Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ Secretul Ariadnei

• Clatina usor din cap, intorcandu-si privirile spre Sal; abia se tinea pe picioare, iar bucata din camasa sa pe care o legase in jurul ranii deja se umpluse cu sange. Ofta incet, apropiindu-se de el. Curata sangele cu o miscare de bagheta si stranse mai tare asa-zisul bandaj. Chiar trebuiau sa plece de acolo, cat mai repede posibil.
  
  "-Arwen e bine?" intreba Ian, cu o voce ironica.
  
  Simti cum sangele incepe sa ii pulseze mai repede prin vene; avea senzatia ca se ducea la el sa-l pocneasca. Insa stia ca nu ar fi rezolvat nimic - si nu era tocmai un exemplu pentru impulsivitate; asa ca se intoarse calma spre el si arbora un zambet malitios.
  
  "-Mai bine ca niciodata; cum a fost sederea ta in Azkaban? Placuta, cred" spuse ea, cu o voce limpede.
  

Nu intelegea absolut nimic din ce spuneau cei doi si se pare ca Bell nu avea de gand sa il lamureasca prea mult. Isi indrepta corpul si ridica bagheta usor, indreptand-o spre necunoscut.

"Poate facem si noi cunostiinta?" rosti cu ironie, privindu-l fix.

Sangele ce incepuse iarasi sa curga il enerva, asa ca incendie bandajul si dupa cateva secunde de strans din dinti, se intoarse catre Bell, aproape soptindu-i.

"Cred ca rana e cauterizata de acum. Banuiesc ca n-ai vreo vraja care sa inlocuiasca morfina, nu?"

• Il privi cu parere de rau si clatina usor din cap in semn de nu; nu putea face mai mult de atat. Nimic nu avea efect asupra muscaturii de varcolac. Trebuia doar sa-l duca in Aripa Spitalului si sa-l trateze acolo.
  
  "-El este Ian" murmura ea, amintindu-si de spusele barbatului. "A avut anumite altercatii cu familia noastra, iar pentru asta a avut parte de o sedere la Azkaban" continua Bells, cu o voce ironica.
  
  Il ura - daca era o persoana pe care sa nu o suporte, atunci el era; o facuse sa treaca prin ceasuri cumplite de griji si teama. Crezuse ca o omorase la un moment dat, pentru ca ii vrajise pe toti. Dupa ea, perioada petrecuta in Azkaban era o nimica toata pe langa tortura suferita de Arwen.
  

Salathiel o privi pe Bell, apoi pe Ian, iar in final isi privi rana care il durea ingrozitor. Era momentul cel mai bun pentru a incepe sa gandeasca si sa analizeze situatia, pentru ca pana acum tot ce facuse era sa se comporte ca si cum ar fi fost intr-un labirint real, intalnindu-se cu oameni reali, si se pare ca asta nu adusese niciun bine.
Se indrepta spre Ian si ii infipse bagheta in frunte strigand "Finite Incantatem" iar cand acesta disparu intr-un nor de fum incepu sa se invarta in cerc mormaind chestii. Intr-un final se opri in fata Bellei.

"Noi suntem prosti Bells. Prosti. Pentru ce era firul Ariadnei? Si ce naiba facem noi acuma? Sunt satul pana peste cap de creatia asta a lui Gregorovitch menita sa testeze dracu' stie ce! De ce sa cautam iesirea daca stim unde e?"

• Il privi usor dezorientata, dar realiza la ce se referea. Si totusi, poate nu intelese bine; nu se gandise nicio clipa la Ariadna, desi ramase in buzunarul barbatului. Se indrepta spre el si privi bagheta cu modele fin incrustate in lemn.
  
  "-Esti sigur?" sopti ea, tematoare.
  
  Nu mai avea incredere in nimeni si nimic; labirintul acela era menit sa se joace cu cele mai adanci secrete ascunde in mintile sau sufletele lor. Silueta lui Ian, care se transformase in fum cu doar cateva clipe inainte, varcolacul care il muscase pe Sal - ce voia sa le arate? Nu intelegea nimic. Probabil nici nu era ceva de inteles.
  
  Facu o tentativa de zambet si ii ceru bagheta; ajunse in mainile ei, fu intoarsa pret de cateva minute pe toate partile. I-o dadu insa inapoi lui Sal, iar firul reaparu din nou. Poate asta era salvarea lor.
  
  "-Pregatit?" intreba Bells, cu o urma de speranta in glas.
  

Sal incepu sa rada usor, apoi ii puse mana pe umar vrajitoarei, doar zambindu-i.

"Ma intrebi daca sunt sigur ca vreau sa ma intorc in locul unde ne-a atacat acel varcolac cu care tu ai fost asa draguta? Nu trebuie sa fiu sigur, trebuie doar sa am dreptate. Firul Ariadnei era folosit ca sa iesi din labirint pe unde ai venit. Nu trebuia sa cautam iesirea in primul rand. E acolo pe unde am intrat."

Se opri putin pentru a-si trage rasuflarea pe care durerea i-o taia din cand in cand. Era sigur ca in curand avea sa abereze de la durere si nu voia sa o sperie pe Bell cu prostiile lui pe care le debita de fiecare data cand il durea atat de tare ceva, prostii care se refereau in mare parte la parti anatomice sau sex.

"Cat despre pregatit, eu am fost muscat deja, nu cred ca mai pot pati ceva prea rau. Tu insa...cred ca tu ar trebui sa fii pregatita."
Vru sa termine aici, dar se intoarse din nou spre Bell inainte sa isi pregateasca bagheta.
"Si imi pare rau ca ai ajuns in situatia asta. Bagheta asta idioata vrea sa ii testeze pe cei care o folosesc, dar am sa-i arat eu teste de acum." ranji Sal, prinzand-o de mana pe vrajitoare si facandu-i din ochi un semn ca puteau Disparea.

• Inchise ochii si simti senzatia prea cunoscuta a Disparitiei. Aparura cateva secunde mai tarziu in locul unde fusesera initial. Privi tematoare in jur, cautand silueta varcolacului; insa nu mai era nimeni acolo. Doar petele stranii de sange, care luceau in lumina baghetelor reprezentau dovezi ca cineva fusese acolo.
  
  "-Poate a plecat" murmura tanara, cu vocea intretaiata de panica.
  
  Isi simtea fiecare fibra din corp protestand; nu voia decat sa se intoarca la Hogwarts, sa bea o ceasca de ciocolata calda si sa se bage in pat. Un somn bun - de asta avea poate cea mai mare nevoie; zbuciumul acelei zile avea sa-i ramana intiparit in amintiri pentru mult timp insa.
  
  O sperie linistea care se intindea in jurul ei, cu traganari ciudate; se astepta sa auda un urlet din clipa in clipa, dar auzul ei era umplut doar de tacere. Putea sa o aude susurand usor, in sopotul ei nesfarsit.
  
  "-Nu are de ce sa-ti para rau" spuse ea, amintindu-si de vorbele tanarului; isi intoarse privirile spre el si zambi. "Curiozitatea mea m-a adus aici; voiam sa aflu odata pentru totdeauna ce are Ariadna atat de special. Si se pare ca mi-a demonstrat-o" sfarsi Bells.
  

"Nu mai e nimeni aici. Nici n-a fost. Era trecutul meu doar, Bells."
O auzea undeva departe pe Bell, dar nu era sigur daca fata spunea ceva sau doar murmura un cantec lin. Dorea sa inchida ochii, dar se straduia sa ii tina in continuare larg deschisi. Porni inainte, cautand cu mana zidurile si cu privirea drumul pe care ajunsesera aici. Dupa cateva secunde reusi sa mearga pe picioarele lui si ajunse langa spatiul in care ii aruncase blestemul lui Gregorovitch.
Zambind, intinse mana spre Bell si o privi rugator. Nu prea mai avea puterea de a face vreo vraja, asa ca ea trebuia sa incheie toata icapcana asta idioata. Ii intinse bagheta, aproape tremurand.

• Lua bagheta, cu mainile tremurande; reusi insa sa-si recapete concentrarea si lua o gura mare de aer.
  
  "-Finite Incantatem!" sopti ea, tinand degetele inclestate pe manerul din lemn pretios.
  
  Se intampla intr-o clipa, la fel ca la inceput; aceeasi lumina puternica, aceeasi senzatie stranie; aparura inapoi pe aleea pustie, scufundata intr-o bezna totala, in Pestera lui Godric. Nu mai fusese niciodata atat de incantata ca ajunsese acolo; il privi insa pe Sal, cu o urma de regret. Trebuiau sa mearga la Sf. Mungo sau la Hogwarts - muscatura aceea nu mai putea astepta mult. Hotari ca la Sf. Mungo era mai potrivit si in plus, mai aproape.
  
  "-Nu mergem la Hogwarts" sopti ea, luandu-l de mana si Disparand din nou.
  

Edit By Raizen

Galeoni
Bell Evans - 200
Salathiel Donnerkrieg - 190


Topic Closed !