Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Spitalul Sf. Mungo
1 2 Next »
/ Shine bright like a diamond

**Klaus Lovel** · (This post was last modified: 02 Dec 2012, 14:45 by Klaus Lovel.)

Nina & Klaus

Isi privi rana aceea la mana care nu se mai vindeca odata, nu stia daca trebuia sa mearga la spital sau sa stea cu ea asa, bandajata. Nu se pricepea foarte tare la chestiile astea cu medicina, niciodata nu-i placuse si probabil niciodata nu aveau sa-i placa. Agnes era mai mult cu astea, ea era cea care se descurca cu teoriile astea cu medicina si care era atenta mereu la ore, el nu era genul.
Chiar daca terminase scoala si acum se ocupa de afacerea parintilor, si de alte afaceri...care nu trebuiau sa fie aratate lumii prea curand, sau poate niciodata, nu incetase sa se documenteze de diferite licori, ierburi, sau prin diferite carti de istorie. Pasiunea lui cea mai mare era cititul, putea sa stea ore intregi sa citeasca fara sa ia nici macar o pauza de cinci minute, chestia asta o avea in comun cu sora lui, Agnes.
Isi scutura capul pentru a reveni la realitate, se vedea ca ii lipsea soimeanca, nu o mai vazuse de cateva saptamani bune. Brusc se opri. In fata lui se arata spitalul Sf. Mungo. Era o ora tarzie, probabil doar asistentele mai erau treze pe acolo, insa avea nevoie de un bandaj nou si de o dezinfectare ca la carte. Pufni scurt, o lua la pas pe scarile inalte cautand..o camera, sau pe cineva care putea sa-l ajute, rana sangera destul de mult.

**Ivy Thibault** · 02 Dec 2012, 14:59

Primul lucru pe care îl simţi fu durerea.
O durere înţepătoare, puternică, de neignorat, însă o durere bună, vindecătoare. Durere ce le eclipsa pe toate celelalte, deşi, Nina ştia, mai erau o grămadă.
Încercă să-şi deschidă ochii, găsind cu uşurinţă muşchii pentru a o face. Lumină. Prea multă lumină.
Clipi de mai multe ori, încercând să găsească ceva sens pentru petele de culori diferite printate pe pleoape. Era prea multă lumină.
Îşi găsi încet mâna şi strânse între degete un material apretat şi aspru. Cearşaf. Simţi mirosul înţepător de medicamente şi îşi dădu seama dintr-o dată unde era.
Era un spital. Un spital obişnuit.
Ce? Cum rămânea cu... cu... Cu ce?
Se întâmplase ceva important şi ea nu-şi mai amintea nimic.
Încercă să se ridice, însă durerea din coaste o întrerupse, alături de plângerile fiecărui muşchi din corpul ei.
Se uită în jur. Salonul ei avea uşa deschisă exact spre holul de la intrare. În care tocmai întrase un bărbat.
- Hei! şopti ea pe o voce răsguşită. Hei! reuşi să scoată ceva mai tare astfel încât să răzbată până în hol. Am nevoie de puţin ajutor, vă rog!

**Klaus Lovel** · 02 Dec 2012, 15:09

Privi in stanga si in dreapta, in ambele parti holul parca era infinit. Era bezna, nu puteai vedea foarte multe insa invatase sa se descurce si cand nu avea bagheta la el, adica mai mereu. O considera nefolositoare uneori, nici nu stia de ce el era vrajitor, putea foarte frumos sa fie un Incuiat, sa nu ii trebuiasca magia. Nu era genul care se descurca doar cu magia, forta fizica era un atuu pentru el in unele momente, aproape in toate.
Tresari scurt si simti o durere surda prin mana, insa auzi o voce, ragusita, subtire, deci clar era de fata. Isi arcui ambele sprancene si se ghida dupa vocea ei, pana ajunse intr-o camera si observa o tanara pe pat, care nu parea deloc bine. Se repezi, sau mai bine zis merse putin mai alert in incercarea de a o ajuta, caci impertinentele de asistente probabil erau la cafea, ca deobicei barfele devenisera ceva obisnuit pentru toti, nu numai pentru asistenta. Aprinse lumina si deja simti mirosul intepator de medicamente care il ura si mai ales aceea imagine a spitalelor, totul era alb..si sec, neutru, nu-ti inspira nimic. Observa ca tanara sangera in partea dreapta, unde era pansata. Se apropie de ea, gesticula ceva..insa nimic, nici nu stia ce sa faca.
-Putin ajutor?! Putin mai mult nu ti-ar strica. Murmura el in cele din urma privind-o, insa stia ca in cele din urma trebuia sa faca cea.

**Ivy Thibault** · 02 Dec 2012, 15:37

Se bucură că băiatul nu rămase indiferent la cererile ei. Chiar avea nevoie de ajutor. Habar nu avea unde îi era bagheta şi spera să-şi amintească în curând din ce situaţie ajunsese aici.
Începu să râdă la afirmaţia străinului, însă răsetul se transformă într-un geamăt de durere.
- Nu mă face să râd, doare prea tare, spuse Nina când simţi săgeata de durere ce o străbătu prin partea dreaptă.
Se strădui să se ridice într-o poziţie care să nu o facă chiar aşa de vulnerabilă. Reuşi să se ridice în fund, cu spatele sprijinit de pernă. Nu era chiar comfortabil pentru că acum simţea cum o înţeapă şi o durere în coapsa dreaptă şi la gleznă.
- Am căzut pe scări, expiră Nina cu o mică înţepătură de şoc la brusca realizare. Am fost fugărită de lupi, vărcolaci, câini, urşi, vampiri, vânată de semenii mei şi am scăpat cu viaţă, iar acum aproape că m-am omorât căzând din greşeală pe nişte stupide de scări?!
-Ahh, făcu ea, prinzându-se de partea dreaptă. Era umed. Sânge. Îmi dai te rog pachetul acela de pansamente de pe noptieră?

**Klaus Lovel** · 02 Dec 2012, 15:49

Ii zambi tinerei, insa observa durerea in ochii ei mari si frumosi, adanci, care iti exprimau blandete insa in acelasi timp si duritate. Ceva de genul: o mediocritate, intre bland si dur, ceva care stia sa le puna in balanta pe amandoua. Se stramba scurt cand observa ca, tanara chiar era intr-o stare rea, sau mai bine zis intr-o stare destul de dureroasa asa ca spuse:
-Pe scari? Ma mir cum de mai esti in viata. Lua rapid pansamentele de pe noptiera insa observa ca mai erau destul de putine, acum avea sa se faca si cautator de pansamente, deoarece si el avea nevoie. Insa rana lui mai putea astepta, acum...trebuia sa o ajute pe tanara, care era destul de grav de lovita. Lua o gura de aer mare si apoi se aseza in genunchi langa patul tinerei, spunand:
- Daca nu te deranjeaza..te pansez eu, sunt sigur ca n-ai sa te descurci. In plus, ar trebui sa ne grabim, sangele curge tot mai tare si nu e bine sa pierzi mult sange, vorbea de parca era doctor, insa..din auzite spunea si el, spera sa fie bine.
- Si tot nu inteleg cum ai putut cadea in halul asta pe scari sau...asta e doar jumatate din poveste?

**Ivy Thibault** · 02 Dec 2012, 16:07

Cât timp străinul deschidea pachetul cu pansamente, Nina îşi desfăcea pansamentul îmbibat de sânge, descoperindu-şi pielea măslinie de pe abdomen. În partea dureroasă, o tăietură destul de lungă era cusută şi dintre fire curgea lichidul de un roşu închis cu care se obişnuise Nina de ceva timp.
- Te rog, făcu ea atunci când băiatul se oferi să o panseze el.
Încercă să se mişte într-o poziţie mai avantajoasă pentru el, însă tot ce reuşi fu să se incomodeze şi mai tare.
- Nu... mai ştiu. Ţin minte că am căzut... fugeam, parcă...
Decise să lase subiectul pentru mai târziu. După toate durerile pe care le simţea în corp, singurul lucru care îi mai lipsea era o migrenă.
- Mâna ta, făcu Nina încruntându-se, ridicându-şi câţiva centimetri mâna ca şi cum ar fii vrut să-i atingă braţul rănit.

**Klaus Lovel** · (This post was last modified: 02 Dec 2012, 16:19 by Klaus Lovel.)

Dadu aprobator din cap cand il lasa sa o panseze si deschise punga cu pansamente, lua unul dintre ele si il taie in doua bucati caci era destul de kilometric. Isi privi mana si zise catre tanara:
- Nu e nimic..o usoara altercatie, sunt bine. La tine e mai grav, deci tu esti prioritara.
Lua pansamentul celalalt si il arunca la gunoi, apoi observa ca rana se prelingea destul de mult, iar sangele curgea printre fire. Lua din noptiera un dezinfectant de care avea nevoie si puse pe o parte a pansamentului acel lichid, spunand:
- O sa te doara...putin, poate putin mai mult. Spuse el si apoi incerca cu o delicatete aparte sa nu apese pe rana, si sa opreasca sangele. Puse pansamentula acolo si il lipi, apoi puse inca un strat de pansament si il lipi bine, punand peste el o banda de lipit. In cateva minute totul fusese ca nou, si o ajuta pe tanara sa se puna pe spate, altfel avea sa curga din nou sangele.
-Esti gata, aproape ca noua. Insa stai pe spate, altfel iar se umble pansamentul de sange. Spuse el si ii zambi larg, simtind o oarecare liniste stand langa tanara si parca uitand pentru un moment de probleme.
- Acum e randul meu..sa ma pansez, spuse el deschizand pansamentul incetul cu incetul lasand rana la vedere, care era destul de adanca si urata. Stranse din dinti simtind o durere surda care ii strabatea toata mana.

**Ivy Thibault** · 02 Dec 2012, 16:36

Chiar dacă încă se mai simţea ameţită, Nina îl ascultă pe băiat, dându-şi seama că ăsta era cel mai bun lucru de făcut. Deşi muşchii ei încă mai erau încordaţi ca şi cum s-ar fii pregătit să alerge, se aşeză înapoi pe patul incomod.
Îl privi dezotientată pentru câteva secunde pe tânăr cum începu să taie o altă bucată din faşă ca să se panseze.
Întinse mâinile şi-i luă pansamentul, trăgându-l de mână spre ea cu o forţă surprinzătoare.
- Nu, spuse ea, clătinându-şi capul. Rândul meu.
Nu aşteptă să-i dea voie, ceea ce era puţin cam nepoliticos. Luă dezinfectantul de lângă ea şi începu să cureţe rana făcând mici zgomote în semn de scuze. Nu îi păsa de faptul că era puţin ciudat văzut de dinafară: o fată întinsă pe pat dând cu dezinfectant pe braţul băiatului de lângă ea.
Înfăşură faşa cu atenţie pe rană, apoi zîmbi, bătând de trei ori cu degetele pe braţul lui sănătos.
- Nina, zâmbi ea, întinzându-i mâna.

**Klaus Lovel** · 02 Dec 2012, 16:45

Ramase aproape masca cand simti cu o forta destul de mare cum este tras spre tanara, mai era sa pice peste ea insa noroc ca avea echilibru. Zambi larg, insa nevinovat si se lasa pansat, strangand din dinti la fiecare 10 secunde cand ea dadea cu dezinfectant pe rana lui, durea al naibi de rau. Insa cutitul care il taiase si ii strapunse carnea vie nu fusese unul obisnuit, fusese vrajit cu singuranta. Insa, odata si odata avea sa se razbune, exact ca in alte dati.
Ii zambi tinerei cand termin de pansat si din nou expresia fetzei ii se lumina cand ii auzi numele, nu stia cum insa ii se potrivea perfect. Ii inspira maturitate si in acelasi timp un aer copilaresc simpatic, cel putin pentru el. Ii intinse mana la randul lui si o stranse usor, degetele ei firave si lungi fiind acum printre degetele lui mai mari putin si mult mai aspre, dar spuse:
- Klaus, Klaus Lovel. Probabil ai auzit de sora mea, Agnes..caci acum, toti ma recunosc asa: "Aaa, esti fratele lui Agnes Lovel?" iar eu o sa raspund: "Nu, greseala de tipar".. Si multumesc pentru pansare.. Murmura el razand, schimband putin atmosfera.

**Ivy Thibault** · 02 Dec 2012, 17:05

Ninei îi pieri zâmbetul de pe faţă. Agnes Lovel? Membră a Sfinţiilor Mortali. Oare şi el era unul dintre ei? Putea să rişte?
- O cunosc pe sora ta, şopti Nina.
Ştia exact ce riscă, însă avea un sentiment ciudat că preţul era mic pentru... pentru... pentru ce? Un prieten nou?
Îşi alungă acel gând din minte.
- Am fost în aceeaşi tabără o dată.
Nina zâmbi, sperând că Klaus nu va mai pune întrebări despre subiectul ăsta. Nu voia să fie interogată. Era ceva în legătură cu el care o făcea să nu vrea să-l dea la o parte aşa cum făcea cu majoritatea oamenilor. Sau poate că se simţea singură. Încă nu descifrase partea asta, însă nu prea credea că a doua variantă era cea corectă.
- Oricum, nu mi-aş fii dat seama. Nu prea reţin bine numele de familie şi, sincer, se strâmbă puţin, măsurându-l din cap până-n picioare, nu prea semănaţi.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Spitalul Sf. Mungo 1 2 Next » //  / Shine bright like a diamond

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Spitalul Sf. Mungo
1 2 Next »
/ Shine bright like a diamond