Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ Secretul Ariadnei

• Tanara il privi cu oarecare mirare; se astepta sa il aduca pe el inapoi, nu sa fie ea dusa in locul acela necunoscut. Clatina insa usor din cap, amintindu-si de cat de diferite erau vrajile si efectele lor; nu puteai spune ca toate actionau la fel, mereu existau exceptii. Iar Ariadna nu era tocmai cea mai obisnuita bagheta - ea era o exceptie.
  
  Privi in jur in urmatoarele secunde, incercand sa afle la randul sau in ce loc se aflau; zidurile inalte se ridicau impunatoare in jurul ei, parand sa o stranga in imensitatea lor tacuta. Era o liniste nepamanteana, de parca labirintul ii provoca sa o intrerupa. Voia doar sa se intoarca; si incepea sa aiba mari indoieli in ceea ce presupunea asta. Cine stie ce trebuiau sa faca. Ariadna avea sa le rezerve si mai multe surprize.
  
  "-Am folosit Prior Incantato!" murmura tanara, intorcandu-se spre viperin; il privi cu parere de rau, simtindu-se oarecum vinovata. "Si am riscat..si am pierdut" sfarsi ea, cu o voce deznadajduita. Avea un noroc fenomenal.
  
  Se indeparta incet de Sal, oprindu-se in fata unui zid; se lasa sa alunece de-a lungul sau, sfarsind prin a se aseza pe jos. Simti raceala pietrii patrunzandu-i in piele, dar nu ii dadu importanta; isi cuprinse genunchii cu bratele, lasandu-si capul pe ei. Inchise ochii si incepu sa se gandeasca la ce se intamplase pana atunci. Trebuia sa fie ceva - o legatura intre Ariadna si acel loc. Sau poate o legatura intre vraja folosita si labirint? Sau o legatura intre toate trei ii raspunse mintea ei. Nu reusea sa se gandeasca la o solutie concreta de scapare - avea prea multe idei, prea multe framantari si nelinistit. Probabil primul lucru pe care ar fi trebuit sa il faca era sa se calmeze. Si restul dupa.
  

Ceea ce spunea Bell era destul de logic si el ar fi procedat la fel in locul ei, dar rezultatul nu fusese oricum unul bun, asa ca faptul ca ii aproba actiunile nu ii ajuta cu nimic. Probabil erau nevoiti sa iasa din labirint pentru ca rezolva ceva, si lui Sal nu ii placeau deloc felul acesta de incercari. Stia sa se fereasca de vrajitori ascunsi cine stie unde, sa opreasca vraji de neoprit, sa dezlege mistere, sa afle secrete, dar in nici un caz sa faca schite mentale ale locurilor pe unde mergea. Sal nu avea de fapt nici cel mai elementar simt al orientarii si asta il ajutase nu de putine ori sa intre in incurcaturi destul de urate. Se opri pentru o clipa din mersul in cerc pe care il executa de cand ajunsese Bell aici si o privi serios.

"Cred ca va trebui sa gasim oarecare iesire...vrei sa ne despartim sau mergem impreuna?"

Era o intrebare oarecum sarcastica, dat fiind evenimentele de pana atunci, dar viperinul dorea sa vada ce ganduri avea Bell in legatura cu situatia de fata si probabil cu persoana lui.

• Isi pleca privirile, bagandu-si mainile in buzunare; simti lemnul rece sub presiunea degetelor ei si scoase bagheta la iveala. O privi pret de cateva clipe, dupa care i-o inapoie viperinului. Adusa insa in razele puternice ale luminii uscate, bagheta le dezvalui un scris marunt, incrustat adanc pe suprafata ei; se chinui pret de cateva clipe inainte sa reuseasca sa-l citeasca; realiza ca era in latina si reciti in gand cuvintele insirate cu o culoare neagra.
  
  "-Fallaces sunt rerum species!" spuse ea, cu voce tare. Incerca sa-si aminteasca putinele cuvinte pe care le stia. "Cred ca e ceva de genul Aparentele inseala" continua Bells, ridicandu-si privirile spre chipul lui Sal.
  

Baiatul o privi oarecum trist, apoi lua bagheta si o privi si el. Habar n-avea latina, dar dorea sa vada daca ochii lui patrunzatori nu ar fi izbutit sa desluseasca si altceva ce ii scapase vrajitoarei. Nu reusi insa sa vada nimic, asa ca lasa bagheta in pace si isi concentra atentia asupra labirintului ce li se desfasura in fata.

"Banuiesc ca nu trebuie sa ne luam dupa aparente atunci? Oricum nu mai putem sta pe aici daca vrem sa iesim vreodata din chestia asta. Ai vreo idee la care eu sa nu ma gandesc? Am citit ca poti sa iesi dintr-un labirint daca o iei mereu in aceeasi parte, desi nu inteleg logica."

Se gandi sa conjure o matura de undeva si sa zboare sau sa faca vraji asupra zidurilor, dar era sigur ca nu avea sa functioneze niciun siretlic. Trebuia sa iasa de aici folosind regulile labirintului sau deloc.

• Il privi putin dezorientata, incercand sa analizeze ceea ce tocmai spusese; sa o ia mereu in aceeasi parte. Nu incercase asta niciodata; pufni usor, realizand ca nu mai fusese blocata intr-un labirint pana atunci. Desi citise multe despre ele, nu pusese niciodata in practica notiunile invatate. Incepea sa devina frustrant.
  
  "-Nu stiu ce sa facem" murmura ea, dupa cateva clipe de tacere.
  
  Se apropie de unul din ziduri si atinse piatra rece, cenusie; simti un fior care i se raspandi in intreg corpul. Privi aproape socata cum acesta se da in spate, cu un scrasnit puternic. Sal se intoarse spre ea si ii arunca o privire in care putu citi usor confuzia. Dar spaima ei probabil o intrecea cu mult pe a lui.
  
  "-Nu stiu ce am facut" remarca Bells, speriata; incepea sa devina totul mult prea stresant.
  

"Hai sa nu mai atingem lucruri la intamplare." mormai Sal, pasind spre zidul care se indeparta incet.
Era totusi curios de ce se intamplase asta si daca pana atunci incerca sa aleaga in care parte s-o ia, acum avea cu totul alte idei.

"Bells, stii vreo vraja care sa conjure vreun fir de ata sau ceva, ca sa ne putem intoarce de unde am plecat in caz ca ne ratacim?" rase el, dar se opri brusc amintindu-si de vechea poveste.
'Firul Ariadnei. Cum de nu m-am gandit pana acum?'
Isi scoase bagheta si o privi. Gregorovitch o facuse cu adevarat speciala, desi era sigur ca inca nu putea pricepe tot ce se intamplase cu el si Bell.
Un strigat de undeva din apropiere ii intrerupse sirul gandurilor. Se uita la Bell nedumerit. Mai era altcineva acolo?

• Tresari puternic, intorcandu-se panicata spre Sal; in cateva clipe ajunse in spatele lui, lucru ce il facu pe acesta sa chicoteasca. Strigatul se auzi insa si in urmatoarele clipe, iar fosta cercetasa simti cum fiorii de teama i se raspandesc in intreaga fiinta. Cine putea urla in halul ala? Parea ca moare in chinuri - si asta doar la cativa metri de ei.
  
  Observa insa o umbra care se apropia de ei; iar la lumina palida a celor doua baghete nu putu sa ii recunoasca prea bine chipul. Era doar o silueta conturata intr-un intuneric dens, ce se asternuse peste ei ca un val protector.
  
  "-Credeam ca numai noi am nimerit aici" sopti tanara, cu o voce mica, ragusita.
  
  Fata - reusi in cele din urma sa isi dea seama ca era vorba despre o ea - ajunse curand in fata lor; se prabusi insa pe pamantul rece, inghetat, nefiind in stare sa mai scoata vreo vorba. Cei doi ingenucheara langa ea in urmatoarele clipe, panicati. Nu avea rani, dar parea extenuata; probabil se afla acolo de ceva timp.
  
  "-Esti bine?" sopti Bell, dandu-i parul din fata si intalnind ochii albastri, cu o privire goala.
  

Umbre si intuneric, intuneric si umbre,si absolut nimic bun in toata chestia asta. Salathiel nu era nicidecum un bun samarinean, dar cateodata compasiunea isi facea loc in sufletul lui. Nu era insa cazul cand era vorba de situatii periculoase, cand nimic nu conta afara de el si cei care il puteau ajuta in vreun oarecare chip. Bell poate ii putea folosi in vreun chip, desi parea acum mai speriata decat fusese de exemplu Ronnie cand ii vazuse flacarile demonice, dar se indoia ca fata inconstienta avea vreun folos. Dimpotriva, era posibil sa fie periculoasa intr-un fel, mai ales ca nu stiau ce cauta acolo si ce se intamplase. Avea de gand sa afle insa, intr-un mod foarte simplu.

"Da-te la o parte, am s-o trezesc." ii spuse el Bellei, ridicandu-se si privind ingandurat spre faptura inerta. Ridica incet bagheta si incepu.
"Cruc..."

• Aproape ii smulse bagheta din mana, privindu-l cu raceala; era adepta blestemelor de neiertat, dar numai atunci cand acestea erau necesare. O ultima solutie - asa le numea ea. Sal o privi usor confuz, asa ca ii inapoie bagheta in urmatoarele clipe.
  
  "-Nu e nevoie de asta" mormai tanara, continuand sa se uite la el. O scutura usor de umar, iar fata deschise iar ochii. De data aceasta insa se ridica si ii privi panicata. "E in regula, nu-ti facem niciun rau" continua Bells, cand vazu teama din ochii ei. Se gandi ca ar fi fost cam patetic sa o intrebe cum o cheama; parea prea personal. Se limita la a o intreba de ce se afla acolo. Iar cand vorbi, glasul fetei era scazut si lipsit de putere.
  
  "-Am ajuns aici din vina fratelui meu; se juca cu o bagheta si eu am facut prostia si i-am luat-o din mana; o simpla vraja" admise ea, fluturand usor mana. "Nimic prea complicat sau important" continua aceasta. Ii analiza pret de cateva secunde, zambind. "Si apropo, numele meu este Kayla".
  
  Bells si Salathiel avura un schimb de priviri complice; ceva nu se lega. Daca Ariadna fusese cea care ii adusese pe ei aici, atunci pe acea straina ce bagheta o trimisese in labirint? Si de ce tocmai acolo?
  
  "-Eu sunt Bell..Bell Evans" murmura fosta cercetasa, nevrand sa para nepoliticoasa.
  

Sal o privi dezaprobator pe Bell, inainte sa scoata un oftat ce insemna 'fa ce vrei'. In situatia de fata era sigur ca un mod rapid si eficient de a scoate informatii de la persoana respectiva era cea mai buna abordare. Totusi astepta sa vada ce reusea fata sa obtina de la straina cu metoda ei umana, draguta si total plictisitoare.
Asculta in liniste schimbul de replici dintre cele doua, pana in momentul in care straina incepu sa gesticuleze. O privi mai atent, pentru a-si confirma banuielile, iar cu prima clipa de tacere ivita, interveni in discutie.

"Te simti foarte rau de fapt, nu? Simti ca oasele ti se indoaie si ti se intind, simti ca muschii se zbat si se incordeaza fara ca tu sa-i poti controla, simti cum sangele ti se face din ce in ce mai fierbinte, desi tu devii din ce in ce mai palida. Vrei sa sfasii, dar unchiile tale inca nu-s potrivite pentru asta. Te dor dintii si fundul gatului ti-e uscat, iar o arsura ti se intinde de la gat pana la stomac. Iti vine sa urli..."

Se indeparta de cele doua si intinse bagheta cu o expresie de piatra.

"Se anunta luna plina. Nu-i asa, om-lup?"