Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

« Previous 1 2 3 4 5 6 … 8 Next »

/ So .. Let's run away

Am chicotit usor la vorbele fetei. Intr-adevar,nu ma inselasem. Era de treaba,nu doar parea. I-am multumit din priviri pentru cuvintele frumoase despre Sabri,apoi am rostit pe o voce calma:
"Frumos nume are pisica ta! Ea este Sabri,bufnita mea,care mi-a fost alaturi mereu!". Eram mandra de ea,tocmai pentru acest lucru. I-am facut semn Elizabethei sa inaintam si am intrebat-o cercetatoare:
"De ce spui ca treci de obicei neobservata de restul?!"
Chiar habar nu aveam la ce se refera, insa eu speram sa considere acum in mine o noua prietena si sa imi spuna daca are ceva de zis.
Am mangaiat putin pisicuta ei pe spate,apoi am pus-o pe Sabri pe umarul meu mangaindu-i crestetul capului. Adoram animalele.

Un zâmbet se lărgi pe chipul său cu trăsături asiatice evidente. Bufniţa sa îi fusese mereu alături...Aşa cum făcuse şi Lorette. Ea o ajutase să treacă peste moartea câinelui ei, ea o ajutase să treacă peste moartea tatălui ei. Deşi nu vorbea avea impresia că ea o înţelegea cel mai bine . Indiferent de ce ziceau cei răutăcioşi , prietenia cu o necuvântătoare putea exista.
,,Păi pentru că aşa e. De cele mai multe ori dacă nu vorbesc nu mă observă nimeni." Ridică din umeri, fiind foarte veselă. Mulţi ar considera asta trist, dar ea îl considera un avantaj şi în plus se obişnuise cu asta.
O privi cu coada ochiului pe Rosalie mergând cu calm. Îi făcea plăcere să discute cu ea. Spera să devină prietene, deşi nu erau de aceeaşi vârstă.
Pisica începu să toarcă urmându-se cu paşi repezi pe cele două.

Am chicotit usor observand pisicuta torcand. Mi-am dat seama ca pisicile reactioneaza astfel cand sunt fericite,deci era clar ca era bine-dispusa langa stapana ei. Se vede ca Elizabeth iubea animalele,ceea ce ma facea sa am o parere si mai buna despre ea.
Ascultand cuvintele ei cu interes ma gandeam la asta , asa ca mi-am facut curaj si i-am spus:
"Uneori ai nevoie de prieteni,dar alteori .. este mai bine sa fii singur,sa nu fii observat. Cred ca astfel poti sta linistit cufundandu-te in propriile tale ganduri. Orice fiinta are nevoie de clipele sale de singuratate!"
Am zambit usor incercand sa nu par plictisitoare.

Era aproape sigură că Rosalie iubea animalele la fel de mult ca şi ea. Se vedea după modul său de a se comporta cu ele. Sabri stătea cuminte pe umărul ei, deci era clar că îşi iubea stăpâna şi o respecta.
Cugetă câteva secunde atunci când auzi ce spusese. Era total de acord. Prieteni avea destul timp să îşi facă până în ultimul an la Hogwarts. Îi plăcea foarte multe să simtă că îi păsa cuiva de ea, dar la fel de mult în anumite momente prefera să stea singură , doar ea şi gândurile ei. Deşi prietenii nu îşi doresc decât să le fii alături, uneori singurătatea te ajută mai mult decât ei.
,,Cam asta cred şi eu!" Surâse atunci când îşi dădu seama că îşi regăsea propriile păreri în ceea ce spusese Rosalie. Unii ar fi considerat o prostie o astfel de gândire, dar cât de mult se înşelau...

Am zambit ascultand cuvintele lui Elizabeth. Mi-am dat seama ca nu vorbea prea mult,dar din cuvintele pe care le rostea imi dadeam seama de multe lucruri, ca de exemplu faptul ca este o persoana inteligenta si foarte de treaba. Bell trebuie sa fie mandra ca are astfel de elevi in casa sa. Am zambit ganditoare la acest gand , apoi am intrebat-o:
"Ei bine,totusi in ce an esti? Cum te-ai acomodat la Hogwarts?"
Speram sa nu o supar cu intrebarile mele , insa doream doar sa stiu daca se simte bine la castel sau daca nu. Am suras usor privind-o din nou pe Lorette care statea langa stapana sa . Era o pisica lingusitoare,ca oricare alta si atat de frumoasa. Astfel de animale mi-au placut mereu...

Nu era prea vorbăreaţă , ştia. Şi se bucura că n-o deranja că era nevoită să îi pună mereu întrebări, numai pentru a scoate câteva cuvinte seci de la ea. Era o trăsătură de familie faptul că nu era prea vorbăreaţă. Toşi din familia sa se cunoşteau între ei şi de cele mai multe ori era nevoie doar de un singur cuvânt pentru a-şi da seama ce doreşte fiecare.
,,Sunt în anul doi. Şi pot spune că m-am acomodat destul de bine, având în vedere că n-am mai avut nici un contact cu magia înainte de a ajunge la Hogwarts. "
Da , sângele ei nu era pur. Ştia foarte bine asta şi , de fapt era foarte mândră de locul de unde venea. Părinţi şi prieteni ei erau nişte oameni buni şi inteligenţi, care ar face pe oricine mândru că este rudă cu ei. Inspiră adânc aerul curat din pădure şi ascultă cu atenţie vuietul încet scos de adierea vântului.

Am zambit usor la ceea ce spusese Cercetasa. Pe buna masura nu o mai vazusem pana acum. Era anul doi. Ma bucur insa ca am cunoscut-o acum fiindca imi place sa socializez cu persoanele cumsecade care vin in Hogwarts de-a lungul timpului. Faptul ca s-a acomodat in Hogwarts ma ducea cu gandul ca desi nu pare este o fata sociablia,care stie ce isi doreste in viata. M-a intrigat un fapt,insa, lucru pe care l-am si intrebat cat mai discret incercand sa nu o supar:
"Deci sa inteleg ca nu esti pur - sange, nu?"
In timp ce asteptam raspunsul fetei, i-am dat drumul lui Sabri sa zboare catre un copac fiindca am observat-o putin cam nelinistita.

Deşi era anul doi, aproape nimeni nu o cunoştea. Dar chiar îi plăcea acest lucru. Astfel se putea feri de cercurile sociale ale şcolii. Ştia din propria experienţă că nu era deloc plăcut să fii prins într-o ceartă a celor ,,populari". Vroia ca la Hogwarts să fie diferit. Fără certuri, fără duşmani...Dar asta însemna şi cu puţini prieteni. Însă acest fapt nu o deranja. Mai bine avea câţiva prietenni adevăraţi decât o mulţime , a căror prietenie se bazeasă pe interes.
,,Nu. Ambii mei părinţi sunt Încuiaţi." Ştia cum erau catalogaţic ei ce provin din astfel de familii, dar nu îi era deloc ruşine să fie un ,,Sânge-mâl". Era chiar mândră de acest lucru şi nimeni nu îi putea schimba părerea.
O urmări cu privirea pe Sabri, admirându-i graţia cu care zbura. Ceea ce îi plăcea la aceste păsări era faptul că erau inteligent şi lolaie , dar şi frumoase şi graţioase.

Am urmarit-o cu atentie pe Sabri. Desi stiam ca se descurca in padure imi era frica sa nu pateasca si ea ceva. Apoi,mi-am mutat privirea catre Cercetasa Elizabeth. Prinsesem putina incredere in ea. Mi-am dat seama ca e sincera,ceea ce apreciam foarte mult.
Am zambit,apoi am rostit:
"Da,si asta nu este deloc o rusine. Am o multime de prieteni 'sange-mali' , dar care au puteri magice si sunt foarte inteligenti. In plus .. eu mare parte din copilaria mea am trait-o printre Incuiati, de fapt mai bine spus mi-am trait copilaria in Lumea Incuiatilor si nu mi-e deloc rusine de asta!"
Am suras din nou doar la amintirile legate de prietenii mei Incuiati si de zilele,lunile petrecute in acea lume deosebita.

Se bucura că ea nu o judeca. Ştia că majoritateaa, deşi nu-i spunea în faţă, o numeau cu dezgust ,,sânge-mâl". Ştia că nu trebuie să îi ia în seamă şi exact asta făcea. Pentru ea cele mai importante erau părerile familei şi prietenilor. Ei erau singuri în stare să o judece, li singuri pe care trebuie să îi asculte. Chiar îi plăcea să discute cu Rosalie . Putea să vorbească deschis şi sincer, pentru că ştia că şi ea va face la fel.
,,E chiar frumos acolo, departe de magie. Ştii uneori metodele găsite de Încuiaţi mi se par mai eficiente decât cele găsite de vrăjitori!"
Era un gând absurd la prima vedere, dar de fapt ştia câtă dreptate are. Să aprinzi un foc cu mâna ta îi părea mai eficient decât să rosteşti o vrajă. Poate într-o zi te vei trezi singur, fără baghetă . Atunci ce te faci? Trebuie să apelezi la metode clasice nu?