Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
« Previous 1 2 3 4 Next »
/ Secrete dezvaluite.

**Evelyn Steel** · 29 May 2011, 21:58

Eveline isi drese glasul nefiind prea sigura ca vrea sa citeasca.Defapt nu vroia deloc sa citeasca si fu usurata cand un ciocanit se auzi in usa.Eveline o privi pe Melisse ce facu ochi mari.
- Ascunde`o sopti Melisse.
- Imediat striga Eveline si arunca cartea intr-un sertat apoi se duse sa deschida usa.In prag stateau mama sa impreuna cu matusa sa.Eveline le zambi usor.
- Putem intra? intreba mama sa.Eveline dadu din cap si le lasa sa intre inchizand usa in urma lor.Melisse le privea curioasa si cele doua femei parca isi faceau ceva curaj.
- S-a intamplat ceva? intreba Eveline asezandu-se in mijlocul camerei,pe covorul pufos.
- Nimic.Am vrut doar sa vedem daca sunteti in regula.
- Cred ca suntem bine in comparatie cu ce s-a intamplat zise Melisse ridicand din umeri.Eveline ofta.
- Mama .. tu stiai ca aveam sa fiu un medium? intreba Eveline privind covorul.
- Da stiam.Bunica ta mi`a spus.Trebuie sa spun ca am fost putin geloasa,intotdeauna mi-am dorit sa fiu mai mult decat o vrajitoare chicoti femeia.Eveline zambi.
- Dar .. voi stiti ceva despre stelele astea? intreba Melisse dezvaluindu-si tatuajul.
- Da,stim si despre asta mormai matusa ei.Isi facu curaj,si incepu sa le povesteasca.

**Melisse Y. Carter** · 08 Jun 2011, 15:33

Insa in loc sa le povesteasca matusa lor, lua cuvantul adevarata mama a Melissei:
- Cand te-ai nascut si tu, am fost pentru a treia oara uimita ca ai acest semn. Acelasi il aveau si Serena si Eveline. Numai ca Serena...nu stia despre el. Si nici voi nu ar trebui. Faptul ca l-ati descoperit inseamna ca veti dobandi aceste puteri inainte de declansarea lor normala. De fapt, nici nu cred ca exista ceva normal la asta.

Femeia vorbea ca si cum deja stia ca fetele citira despre stele. Ce era curios pentru Melisse fu faptul ca pana acum nu a observat acest semn.

Insa, ca si cum i-ar fi ghicit gandurile, matusa sa spuse:
- Stelele stau ascunse in pielile voastre si doar cand subconstientul vostru vrea sa le vada vor aparea pe pielea voastra. Insa, chiar si acum, daca va uitati in acel loc probabil nu le veti vedea. Aparenta lor va fi definitiva numai odata cu implinirea varstei de 17 ani.

Cercetasele se uitara la incheietura, acolo unde se afla steaua. Sau unde ar fi trebuit sa se afle.
Acolo nu era nimic. Nimic, in afara de pielea lor frageda si comuna.

- De ce? intreba Eveline ca prin transa.

**Evelyn Steel** · 11 Jun 2011, 18:54

- De ce? se auzi vocea lui Eveline.Fata privea in gol ramasa fara cuvinte.In timp ce isi pusese acea intrebare cu voce tare,simti defapt ca nu vrea sa auda raspunsul la ea.Nu vroia sa mai auda nimic.Fusese cea mai proasta idee sa vina aici.Trebuia sa ramana la Hogwarts.Daca o facea,nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat.Dar ea venise sa isi viziteze tatal,tatal sau mort ce acum zacea singur in cimitir in noaptea de Ajun,sub tone de zapada.
- Numai vreau raspunsul.Cred ca am inteles destul zise Eveline si incepu sa mearga spre usa maronie.O mana o prinse pe a sa.Melisse o privea rugatoare si speriata.Probabil credea ca acum nu gandea logic.Se desprinse usor din stramsoare.
- Nu te ingrijora.Voi reveni zise ea aruncandu-i un zambet.Isi saruta mama pe obraz,isi imbratisa matusa si apoi parasi camera.
Iesi afara in zapada si apoi pe strada principala.Arunca o privire in spate si vazu ca nimeni nu venea dupa ea.Stia ca Melisse ar fi vrut-o dar probabil mama si matusa sa nu o lasasera.PEntru ca stiau unde se ducea Eveline si stiau de ce avea ea nevoie in acele momente.
Incepu sa mearga prin zapada cu mainile in buzunare rememorand ce s-a intamplat in ultimele ore.Inca nu putea crede ca scapase asa de usor de Cap-de-Mort.Si inainte sa stie se trezi in fata biserici si a cimitirului.Din biserica se auzeau colinde.Impinse poarta ce scartai usor si inainta prin zapada.Nimeni numai fusese aici,nu era nici un fel de urma prin zapada.Si iat-o in sfarsit in fata mormantului de marmura.LAcrimile ii cadeau neincetat in timp ce sopti usor :
- Buna tata.Craciun fericit.

**Melisse Y. Carter** · 12 Jun 2011, 12:31

La casa familiei Carter totul era mult prea tensionat.
- Lasati-ma sa merg dupa ea! a tipat Melisse, stresata de faptul ca mamele ei o impiedicau sa se duca dupa sora sa.
- TREBUIE sa stea singura. a spus mama sa.
Pe Mell o apucasera sudorile. Nu vroia sa spuna asta, dar...
- Atatia ani nu ti-a pasat de mine si acum, deodata, te intereseaza atat de tare ce fac eu! tipa aceasta, iesind din camera nervoasa.

Constienta de frigul de afara, isi puse jacheta pe ea, dupa care fugi prin omat. In acel moment nu o interesa Eveline. In acel moment nu o interesa nimic. Vroia doar sa fie singura. Singura, sa mediteze.

Se ajeza pe busteanul pe care, nu mult timp in urma, cele doua surori se imbratisara. Melisse se aseza pe mijloc, topind zapada care se asternu pe ea cu lacrimile sale fierbinti. Isi ducea mainile la ochi, deabia atunci simtind cu adevarat durerea.

In acea seara se intamplasera mult prea multe. MULT prea multe. Nu le putea face fata. Si nimeni, absolut nimeni nu o putea ajuta in aceasta privinta.

Indurerata, se uita la ceasul din centrul orasului. Acela indica ora 4:00 AM. 4:00, ma iubeste cineva. remarca Melisse, zambind in interiorul sau pentru cateva secunde.
Adesea parintii sai (unchii sai, mai exact) ii spuneau ca atunci cand sunt 00 minute si tu vezi acea ora, cineva te iubeste. Insa ea, in acel moment, nu putu sa isi dea seama cine o iubea. Erau atat de multi, probabil, pe toti fiind suparata. Pentru ca oricat ai tipa la o persoana din familia ta, aceasta tot te iubeste. Neconditionat.

Intr-o ora urma sa rasara soarele. In acea noapte, in acel moment, mii de familii traiau fericite, deschizand o multitudine de cadouri si mergand la biserica.
Ea insa, nu. Primul Craciun in care nu se intampla asta. O raceala o cuprinse din nou.

Un sunet se auzi, ca o bufnitura, iar atunci Melisse stia ca Devoratorul aparut o vroia de ea. Pe o parte stia de ce, insa nu apuca sa citeasca si motivul. Fata se duse cu el de bunavoie, nemaipasandu-i de nimic.

**Evelyn Steel** · 12 Jun 2011, 16:50

Eveline indrepta bagheta spre mormantul tatalui sau si cree o mica coronita de trandafiri albi.Erau florile sale preferate,ca si ale lui Eveline.PRivi in jos si mai vazu cateva urme,acoperite aproape in intregime de zapada.Privind inspre intrarea cimitirului vazu ca inca se mai vedeau primele urme ale sale si ale lui Melisse,cand Aparusera in oras si se hotarasera sa il viziteze pe tatal sau mai intai.Nici nu isi mai aducea aminte.Si era si normal la cate se intamplasera.Dar totusi se intreba de ce nu ii pusese flori de prima oara de cand venisera.
Fata se aseza langa piatra funerara,simtind frigul din plin.Dar nu ii pasa.Momentan nu ii mai pasa de nimic.Dar totusi era ingrijorata in privinta lui Melisse.Cumde nu venise sa o caute?Chiar daca mama sa avea sa o impiedice,ea tot va gasi o cale,era sigura.Si totusi acum statea singura.Dar nu asta vroia?Nu vroia sa fie singura?Ba da.Si ii era recunoscatoare lui Melisse ca nu venise dupa ea.
- Revin ii sopti ea tatal lui in timp ce se ridica din zapada.Brusc,ii venise in cap o idee.Erau atatea morminte aici ale atator generatii si ea murea de nerabdare sa le vada.Mai intai vroia sa vada mormantul parintilor lui Harry Potter care se afla la doua randuri in spate fata de mormantul tatalui sau.Statu acolo putin timp apoi porni printre celelalte morminte,privind numele incrustate in marmura.Unele ii sunau familiare.
Dupa putin timp se reintoarse la mormantul tatalui sau.Zambi usor si se aseza la locul sau de dinainte.Nu stiu cat statu asa,cu bagheta atarnand usor in mana dreapta si cu capul pe piatra funerara dar nu vroia sa plece.Nu inca.Aici,langa tatal sau,era adevaratul Craciun si adevarata sa casa.

**Melisse Y. Carter** · 12 Jun 2011, 23:18

Melisse tacu tot drumul. Cand ajunse, figura lui Voldemort o astepta.
- Tot ce trebuie sa faci este sa stai linistita. spuse acesta brusc, indreptand bagheta spre ea.

Mell nici macar nu stia ce i se intampla. Doar simtise o durere desavarsita in corp timp de o clipa, dupa care se prabusi. Durerea inceta. Acum era intr-o mare de abis, auzindu-l pe Voldemort, dupa care adormi pentru totdeauna; sau, cel putin, asa credea ea.

Voldemort ii spuse unuia dintre Devoratori ca mai au nevoie de una. Una... isi repeta Melisse in minte, meditand cu ultimile sale puteri.
EVELINE! tresari fata in adancul sau. Vroia sa se ridice, vroia sa omoare rau-facatorii. O ura o cuprinse.

Oricine ii putea face orice, cu conditia ca familia ei sa fie in siguranta. Insa, pe langa moartea sa, trebuia sa urmeze si moartea lui Eveline. Prea mult sange irosit pe nimic.

Acelea fura ultimile ganduri ale lui Melisse. Apoi se cufunda intr-un somn adanc. Somnul mortii.

**Evelyn Steel** · 13 Jun 2011, 13:40

Eveline invartea usor bagheta in mana fredonand un cantec.Ninsoarea incepuse din nou in timp ce ea isi scapa un cascat.Era obosita.Si vroia tare mult sa doarma dar nu vroia sa plece.Vroia sa stea cu tatal sau in noaptea asta.Daca ar fi fost dupa ea n-ar mai fi plecat dar stia ca trebuia sa o faca.Mainile ii erau rosii si picioarele ii erau inghetate tun.Oare cat statuse acolo,in zapada langa mormant?Avea noroc ca era noapte caci daca ar fost zi si ar fi vazut-o cineva ar fi zis ca nu era in toate mintile.Si,ca un raspuns la gandurile sale,ceasul batu ora trei dimineata.Doar atat trecuse?
Ofta si se ridica,scuturandu-se de zapada.O schimbare de aer se produse.Acea schimbare ce se produce atunci cand cineva Apare.Eveline ingheta in loc.Cineva iesi din tufisurile din spatele sau.Cu coada ochiului vazu o pelerina neagra.
- Ce vrei? intreba ea fara sa se intoarca.Devoratorul se opri in spatele sau.Eveline isi stranse bagheta si mai tare in mana.Devoratorul nu raspunse.
- Ce vrei? intreba din nou Eveline.Un ras cristalin se auzi din spatele sau apoi doua maini o cuprinsera.Eveline se relaxa.Apoi se intoarse furioasa.Dominik o privea amuzat.
- Sti in ce belea ai intrat? intreba ea nervoasa.Acesta rase din nou.Ce cauti aici? mormai din nou Eveline.Acesta deveni din nou serios.
- Au luat-o.Si trebuie sa te duc la el zise Dominik rigid.Eveline il apuca de mana si ca la un semnal,Disparura invartindu-se in intuneric.

**Melisse Y. Carter** · 13 Jun 2011, 18:17

Melisse nu stia exact ce se intampla. Stia ca in acel moment se prefacea moarta, numai pentru ca Voldemort sa nu o omoare din nou. Se gandi ca steaua o protejase, insa, daca Voldemort stia despre semnul ei, de ce nu ii aruncase o vraja care impiedica semnul sa o apere?

Medita asupra acestui fapt un pic. Nu avea nicio idee. Sigur Voldemort nu era asa de neatent insa...hmm...Melisse nu isi putea da seama ce se intamplase.

In minte ii aparu o imagine, in care Eveline era la pamant, cu zgarieturi pe fata. In ea se declasanse o furie deplina. Sora ei nu putea muri. Nu atat de repede.

**Evelyn Steel** · 13 Jun 2011, 18:33

Eveline aparu in mijlocul unei paduri.Dadu drumul maini lui Dominik si incepu sa se uite disperata dupa sora sa.Dar aceasta nu era de gasit.Se intoarse inapoi spre Dominik.
- Unde e? intreba ea.Acesta ofta.
- Suntem la vreo trei kilometri departare de locul unde sunt ei.Cand se termina padurea zise el aratand inspre copaci din jurul sau.
- Binee .. deci de ce n-am Aparut direct acolo? intreba Eveline nedumerita.Dominik ofta.Ceva sigur se intampla cu el.
- Eveline ce e cu steaua de la incheietura ta?Tu si sora ta le aveti la fel nu?Te protejeaza? intreba el brusc venind mai aproape de ea.Eveline il privi cu ochii mari.De unde stia de stea?
- Eram si eu acolo cand v-ati aparat raspunse el parca citindu-i gandurile.Eveline isi privi incheietura.
- Nu stiu ce face exact.Dar cred ca da,ne protejeaza mormai ea.Dominik ii ridica barbia si o saruta cu forta.Era cu siguranta o schimbare brusca de comportament.Buzele sale se miscau cu putere.De parca,daca ar putea,ar manca din ea.Si apoi,el ii dadu drumul iar ea aproape ca isi pierdu echilibrul.
- Haide,inainte sa pateasca ceva Melisse.Si daca poti sa te aperi,te rog doar fa-o! zise el strigand aproape ultimul cuvant.Eveline tresari apoi dadu din cap si cei doi incepura sa mearga prin padurea deasa.

**Melisse Y. Carter** · 13 Jun 2011, 19:20

Mell continua sa stea asa, neavand idee in legatura cu ceea ce se intampla. Vag simtea ca isi pierdea memoria.
Nu, asa ceva nu e posibil. isi spuse ea.
Insa, uitand de vocile care o inconjurau, se gandea numai la ce se va intampla. Ea, practic, le ignorase.

In acel moment Cap-de-Mort spunea ceva in Reptomita. In mintea cercetasei aparu o imagine cu sarpele urias al lui Voldemort napustindu-se asupra lui Melisse.

Atunci, panicandu-se, auzi o pufnitura. Eveline aparu alaturi de Dominik, de care auzi atatea.

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric « Previous 1 2 3 4 Next » //  / Secrete dezvaluite.

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
« Previous 1 2 3 4 Next »
/ Secrete dezvaluite.