Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Ministerul Magiei / Searching for hidden answers

**Rosalie Vivienne Alden** · 18 Jan 2011, 21:38

Abia asteptam sa gasesc ceva ce sa ii incrimineze pe Porrin,dar nu pentru a il duce la Azkaban din nou fiindca deja evadase de doua ori,iar acest lucru nu imi era deloc de folos. Eu nu prea stiam ce sa fac,nu cunosteam Ministerul Magiei atat de bine,dar in momentul in care am auzit spusele lui Raizen chipul mi se mai lumina putin,eram plina de speranta. Probabil ca vom reusi sa inaintam decaderea lui Porrin,sfarsitul sau. Departamentul Accidentelor Magica...intr-adevar fusese o alegere inteleapta a lui Raizen. Daca majoritatea angajatiilor erau plecati nu puteam sa pierdem o asemenea ocazie ce nu o gasesti la tot pasul. Va trebui totusi sa fim putin atenti,cine stie cine poate sa vina nepoftit in Minister? Speram sa nu fie cazul , dar niciodata nu poti fi sigur de ceva.

Ascultand intrebarea sa,am rostit pe o voce ganditoare. Abia acum sesizam ca nu prea stiu mare chestie despre Tom Porrin. Nu stiu nimic despre trecutul sau,doar ceea ce are legatura indirect cu familia mea...

"Stiu doar ca este foarte periculor. Mi-a facut mult rau de-a lungul timpului,mie si familiei mele si nu numai. A evadat din Azkaban de doua ori ceea ce ma face sa ma gandesc ca tot ce am obtinut pana acum in legatura cu el a fost in van...Dar nu mi-am pierdut inca speranta. Si a fost pe cale sa ma ucida de atatea ori...!"

M-am oprit putin fiindca in minte mi-au venit multe imagini mult prea dureroase pentru mine,dar apoi am adaugat:
"Da...Departamentul Accidentelor Magice este perfect pentru inceperea cautarilor."

**Raizen Isildur** · 19 Jan 2011, 13:05

Raizen încuviințã ușor din cap și privi pãtrunzãtor în jur. Nimic nu se schimbase de la sosirea lor la Minister. Totul era la fel de straniu de pustiu și tãcut. Atât de tãcut. Lui Raizen i se înfiorã pielea. Simțea cã ceva nu era total în regulã acolo. Multe aveau sa se întâmple în acea zi.. sau cel puțin așa se pãrea. Spera doar sã nu intre în belele.. prea mari. Îl bufni râsul la gândul acela. Ar fi o minune. Rosalie îl privi ridicând dintr-o sprânceanã, însã el clãtinã din cap adoptând o poziție serioasã. Se îndreptarã amândoi cãtre lifturi, dar nu înainte ca ea sã-și treacã mâna prin pãr iar el sã-și aranjeze gulerul la cãmașã. Trebuiau sã fie impecabili în fața altor vrãjitori dacã doreau sã le câștige respectul.. celor care lucrau la Minister cu precãdere.

Trecurã pe lânga statuia din mijlocul Atriumului și Raizen aruncã câțiva sticli în Fântâna Vrãjitorilor, pentru cei de la Sf. Mungo. Se gândi la toți cei care au avut de suferit din cauza Lordului Întunecat și a Devoratorilor. Spera sã nu ajungã și el printre ei. Trecurã de Porțile de Aur și într-unul din lifturi. În mod bizar, Eric, cel care se ocupa cu înregistratul baghetelor, nu se aflase la biroul de securitate. Ceva nu era în regulã, clar. Intrarã amândoi în lift privindu-se mirați. Rosalie apãsã butonul cu numãrul III, pentru Departamentul Accidentelor Magice. Liftul tremurã ușor și începu sã coboare încet, dându-le celor doi o senzație stranie de nesiguranțã.

**Rosalie Vivienne Alden** · 19 Jan 2011, 13:21

O senzatie stranie ma cuprinse astfel ca un fior rece imi trecu pe sira spinarii. Nu stiam ce va urma sa facem astazi,insa un lucru era sigur: ne-am asumat un risc enorm incercand sa patrundem in Ministerul Magiei pentru a cauta documente care...probabil nici nu exista. Dar nu mi-a disparut acel sentiment : vom gasi ceva , vom gasi ceva ce sa ne ajute in continuare. Mi se parea atat de ciudat faptul ca nimeni nu era pe aproape,era imposibil ca Ministerul sa fie absolut gol,lipsit de lume,de viata. Mereu era cineva ... mereu exista un angajat. Brusc,un gand oribil imi trecu prin minte: Daca cineva mai fusese aici? Cineva care sa fi cautat ceva anume...ceva asemanator cu ceea ce cautam noi. Da,asta era!
Speram din tot sufletul ca Porrin sau Lestrange sa nu fi fost aici altfel tot drunul a fost in van...Am lasat gandurile acestea sa zboare cat mai departe de mine fiindca liftul se oprise facandu-ma sa tresar.

Acum ne aflam in fata Departamentului Accidentelor Magice. Am tras adanc aer in piept pentru a imi face curaj sa inaintez. Daca am ajuns pana aici cred ca va trebui sa continuam.

"Esti gata?",l-am intrebat eu brusc pe Raizen aratandu-i intrarea de la Departament.

**Raizen Isildur** · 23 Jan 2011, 13:14

„Haide...” zise Raizen cu o voce rãgușitã și pãșirã amândoi la unison, ieșind din lift.

Privirã coridorul luminat slab din fața lor. Totul era straniu de pustiu. Își scoaserã baghetele și începurã sã meargã foarte precauți, abia îndrãznind sã respire. Umbrele se jucau cu imaginația lor. Lui Raizen i se pãru cã vede însã când se întoarse întrebãtor cãtre Rosalie, aceasta clãtinã din cap. Probabil cã i se pãruse. Podeaua din lemn închis la culoare scârțâia pe alocuri, fãcându-i sã tresarã. Era o atmosferã foarte stranie. Raizen se simțea de parcã n-ar trebui sã fie acolo, deși nicio lege nu îi împiedica sã meargã pe coridorul acela. Ce aveau sã facã în continuare nu era, vorbind strict, legal totuși. La un moment dat o ușã albastrã se conturã pe stânga. Ajunserã în dreptul ei și Raizen atinse ușor mânerul din metal rece. O privi pe Rosalie mijind ochii, iar ea încuviințã ușor din cap.

Rãsuci mâna și împinse ușa. În momentul acela o strãfulgerare galbenã le orib ochii amândurora. Rosalie scoase un țipãt ascuțit de teamã, iar Raizen urlã „Protego”, fãcând un scut albastru sã-i iasã din vârful baghetei. Tânãra se ascunsese în spatele spatele fostului profesor, respirând cu greu. Lui Raizen îi bãtea inima sã-i spargã pieptul însã își pãstrã calmul. Așteptarã câteva secunde care pãrurã o eternitate, însã nimic nu se întâmplã. Apoi Raizen observã cã lumina din camerã nu avea nicio sursã. Era uniformã, fãrã umbre.

„Era doar un Sistem de Iluminare Automat...” zise Raizen lãsãnd Vraja Scut sã disparã. Inima încã îi bãtea puternic în piept.

**Rosalie Vivienne Alden** · 23 Jan 2011, 13:39

Am iesit din lift cu pasi marunti,ma simteam de parca comiteam o infractiune. Nu prea imi placea aceasta situatie,insa daca nu am avut de ales. Trebuia sa aflu cat mai multe,iar acum era ocazia perfecta. Raizen se gandise bine cand a spus sa incercam prima data la acest Departament,totul parea atat de pustiu,se auzeau doar pasii nostri prudenti ciocnindu-se cu podeaua. Roba mea atarna facand doar un mic zgomot,un sunet aproape imperceptibil. Ma uitam la Raizen intrebatoare , iar el la mine la fel. Abia asteptam sa ajungem in Departament si sa cautam cel mai mic indiciu care avea sa ne conduca spre investigatiile noastre. Mereu trebuia sa existe un punct de plecare,iar acesta era primul. Imi era putin cam frica,recunosc. Speram sa nu ne observe cineva. Ne-am confrunta cu mii de intrebari la care nici macar noi nu stim raspunsul.

Cand Raizen deschise usa de la Departament singurul lucru care am reusit sa il fac a fost sa tip..Doar asa am putut sa reactionez pe moment,insa din fericire Raizen a fost mai rapid si a rostit o vraja-scut. Am asteptat putin si pana la urma s-a dovedit o alarma falsa. Inca ma temeam,dar ma mai calmasem putin.

"Ce bine. M-am cam speriat!",am reusit eu sa rostesc printre miscari de siguranta. Ma tot uitam daca nu se afla cineva in jurul nostru,cineva care ne-ar putea face rau. Insa se pare ca nu aveam de ce sa ne temem,cel putin nu acum. M-am uitat la Raizen intrebandu-l din priviri daca sa intram sau nu si a facut primul pas in semn de raspuns. L-am urmat cu un pas atat de marunt,ma tot intrebam daca este bine ce facem,dar in cateva secunde mi-a venit in gand si raspunsul: Da,este bine. Este bine fiindca asta voiam sa facem. Trebuia sa gasim ceva...

**Kayla A. Summers** · 01 Feb 2011, 00:23

Kayla îl urmãri pe Raizen mult timp pânã observã cã acesta se îndrepta rapid cãtre Ministerul Magiei unde se întâlni cu o fatã care îi pãrea cunoscutã. Parcã o mai vãzuse la Hogwarts. În mod ciudat, cei doi se opriserã sã discute… și pãreau chiar foarte interesați de acel subiect pe care îl dezbãteau. “Hmmm, oare de ce râde Raizen la ceea ce îi spune fetei aceleia?”, zise Kayla în gând, ridicând o sprânceanã cu o expresie de rãutate pe fațã. “Ia sã vedem ce au ei de gând sã facã mai departe…”.

Și pãstrã distanțã fațã de ei, în așa fel încât ei sã nu o vadã, dar nici ea sã nu îi piardã din vizor. Merse cât de încet putuse, ca o pisicã, așa cât sã nu facã absolut niciun zgomot. Nu avea de gând sã se lase așa ușor pânã nu afla ce fãcea Raizen acolo, cu acea fatã. Și spera ca explicația sã fie una bunã.

Așteptã ca cei doi sã urce cu liftul, apoi urcã și ea. Pe hol, îi vãzu pe cei doi, care pãreau sã nu fie chiar în apele lor. “Aha, v-am prins! Nu vreți sã vã vadã cineva, ah?”, se gândi Kayla geloasã, gata de înfruntare. În capul ei, “înfruntarea” nu avea deocamdatã o formã clarã, însã chiar dorea sã afle cu orice preț ce cãuta Raizen cu o fatã de la Hogwarts aici. Așa cã se furișã încet în spatele lor pânã ajunse în ușã și zise tare, în timp ce-și punea mâinile în șolduri:

- Hey, ce faceți aici?

**Raizen Isildur** · 02 Feb 2011, 22:30

Raizen sãri ca ars când auzi o voce de femeie în spatele sãu. Își trase repede mâinile din sertarul în care tocmai cotrobãia și se întoarse cu spatele, postându-se în dreptul biroului, încercând sã mascheze faptul cã tocmai comitea o faptã ilegalã. Și mai mare fu șocul când vãzu cã în ușã stãtea Kayla, iubita sa, încruntatã și cu mâinile în șolduri.

„Pentru numele lui Merlin !” tunã Raizen. „M-ai speriat de moarte, Kayla !” zise el negru de supãrare. „Ce am putea sã facem aici ? Încercãm sã-l salvãm pe netrebnicul de Potter !”

Kayla îi aruncã o privire nedumeritã dupã care realizã brusc despre ce era vorba. Lui Raizen nu-i venea sã creadã cã propria lui prietenã nu avea pic de încredere în el ! Era sigurã cã ãsta era motivul pentru care se afla acolo. Auzi, sã-l urmãreascã tocmai pânã în fundul Ministerului Magiei doar pentru cã era în compania altei fete. De necrezut ! Cine știe ce putea sã i se întâmple !?

„Rosalie - profesoara de Previziuni despre Viitor de la Hogwarts - și cu mine cãutam informații despre un Devorator al Morții, Porrin, în speranța cã vom gãsi vreo informație care sã ne conducã la el și apoi la Potter. Sau poate direct la Potter, deși nu prea-mi vine-a crede.” continuã el, pe un ton mai liniștit.

Rosalie se uita la amândoi cu un aer nevinovat. Nu scoase un sunet în tot acest timp, însã avusese grijã sã închidã, între timp, ușa dulãpiorului în care se uita înainte sã vinã Kayla.

**Rosalie Vivienne Alden** · 02 Feb 2011, 23:09

M-am agatat de speranta ca astazi voi afla cat mai multe despre Porrin si daca se poate si despre Potter . Acum din nu stiu ce motiv nu stiu daca se va mai putea. Mi s-a oprit inima in loc cand cineva ne intrebase ce cautam aici. Pentru un moment am crezut ca este cineva care lucreaza la acest Departament. Am ramas tacuta pe intreg parcursul discutiei lui Raizen cu acea fata. Dupa cum vorbea se pare ca o cunostea, ba mai mult parea iubita lui. Cand mi-am dat seama ca este o persoana de incredere am tras aer in piept usurata. Nu stiu ce ne-am fi facut daca ar fi fost cineva din Minister. M-am albit la fata de frica si nu stiam ce sa spuns,am ramas socata. De cand am intrat in Ministerul Magiei m-am speriat cumplit de doua ori astazi.

Observand ca Raizen i-a explicat deja acelei fete de ce suntem aici si ce facem am incercat sa ma prezint..:
"Buna. Rosalie Andrews Blackfire. Imi pare bine!"
In timp ce asteptam ca fata sa se prezinte mi-a trecut prin minte gandul ca ne-ar putea ajuta si ea in cautarea acelor documente care eu cred ca exista..

**Kayla A. Summers** · 03 Feb 2011, 19:20

Cu mâinile încã în șolduri, Kayla se uitã la Raizen, apoi la fatã. Realizã cã privirea sa probabil cã o speria pe Rosalie, la cât de încruntatã era încã. Se relaxã și își dãdu mâinile din șolduri, apoi oftã adânc. "Probabil cã acum zice cã Raizen e cu o nebunã posesivã", se gândi Kayla și schițã un zâmbet, iar întreaga figurã i se relaxã.

"Kayla Summers", zise ea repede și îi strânse mâna fetei. "Încântatã. Și... scuze pentru mai devreme.", spuse uitându-se la amândoi. I se pãru cã Rosalie este puțin palidã și pãrea foarte speriatã. Raizen, pe de altã parte, pãrea destul de nervos cã ea nu avusese încredere în el.

"Mhm, Porrin ziceți. Știam despre el cã a fost Devorator al Morții și cã a comis o mulțime de fapte de neiertat, însã nu știam cã ar fi avut vreun amestec atunci când a dispãrut Potter. Tot ce se poate, desigur. Acum mergeți sã cãutați documente despre el?"
Rosalie și Raizen au dat din cap afirmativ. Kayla se gândi cã este o ocazie numai bunã sã încerce sã dezlege misterul care s-a țesut în jurul dispariției lui Potter. Și oricum, vroia sã se revanșeze cã fusese absurdã mai devreme.

"Vã pot ajuta și eu cu documentele?", întrebã Kayla, uitându-se la cei doi.

**Raizen Isildur** · 03 Feb 2011, 21:45

„Nu e o idee strãlucitã, însã e mult mai bine decât sã te întorci singurã la Hogwarts” zise Raizen vizibil iritat. Kayla îl privi ca o pisicuțã și Raizen se aplecã și o sãrutã, dându-și ochii peste cap.

„Buun! Haideți, acum cã suntem trei ne putem mișca mai repede. Orice document în care apare numele lui Porrin este de bãgat în seamã. Nu putem sã luãm nimic cu noi așa cã aruncați o privire rapidã și vedeți ce puteți gãsi. Oh, Kayla, s-ar putea sã ai nevoie de o pereche din alea. Nu trebuie sã lãsãm urme” zise Raizen autoritar, arãtând din priviri spre o pereche de mãnuși negre. Kayla le trase în mâini și dupã ce le privi nemulțumitã o clipã, mãnușile își schimbarã brusc culoarea, fãcând-o pe fatã sã chicoteascã. „Serios ? Roz !?” fãcu Raizen exasperat. Fata nu fãcu decât sã-i zâmbeascã bucuroasã.

Din câte știa Raizen, erau doar trei birouri în Departamentul Accidentelor Magice, iar ei se aflau acum într-unul din ele. Dacã nu gãseau nimic aici, speranța nu era pierdutã. Se uita atent prin zecile de dosare galbene din fiecare sertar încercând sã prindã cu coada ochiului numele pe care îl cãuta însã pânã acum nu dãduse decât peste lucruri banale. Se îndoia cã era vreo informație cheie în acele dosare. Nici Rosalie și Kayla nu aveau mai mult noroc. Atenția lui Raizen fu brusc distrasã din valul de gânduri ce îi treceau prin minte, când trase de un sertar care nu se deschidea. Avea o broascã prin care pãrea cã intrã un fel de cheie paralelipipedicã.

Tânãrul își scoase bagheta și șopti „Alohomora”, însã nimic nu se întâmplã. „Aparecium!” șopti el încruntat în speranța cã va descoperi vreun indiciu în legãtura cu sertarul. Raizen se pregãti sã arunce alt farmec asupra încuietorii când un text negru, de mânã, cu bucle foarte ample se desenã încetul cu încetul pe sertar: „Is obfirmo , nunquam mos vos patefacio.”

Raizen vru sã le întrebe pe fete dacã știu ce însemna acea înșiruire de cuvinte, însã nici nu apucã sã-și ia privirea de la cerneala neagrã când acestea spuserã în cor:

„Acest lacãt, niciodatã nu îl vei deschide !”

„Pe naiba !” zise Raizen și își îndreptã bagheta cãtre sertar spunând ferm „Confringo !” Un jet luminos zburã din vârful baghetei sale lovind încuietoarea cu un bubuit puternic, orbindu-i pe cei trei. Dupã ce iși reveni, tânãrul lovi sertarul cu piciorul și bucata de placaj cãzu rupându-se în bucãți pe podea. Bãgã apoi mâna înãuntru și scoase douã dosare mari de culoare roșie.

„Nu știam cã limba latinã e așa la modã..” zise bãiatul privind insistent hârtia groasã. Fetele îi aruncarã o privire cruntã și îi smulserã câte un dosar din mânã. „Oh, dupã ce cã eu fac toatã munca grea, tot voi luați trofeul, nu ?” fãcu el îmbufnat.