Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Urlet in Noapte

1 2 3 Next »

/ Shine in the darkness

Privat

Era undeva miezul noptii cind o figura parasise castelul si se indreptase cu pasi rapizi spre Salcia batausa. Pelerina neagra flutura in spate cu ajutorul vintului rece, dar placut. Ajunsa in fata copacului ramasese citeva clipe tacuta, urzind un plan prin care sa ajunga la butonul de la radacini. Nu avea de gind sa se duca la spital dupa o intrunire cu ramurile uscate si nemiloase. Planul nu vroia sa apara prea rapid incapul ei, asa ca nu vazuse alta metoda decit sa arunce cava spre buton incercindu-si norocul.

Luase o pietricica de jos. Incepea jocul de noroc. Se concentrase si aruncase obiectul tare, fusese foarte dezamagita cind piatra atinsese butonul, dar nu facuse salcia se sa opresca din a face ravagii cu ramurile ei. A doua piatra era mai mare si deci cistigase.

Intra in tunelulu care ducea la castelul Urlet in Noapte. Acum incepea devaratul joc. Trebuia sa caute un indiciu micut care sa o duca la descoperirea celui mai mare secret al Hogwartsului. Ajunsese in incaperea parfuita, veche si intunecoasa. Aprinsese lumnarile ce erau puse in stative prinse de pereti. Se ridica la etaj, fiind sigura ca in jos nu putea gasi indiciul respectiv. Treptele erau putrede si pline de praf incit negrul abanosului nu se mai vedea.

Era pentru a n-oara cand umpla aiurea pe holurile lungi ale scolii. In fiecare seara verifica fiecare colt din castel sperand sa gaseasca intr-un final cubul. Dar.. nu era nicaeri. Daca ar fi fost perfect sau profesor ar fi fost scutit de pedepse si mustrari. Obosit, exasperat de acel corp geometric despre care nu avea habar ce continea.

Se opri brusc in fata unei ferestre oarecare. In zari, padurea intersiza, dealuri, Salcia Batausa... si cineva?! Isi miji ochii incercand sa afle cine putea fi acel cineva. La fel ca si pelerina, suvitele de par ii zburau usor in bataia lina a vantului. Se opri pentru cateva clipe in fata acelui copac violent iar apoi disparand in trunchiul arborelui.

Nu imi pasa. E treaba ei ce face! Isi spuse in gand. Nu isi dorea sa o urmeze dar pasii i se indreptara catre curtea castelului si pe urma catre Salcie. Isi reveni la normal, acum arcuindu-se periculos. Printre radacinile iesite din pamant, viperinul observa o veverita roscata. Rackless ii sarise in ajutor. Dupa ce activa butonul de oprire, Salcia intepeni iar veverita disparu in Padurea Interzisa. Nu era pentru prima data cand facea asa dar brunetului nu ii prea pasa.

In numai cateva clipe se trezi inaintand pe culoarul care se indrepta catre Urlet in Noapte. Podele prafuite si nefolosite de timp scartaiuau, lucru care devenea enervant. Nu mergea foarte des in Urlet in Noapte dar in acea seara avea un sentiment ciudat: avea sa se intample ceva.

Ridica treptele foaret incet. Se imagina fiind o printesa ce se intorce in castelul ei parasit si plin de paianjeni, praf, dar este castelul ei. Pelerina ii acoperea doar spatele asa cum era la cei de vita nobila. Pusese mina pe balustrada si acesta scirtii si se caltina usor la tingerea ei. Nu-i placea sa se grabesca cind stia ca are suficient timp. In timp ce urca mii de ginduri ii strabateau scoarta cerebrala. Avea multe dubii cu privire la loc. Daca nu alesese locul potrivit putea sa dea gres si sa nu mai poata indeplini intreg ritualul.

Nu era cine stie ce smecherie, doar ca vroia sa vada rezultatul. Nici o data nu crezuse ca un ritual atit de simplu poate sa faca atitea minuni. Ajunsese in fata unei usi vechi si foarte zgiriiate. Pe o placuta aurie era incrustata un nume. Amelie. Frumos nume poate ca ar fi vrut sa se numesca asa, doar ca nu in viata acesta. Deschise usa. In spatele ei era o camera la fel de obisnuita si de tipica unui castel medieval. Pe masuta de toaleta statea un cub. Avea fetele de diferite culori. Trebuia sa rezolve ghicitoare cubului ca sa vada ce-i in el.

Auzi scartaitul slab al balustradei si isi dadu seama ca fata inca nu ajunse inca la destinatie. Se opri timp de cateva clipe cantarind posibilitatile. Putea sa mearga incet si meditand la locul ascunzatorii cubului sau putea sa se grabeasca si sa ajunga acolo cat mai devreme, sa vada ceea ce se intample si poate chiar sa gaseasca un indiciu care il va indruma catre ceea ce cauta cu atata ardoare.

Simtea cum rotocoale de praf se ridicau in aerul rece in urma pasilor sau. Ajunse la scara cu balustrada nefixata dar trecu de ea sarind cate 2 trepte odata. Incet incet, lumina incepu sa apara iar Gabriel se opri in usa masurand camera in lung si in lat. Un singur geam aflat la o inaltime de cel putin 5 metri filtra lumina lunii aruncand-o pe masuta de toaleta dar si pe oglinda acesteia. Razele refractate cadeau pe a alta masa, de piatra perfect rotunda. Privirea ii ramasa atintita asupra cubului multicolor aflat pe prima masa. Insfarsit l-am gasit! Isi spuse in gand. Sigilat cu semnul a doua chei suprapuse in forma de X . Stai. Nu i desface! Ii spuse viperinul serios in timp ce se apropia de fata ganditor.

Tresari aproape vizibil la auzul vocii masculine din spate. Ii placusera foarte mult cuvintele. Mareu facea inversul aceea ce i se spunea, iar nu-l deschide era cuvintul pe care nici nu dorea sa-l auda in acel moment. Luase in miini cubul si incepu sa se joace cu el. Un zimbet siret, poate diabolic aparuse pe fata ei. Si de ce sa nu o fac? Incepu sa rid fin si gingas. Era un mod de a-si bate putin joc de colegul ei de casa. Asculta, geniule, ai nevoie de timp ca sa-l deschizi, deci nu-ma incurca, in cazul in care vrei sa ma ajuti esti invitatul meu. Fireste ca el nu o va ajuta, doar nu era prost.

Avea vaga impresie ca el nu se afla acccidental acolo, ca si ea de altfel. Jucaria aceea era cea mai simpla cale prin care sa savisesca acea odioasa fapta. Nu era chiar odioasa, avea de gind sa descopere una dintre cele mai mari taine ale scolii nu se putea numi fapta odioasa ci mai degraba nesimire pentru acei care vor veni. Daca ea va descoperi totul atunci ce vor face pustii care o sa vina dupa ea?

Pufni in sinea lui. Trebuia sa se astepta la asta din partea unei fete. Mereu faceau doar ceea ce voriau si nu ascultau de cei din jur. Uite ce e domnisoara. Am nevoie doar de continutul cubului. Daca vrei poti sa pastrezi ambalajul dar nu vred ca o sa iti fie de prea mare ajutor. Ii raspunse serios. Isi ciufuli parul scuturandu-l de praful care se ridicase in jurul lor. In plus este usor de deschis. Trebuie doar sa descifrezi simbolurile gravate pe el. Sa le descifreze? Nici macar nu atinse obicectul ca sa stie daca are sau nu ceva gravat pe el. Dar daca ar fi fost ceva pe el atunci nu avea nici cea mai vaga idee cum ar trebui sa le descifreze. Firar. Trebuia sa imi dau seama ca si ea cauta acelasi lucru. Isi spuse in gand