Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn
1 2 3 4 5 Next »
/ Small talk, big times.

**Will O'Shea** · 09 Sep 2012, 14:38

Lilith se încruntă, aruncându-i o privire rece lui Raphael. Privi apoi cu sprâncenele ridicate aşa-zisa plecăciune a băiatului şi îi ascultă vorbele uşor precaută. Chiar dacă Raphael îi dădea un sentiment neplăcut şi o făcea să nu se simtă în siguranţă, ajunsese la concluzia că nu avea nicio intenţie nebunească cu ea.

'Lilith. Ăsta e numele meu,' spuse cu un oftat, apoi pe un ton ironic: 'Şi te însoţesc în această seară pentru că mor de curiozitate să aflu de ce te venerau cei de la Durmstrang.'
Îşi întinse mâna şi i-o luă pe a lui, apoi se păşi în faţă, fără să se mai întrebe unde aveau să plece.

'Totuşi, de ce?' întrebă ea, cu un zâmbet. 'Adică, ce motiv ar avea nişte Sânge-Puri să te numească pe tine Zeu. Ce ai făcut să meriţi acea poreclă, dacă pot să îi spun aşa?'

**Raphael Olivier** · 09 Sep 2012, 14:50

"Lilith", pronunta el, zambindu-i. "Tu esti un demon, eu sunt un zeu. E perfect"

"Vrei sa stii de ce imi spuneau asa? Pentru ca eram un fel de dictator pe acolo. Eram copilul cu tata in Azkaban si mama moarta, de care toti se temeau. Nu fiindca aveam un tata criminal, ci pentru ca aratam bine si fioros. Iar toti cei care se puneau cu mine, o incurcau."

Se gandi o clipa, si isi dadu seama ca totusi, nu era de ajuns.
"Dar nu cred ca vrei sa afli, nu-i asa, Lilith? Ia zi-mi, ce cauti aici?"intreba el, facand un semn cu capul inspre cladirea in care aproape intrase.

**Will O'Shea** · 09 Sep 2012, 15:22

Lilith se întrebă cum de Raphael ajunse să rămână fără mamă şi cu un tată închis în Azkaban. Nu era chiar ceva neobişnuit pentru un fost elev al Durmstrang-ului, însă viperina chiar nu se aşteptase la aşa ceva. Se gândi că era a doua oară când întâlnea pe cineva care nu avusese parte de părinţi cum avusese ea. Era ciudat să întâlnească oameni care nu erau bogaţi, care nu puneau accent pe toate prostiile legate de îmbrăcăminte şi aspect.

Îi zâmbi trist, însă se mulţumi să nu comenteze nimic. Nu voia să atingă un subiect sensibil chiar acum.
F luată prin surprindere de întrebarea lui. Aproape că uitase pentru ce venise pe Aleea Nocturn în primul rând.

'Un fel de afaceri,' răspunse ea, poate prea repde. 'Bătrâna care deţine magazinul lângă care m-ai găsit stând deţine un inel întunecat care îţi dă o putere asemănătoare unui magmentamorf. Te ajută să îţi schimbi fizicul după cum vrei atunci când îl porţi. Poate fii folositor.'

**Raphael Olivier** · 09 Sep 2012, 21:08

O privi cu o fata gen 'serios?' pentru cateva secunde, insa decise sa nu spuna un cuvant despre asta. Se intreba daca i-ar fi iesit ceva in caz ca se decidea sa o ajute pe fata. Dupa un calcul rapid, realiza ca nu prea. Ea se alegea cu un inel, iar el cu...nimic.
"Bine, te ajut", rosti el, pe un ton taios.

Nici el nu prea avea idee de ce accepta sa o ajute, avand in vedere ca nu ii iesea nimic din asta, insa merita sa incerce. Poate chiar ii va fura inelul, insa stia ca asta era imposibil. Ridica mana, atingand bijuteria care se afla pe degetul mare, si i-l arata.
"Asta, adica?"

Facu o scurta pauza, ranjind, si continua.
"L-am revendicat acum o jumatate de ora. Cand am plecat, am trecut pe langa tine, si m-am decis sa te urmaresc. Oricum, era al meu, dar l-am pierdut acum un an intr-o lupta. Fratele meu are unul la fel, insa idiotul nu este constient de puterea acestuia. Ai putea spune ca e un obiect sentimental, fiindca e cadou de la tata, insa nu e asa. Imi place cum arata, doar. Daca vrei, poate am sa ti-l daruiesc tie, mie nu mi-e de nici un ajutor. Insa trebuie sa fii cuminte"

**Will O'Shea** · 09 Sep 2012, 22:03

Lilith îl privi confuză pe Raphael pentru câteva secunde, fără să îşi dea seama ceea ce spusese. Deci avea inelul. La naiba, i-o luase cineva înainte. Se uită la inel, apoi clipi des. Era clar cel pe care îl căuta ea. Deci era al lui. Şi îl revendicase. Ok, asta avea sens.
Deci Raphael avea un frate. Era destul de curioasă în privinţa lui şi a poveştii lui de viaţă. Părea un tip interesant şi ciudat în sensul bun.

'E în regulă,' spuse Lil repede. 'Îl vreau, dar nu cred că este chiar indicat să îmi dai puterea în mână. Nici măcar eu nu ştiu ce aş putea face cu ea.'
Îşi frecă mîinile una de alta, vizibil stânjenită. Nu era genul de fată responsabilă. Ea avea mereu impulsul de a-şi folosi toate resursele, puterea, sau orice avantaj avea din prima. Asta era cel mai enervant defect al ei.

Ştia să îşi facă planul, chiar unul bun, însă o dădea în bară la acea parte şi apoi totul se ducea pe apa Sâmbetei.
'În plus, nu aş putea să îl iau ştiind că e moştenire de la tatăl tău. Indiferent de ceea ce a făcut, tot trebuie să îi simţi lipsa.'

**Raphael Olivier** · 09 Sep 2012, 23:53

Raphael dadu din umeri, si continua sa-si invarta inelul de pe deget.
"Daca am de gand vreodata sa te folosesc ca arma impotriva cuiva, sa imi amintesti sa nu o fac. "

Isi umezi buzele, si simti un gust amar cand i se aduse aminte de tatal sau. Nu avusese parte de el, si nici Victor, asa ca, din partea lui, nu invidia pe nimeni.
"Ei bine, Lilith, inelul asta nu are nici o valoare sentimentala. Nu am petrecut mult timp cu tatal meu, iar singurele amintiri pe care le am cu el ori sunt foarte vagi, ori sunt dintr-o celula imputita. Dar cred ca am sa-l pastrez fiindca e singurul lucru pe care il am de la el. Singurul lucru material, in afara de mostenirea genetica, insa nici de asta nu pot fi sigur, fiindca am auzit ca mama nu era cea mai fidela sotie. "

Zambi, si isi aminti ca, dupa spusele lui Kurt si ceea ce era el, atunci copiii ei ii calcau pe urme. Oarecum.

**Will O'Shea** · 11 Sep 2012, 13:01

Lilith se încruntă uşor la auzul cuvintelor lui Raphael, însă se mulţumi să nu spună nimic. Din câte observa, băiatul nu avusese parte de o viaţă familială prea fericită. Probabil că nici nu apucase să îşi creeze una. Viperina îşi adânci mâinile în buzunare şi continuă să se plimbe, fără să se mai gândească la acel inel. Se părea că oricum, Raphael o scutise de un drum.

'Ştii, eu am cresctu în Franţa,' spuse ea, ridicând uşor din sprâncene. 'Părinţii mei sunt Sânge Puri, amândoi născuţi şi crescuţi de asemenea în înalta societate a Parisului. Cunosc aici o mulţime de persoane noi care ar fii meritat copilăria mea mai mult decât mine.'

Zâmbi trist, apoi privi îşi desprinse privirea de pe el, uitându-se drept în faţă la un punct aleatoriu. Avea multe întrebări despre propria persoană şi nu îşi dăduse decât de curând seama cât de puţin se cunoştea pe ea însăşi.

'Oricum, aşa a fost să fie. Presupun că unii oameni se schimbă în momentul în care ajung la bani,' spuse ea, pufnind. Cunoscuse mulţi oameni de acel gen. Ea crescuse cu prea mulţi bani şi începea să îi preţuiască din ce în ce mai puţin şi să pună mai mult accent pe lucrurile importnte în viaţă cum ar fii dragostea şi prietenia.

**Raphael Olivier** · 11 Sep 2012, 20:10

"Te rog, nu-mi tine predici ca ai fost prea rasfatata, si nu ti-ai meritat viata."pufni el, iritat.

Nu venise aici sa asculte povestile de viata ale nimanui, si nici nu avea de gand sa se razgandeasca. Era mai incapatanat ca un catar, iar daca o idee ii intra in cap, era nevoie de foarte multa munca pentru ca aceasta sa dispara.
"Hai mai bine sa distrugem cate ceva pe aici, si sa ne caram inainte sa ne prinda careva"

Nu prea avea idee ce anume ar fi putut distruge, insa poate pustoaica blonda avea una. Parea genul care sa faca dezastru pe oriunde mergea. Insa cum invatase de atatea ori in viata, aparentele inseala.

**Will O'Shea** · 12 Sep 2012, 22:19

Lilith încuviinţă repede, fericită că Raphael schimbase subiectul. Într-un mod brutal şi complet lipsit de tact, însă îl schimbase, nu-i aşa? Viperina ridică din sprâncene, însă îi zâmbi. Distrugerea era un lucru obişnuit pentru ea. Îi plăcea să distrugă, în general orice, De multe ori se gândea la persoane. Îi plăcea să le distrugă psihic, să le răvăşească mintea. Ăi dădea o satisfacţie ciudată.

Însă nu o făcea prea des. Distrugerea în sine era perfectă, însă remuşcările pe care le avea după ce îşi dădea seama că distruse un om erau insuportabile.
Scoase un ţâţâit ciudat, încercând să se gândească la ceva de distrus. Avea câteva idei.

'Ştiu ce putem distruge,' spuse ea, ridicând simplu din umeri. 'Este o femeie care vinde lucrui de doi bani şi care m-a păcălit o dată să îi dau aproape zece galeoni pe o porcărie care cică te ajută să invoci spirite. Când m-am întors aici am intrat într-un duel cu ea, şi am reuşit să o torturez suficient de bine încât să câştig, însă mereu am urât-o. Am putea să îi distrugem magazinul ăla preţios al ei.'

**Raphael Olivier** · 16 Sep 2012, 20:21

Raphael dadu din cap si zambi, acelasi zambet diavolesc si strengar, de pustan indracit, pe cale sa faca o prostie.
"Foarte bine. Femeia aia nici nu va sti ce a lovit-o"

Isi facu rapid un plan in minte, insa isi dadu seama ca era putin mai greu. Nu stia unde era amplasat magazinul, nu stia cat de mare era, si nu stia de fapt cum anume sa-l distruga. Daca ar fi fost Incuiat, l-ar fi aruncat in aer, insa nu era, si cum ii dispretuia (desi in aceste situatii, ei erau maestri), trebuia sa gaseasca o alta metoda.
"Ce zici sa o atacam pe femeie, si folosim o vraja prin care facem sa ii explodeze sandralia?"

Stramba din nas, incercand sa isi dea seama de unde stia cuvantul sandralie. In ultimul timp vorbea ca un taran, si asta il nemultumea. Ce se intamplase cu baiatul manierat, care te intepa intr-un mod subtil si elegant?

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn 1 2 3 4 5 Next » //  / Small talk, big times.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn
1 2 3 4 5 Next »
/ Small talk, big times.