-a dezis...sincer vorbind, ii stateau in gat toate astea si nu mai avea de gand sa supotre represiunile din partea parintilor si iubirea lor excesiva pe care i-o daruiau in fiecare zi. Revenind la domnita din fata sa. O vazu stingherindu-se, deci o apuca el de mana dinand-o strans si spunandu-i privind-o in ochi: "India, ai incredere in mine?" Era stupid sa intrebe asa ceva insa trebuia sa se asigure de un lucru inainte de a-l pune in functiune. Defapt el se putea numi o persoana care pune pret pe cinste si onoare, deci India nu avea nici o sansa fie dezamagita la acest capitol...daca promitea ceva....facea.