Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Spitalul Sf. Mungo

1 2 Next »

/ scream as loud as you can

• India era in dificultate. Nu stia cum e sa aiba incredere in cineva, pentru ca in viata ei nu se increzuse decat in ea insasi. Stia ca increderea se castiga, si chiar si asa, nu se punea problema ca nu are incredere in Sasha, ba din contra, era singura persoana careia ii marturisise sentimentele. In viata ei nu avusese vreo prietena, sau macar o persoana care sa stie cum se simte. Isi aminti insa ca inntr-un an ii marturisise femeii de serviciu ca ii placea de un baiat, si regretase imediat acest lucru.
  "Esti prima persoana careia i-am spus ceea ce simt, si cred ca asta se numeste incredere. Dar tu?", intreba ea, fermecata de ochii lui verzi, ochi care ii placeau atat de mult. Chiar daca iar isi schimbase atitudinea, nu ii mai pasa, imbatata de faptul ca ii scapase ca avea nevoie de ea. Acele cuvinte, poate banale pentru unii, contau foarte mult.

Deci, avea totusi inceredere in el, poate ca nu reusise sa o descopere foarte bine in tot timpul petrecut alaturi de ea, ce-i drept nu fusese chiar atat de mult insa in aceste clipe el reusise sa o atraga langa el, din mai multe puncte de vedere...nu crezuse ca raspunsul ei va fi "da" insa nici nu se astepta sa auda un "nu" din partea ei. Iar el, ei bine...nu a citit-o pe India ca pe o carte deschisa...de fapt s-a chinuit mult sa-i cerceteze filele insa un lucru era sigur, ea suferise, iar indivizii a caror suflete au fost ranite nu se trateaza atat de usor de boala singuratatii, e greu sa te alipesti de cineva, e greu sa vobesti cu cineva despre ceea ce simti si totusi ea o facuse iar asta nu demonstra decat simplul fapt ca era puternica, ca el nu va da gres avind incredere in ea. Ii zambi destul de atragator, insa raceala din ochi sai nu se domolise. Isi strecura mana dupa talia ei tragand-o mai aproape pana ce o simti lipita de pieptul sau, sarutandu-i scurt fruntea in secunda urmatoare ii sopti cu vocea sa blanda in care fara indoiala era simtita si o urma de duritate. "Tu cum crezi, draga mea?" Ii prinse barbia in mana dreapta cautandu-i privirea, fortand-o si pe ea sa se uite in ochii sai, sa vada ce clocotea in el, sa vada ca nu-i voia raul. "Vreau sa te stiu bine...siii...inca mai astept acele scuze frumoase din partea ta" Impocritul naibii ce era, care scuze? el ar fi trebuit sa-si cera mii de scuze si totusi mandria nu-i permitea acel lucru. Ii zambi smecher sarutandu-i apasat buzele in secunda urmatoare..nu avea de gand sa se opreasca prea curand asa ca ii permitea din cand in cand sa-si ia o gura de aer..Cea mai potrivita scuza din partea ei ar fi fost sa nu se mai indeparteze de el in clipele care vor urma la fel cum facuse anterior, insa era si curios sa vada ce va face domnita.

• India il privi nedumerita. Nu isi dadea seama la ce scuze se referea, pentru ca nu ii facuse nimic care sa...insa gandurile ii fura intrerupte de sarutul acela, acel mod care o facea sa uite tot ce gandea, si totul in jurul ei. Ii prinse gatul in mainile sale, ridicandu-se pe calcaie. Insa, cum nu isi dorea, momentul acesta pe care ar fi vrut sa-l prelungeasca la nesfarsit, fu intrerupt. Un strigat inuman se auzi dintr-o camera, si India facu urmatoarea remarca, care o infiora:
  "Nu suntem singuri, si nu la ceea ce te-ai gandi. Aici nu sunt oameni de care sa nu ne temem.. Inima ii batea sa-i sara din piept, si tresari cand mai auzi iar strigatul, strangandu-i mana Sashei. Nu vroia sa para o fricoasa, insa se speriase rau. Usile incepura sa se tranteasca, insa nu vedea nicaieri bagheta pe care i-o aruncase mai devreme lui. Insa nu conta prea mult pentru ea, caci incepu sa murmure urmatoarele cuvinte: Ispans zor ksa vram dam, repetandu-le de cateva ori.

Isi miji ochii cand vazu toate lucrurile ciudate care se petreceau in jurul sau fara vre-o logica sau sens..totusi era absolut normal sa fie un spital de vrajitori dubios, deoarece asa erau vrajitorii, niste tipi dubiosi. Simti stransoarea Indiei si nu se putu abtine sa nu zambeasca smecher. O lipi cu capul de pieptul sau punandu-i cealalta mana la gura facand-o sa inteleaga ca trebuie sa taca in acel moment. Brusc, se facu liniste..prea liniste. Ii lasa gura libera ducandu-si mana la bagheta sa care statea frumusel in buzunarul sau departe de degetele nesimtite ale Indiei care obisnuiau sa-i atinga, fara voia sa bineinteles, lucrurile. Simti lemnul atat de familiar al baghetei atunci cand arunca o vraja de deziluzionare asupra lor..prefera sa ramana in intuneric..alaturi de India.
Ii ridica usor barbia furandu-i ochii, avea o privire atat de inocenta..exact ca cea a lui. "Acum nu ne vede nimeni..risc sa presupun ca o bagheta a ajuns pe mana unui bolnav, s-a mai intamplat asa ceva, nu e grav..sa nu te panichezi si sa ramai locului pana ma intorc eu." Da, avea de gand sa o lase acolo si sa plece cautand sursa bubuiturilor care incepura, insa doar cu o singura conditie, ca nu o sa faca cine stie ce prostie cat timp nu va fi, iar in cazul Indiai era greu sa-ti imaginezi ca poate sta cuminte. O saruta apasat pe buze, apoi fruntea eliberand-o usor din bratele sale.

• India isi simti inima batand innebunita cand il vazu plecand. Isi dadu seama ca habar nu avea unde ii era bagheta, lucru care o enerva la culme, chiar daca se pricepea la vraji nonverbale. Se lua dupa Sasha, mergand in spatele lui, incercand sa nu se faca simtita. Dupa cateva clipe de liniste, o liniste prea insuportabila si ciudata, se auzi o voce de barbat, probabil soptita, dar in asa fel incat sa te innebuneasca:
  "Katerin. Katerin. Katerin!".
  India tipa, cazand la pamant, cu respiratia accelerata mai ceva ca la iepuri. Dar starea asta nu dura mult, pentru ca in secunda urmatoare tasni langa Sasha, soptindu-i cu lacrimi in ochi.
  "Pleaca. Pleaca. Pleaca. Te rog. Pleaca de aici. O sa...", cuvintele ei terminandu-se isteric. Incepu sa respire greoi, pe gura, uitandu-se la barbat disperata si rugatoare.
  "Katerin...", se auzi din nou vocea aceea groaznica.
  "Pleaca! Pleaca acum!", tipa India, nici ea nemaistiind cui, lui Sasha, sau vocii.

O lasa in intuneric departe de orice pericol..o dorea in siguranta, o dorea teafara..deoarece nu-i placea cand cei care stau pe langa el sa fie cu defecte, raniti sau naiba stie ce. Inghiti in sec..nu mai vazuse un asemenea haos in spital, semana mai mult cu un azil de nebuni, de batrani nebuni, pentru ca, pe dracu, erau doar in carja lumea pe acolo..ei bine, poate nu doar ciar in carja insa tot instariti erau. Rasufla usor si tresari puternic in clipa urmatoare, inima ii era undeva in calcaie, nu se putea trezi, auzea glasul Indiei tipand..mari ochii pana la refuz si se intoarse, simti cum ea se izbise de el si o cuprinse in maini. Sa plece? cine sa plece? ce era cu ea...de cand o intalnise in spital era ciudata, se comporta dubios si plus la asta tipa, la ceva ce el nu vedea...sau pur si simplu nu observa.
"Ce se intapmpla, India? Spune-mi...mie poti sa-mi spui.."Zise el fortand-o sa il priveasca in ochi si atunci vazu frica care clocotea in ei. "Cine e Katerin? India, cine e ea? si ti-a facut cineva ceva?" O izbi insa nu puternic de peretele apropiat, punandu-se peste ea impiedicand-o sa se miste prea mult. "Astept raspuns..acum."

• Cu inima inca alergand nebuneste, ca si cum ar fi alergat cine stie cati kilometri, se uita la Sasha cu tristete. Ii parea rau ca trebuie sa afle asta, acea parte monstruoasa din trecutul ei. Astepta zeci de secunde, asigurandu-se ca acel glas hidos nu se mai aude, apoi incepu sa povesteasca.
  "Acum un an, cand am implinit 17 ani, am intalnit pe cineva. Mi se parea ca era cel mai frumos lucru care mi se intamplase. Si chiar asa era. Pana cand...bineinteles, a intervenit ceva. Robert. Monstrul care nu vroia sa-mi dea pace, si care...El, nu inteleg ce avea cu mine, dar vroia cu orice pret sa ma aiba. I-am tot explicat cum sta treaba, insa pur si simplu nu intelegea. Si m-a amenintat ca o sa il omoare pe prietenul meu, asa ca a trebuit sa ma prefac ca nu mai tin la el. Apoi, totul era complicat, eu eram cu Robert, dar ma intalneam pe ascuns si cu fostul meu prieten, care nu eram sigura daca era totusi un fost.
  Facu o pauza, pentru a suspina, apoi reincepu povestea, cu ochii inlacrimati.
  "Intr-o seara, Robert a facut o vraja asupra mea. Si nu imi amintesc ce s-a mai intamplat, dar stiu doar ca...incepeam sa-l iubesc. Si chiar daca mi se parea ciudat, il ignoram pe fostul prieten. Pana cand, intr-o dimineata, m-am dus la el, si...cand m-a vazut, si cand i-am spus ca nu il mai iubeam, s-a sinucis. Sasha, iti inchipui ce inseamna asta? Eu!Eu l-am omorat. Am omorat un om...un om nevinovat. Fusesem prea dura si rea, si nu a putut suporta. Katerin sunt eu. Pe mine ma cheama Katy, Katy simplu, insa Robert ma alinta cu Katerin. Si l-am omorat pe..."
  Ofta, lasand o lacrima sa-i curga pe obraz. In ochii ei se putea citi oroarea, vina si groaza.

Poate ca suna ciudat pentru el fapul ca ea se blestema pentru ca a omorat un om, o persoana iubita, probabil el nu va intelege niciodata cat de dureros e avand in vedere ca el nu iubise pe nimeni indeajuns de mult sau nu avusese pic de sentiment cand omorase cateva din rudele sale, pentru el era perfect normal sa faci pe cineva sa sufere fizic, sa trimiti pe cineva in lumea celor drepti din simplul fapt ca avea si ceva sadism in el. Oasculta cu cea mai mare atentie si incerca sapatrunda in gravitatea situatiei. Deci, exista un risc sa aiba si el acelasi sfarsit lamentabil ca si fostul ei prieten, insa aici era o problema...el nu era iubitul ei, cel putin nu-i spuse niciodata faptul ca o place sau si mai grav..ca o iubeste, chiar daca poate era ceva pentru ea in sufletul sau. Ii mangaie usor fata cu dosul palmei si ii sopti la ureche destul de sigur pe vorbele sale. "O sa fie bine, crede-ma...doar linistestete." Ii sterse lacrimile de pe obrajii ei calzi sarunandu-i scurt fruntea. Ii placea atingerea buzelor sale cu pielea ei fina..ii dadea un fior cosmic, un fior placut.

• India se mai linisti putin, insa nu atat incat sa revina la starea ei normala. Ii prinse fata in mainile ei, afundandu-se in ochii lui verzi. Verdele ala care ii placea atat de mult, si care avea puterea unui calmant asupra ei.
  "Mai e ceva..", spuse ea pe un ton grav, si cu ochii mari, in care se citea iar groaza. "Dupa cum probabil ti-ai dat seama, Robert s-a intors. Si...o sa ma vaneze, pana cand ma avea avea iar. Si cel mai probabil o sa-ti faca rau. Si crede-ma, nu e genul care se teme de ceva. Si pana nu o sa-si atinga scopul nu o sa se lase.", continua ea, in soapta, temandu-se sa nu fie auzita de altcineva. "Asa ca, daca vrei sa ma mai vezi vreodata...pleaca. ", spuse ea, dandu-i drumul si indepartandu-se. Isi sterse lacrimile, si desfacu mental vraja Sashei.
  Isi dadu seama ca Robert o astepta la coltul coridorului, si, luandu-si inima in dinti, se indrepta spre el.
  "Katerin, te intorci la mine, iubire...", ii spuse el ranjind, si aparand de dupa colt. Era asa cum si-l amintea, cu parul negru tepos, si inalt, dar in nici un caz mai inalt ca Sasha.
  "Vad ca ti-ai facut alt prieten", spuse el, cu buzele strangandu-i-se cand se uita spre Sasha. "Nu te superi daca o sa discut putin cu el, nu? Crucio!"
  La auzul ultimului cuvant, India, innebunita de groaza, se uita cum bagheta vrajitorului se ridica in aer, indreptandu-se spre celalalt. Se arunca nebuneste in fata Sashei, care era la cativa metri departare, simtind blestemul din plin, si mai ales, durerea.

Daca nu ar fi fost si India prin apropiere ar fi discutat foarte drgut cu acest Robert ochi in ochi si avea si el cateva cuvinte intepatoare pe care voia sa i le spuna cu cea mai mare nerabdare. Il privi cum o chema spre el, avu acel mic tresarit si impuls de a-l trasni cu ceva in cap in secunda urmatoare insa nu avea de ce...la moment. Vru sa-l sperie cu blestemul de neiertat...un blestem eficient, trebuia sa recunoasca insa nu destul incat...la naiba, India, la ce se gandea fata aceea cand se arunca in fata lui..rasufla usor..apoi isi desfacu vraja fiindu-i clar vizibila raceala si indiferenta din ochi cu care o privea pe India zbatandu-se de durere. Nu avea de gand sa-i arata lui ca-i pasa de ea altfel ar fi facut lucrurile mai complicate. Ridica scurt dintr-o spranceana fixandu-si privirea dura asupra lui. "Daca crezi ca-mi pasa de viata amarata a unui copilas...sa stii ca te inseli..chiar m-as bucura daca m-ai elibera de ea pentru totdeauna...stii ca poate fi enervanta?" Zise el inclinand capul intr-o parte si iesind din umbra se indrepta spre el cu bagheta in buzunar...nu era cazul sa se lupte in timpul apropiat.. Ochii sai verzi erau plini de plictiseala, de fapt chiar era plictisit de oamenii care voiau sa se dea mari si din pacate nu le reusea. "Daca o vrei atat de mult pe ea...atunci care e faza sa o lasi sa sufere fizic..din cate am inteles iti place sa lasi oamenii cu moralul distrus..esti un ratat si jumatate..iar eu nu-mi pun mintea cu ratatii." Zise el si trecu pe langa el indiferent fara sa arunce o privire spre fata care incepea sa-i faca probleme..iar el nu avea nevoie de probleme la fel cum nu avea nevoie ca barbatul din spatele sau sa fie in viata..nu se grabea..insa va fi tare multumit sa-i zboare capul daca va incepe sa-l calce pe nervi si din fericire pentru el..o va face...doar Robert nu lasa prietenii Indiei in viata...si Robert va fi si un catelus ascultator si o sa-l scoata din minti spre nefericirea sa. Zambi dracesc, asteptand o reactie din partea lui si in special o reactie din parea Indiei care dupa cum planuia trebuia chiar in acel moment sa-l injure de mama focului pentru ca ii facuse aluzii in zadar.

ooc: Scuze scuze scuze....imi pare foarte rau ca nu am putut sa-ti postez ieri..dar nu am uitat de tine...in nici un caz...cum sa uit eu de tine.