Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon
1 2 3 4 Next »
/ stop and listen

**Ivy Thibault** · 27 Dec 2012, 13:30

Nina îi urmă pe Colin şi pe străin afară din local, gândindu-se că se vor întoarce după ce rezolvă acea urgenţă. Spera că Şoimeanul avea ceva abilităţi în Vindecare, pentru că dacă se baza pe ea, avea să aibă o surpriză neplăcută. Dacă va trebui să-l vindece ea pe om, nu era sigură dacă avea să facă mai mult rău decât bine.

Îşi dădu părul după ureche cât timp îi urma pe ceilalţi cu paşi mari. În jurul lor, oameni se plimbau cu scopuri clare pe Aleea Diagon mereu aglomerată. Nina se întrebă de ce durează atât, de ce venise acel om până la cafenea pentru a cere ajutor.

Viperina se opri brusc, însă era prea târziu: ceilalţi doi se opriseră la rândul lor. Ajunseseră pe o alee pustie, puţin întunecată. Nina aruncă priviri alarmate în jur, apoi îi auzi cuvintele lui Colin.
Îl privi expectativ pe străin, însă ştia răspunsul dinainte. Nu era niciun prieten. Era o capcană.
Nina îşi strânse bagheta între degete în buzunar.

**Colin Hawkeye Rovson** · 27 Dec 2012, 19:11

" Nu e niciun prieten. Cel putin, nu unul ranit"
Cuvintele i se parura dure si pocite, insa informatia patrunse in scoarta cerebrala. Ingrozitor de lent, daca era sa se autoevalueze. O minunatie de plasa, iar el nu se prinsese inainte sa se duca frumusel in ea.
Colin scoase un sunet jos din gat, enervat la culme. Frustrat pe propria neatentie si furios pe cel care ii adusese aici. Se rasuci pe calcaie, intampinandu-l pe barbatul necunoscut. Intreaga postura a Soimeanului se schimba. Umerii se miscara inapoi, intr-o incercare inconstienta de a parea impunator. Privirea albastra i se oteli, cautand automat un punct sensibil in ochii rivalului. Un punct de care sa se foloseasca si sa striveasca cu toata puterea sa. Pe jumatate din reflex, pe jumatate datorita faptului ca asa era probabil cuviincios, facu cativa pasi in laterala, pozitionandu-se cumva in fata Ninei.
" Ce vrei?" intreba printre dinti, scotandu-si imediat bagheta.
Vocea ii devenise intr-o secunda rece si distanta. Si nu ca ar fi avut o parere incredibila despre sine, insa simtea timbrul jos aproape vibrand in interiorul gatului sau, picurand pericol si manie in glas. Era ceva necaracteristic lui. Deoarece Hawkeye nu fusese niciodata letal. Si categoric nu era genul tare-si-dur-salvator-al-lumii. Insa putea sa creeze aparente. Si ii era usor, stiind ca lupta pentru ceea ce pretuia.

**Ivy Thibault** · 28 Dec 2012, 12:40

Nin îi privi spatele lui Colin puţin şocată. Mârâitul care tocmai ieşise din gura lui parcă nu-i aparţinea. Nina nu văzuse niciodată acea parte a lui Colin şi se simţea puţin mai sigură pe ea, acum că ştia că Hawkeye era în stare să lupte.
Ochii ei nu părăsiseră niciodată inamicul. Bărbatul şarmant îşi ridică pălăria şi o aruncă la picioarele lui, lăsând-o pe Nina într-o ceaţă totală. De ce să faci asta? Ce motiv ai putea avea să-ţi arunci pălăria pe jos?
"Eu nu vreau nimic," răspunse bărbatul, aşezându-şi un pumn solid în palma celuilalt. "Eu doar îndeplinesc ordine."
Făcu un pas spre ei şi Nina îşi scoase bagheta şi ea, şi făcu un pas pe lângă Colin ca să înfrunte şi ea inamicul.
"Poţi încerca orice vrajă," spuse el, privindu-i pe cei doi cu un rânjet ce îi contorsiona trăsăturile fine, "pe mine n-o să meargă nici Avada Kedavra."

**Colin Hawkeye Rovson** · 28 Dec 2012, 13:17

Toate trasaturile fetei sale se topira intr-o grimasa de toata frumusetea. Se simtea ca un animal la panda, aratandu-si coltii spre inamic. Aproape ca zambi cand Nina pasi langa el. Da, asa functionau lucrurile. Injura soarta ca te pune in astfel de situatii, dar saruta-i mainile pentru ca ti-a pus alaturi un soldat. Putea sa puna pariu ca Nina stia sa manuiasca un atac mai bine decat el. Pana la urma, existase mereu ceva in aura acelei Viperine care il facea sa fie constient de faptul ca nu ar putea termina o confruntare cu ea. Nu stia daca era pur instinct sau observarea unor tactici indelungat gandite, dar nici nu se arata prea pasionat de subiect in momentul respectiv.
Toata linistea tensionata ce preceda vorbele barbatului se termina cu rasetul lui Hawk, scurt si destul de asemanator cu un latrat.
" Nu, serios? Nici Avada Kedavra? Dar cine a spus ca o sa ti se permita sa scapi asa usor?" tatona el terenul, ranjind pana la urechi.
Prea bine, marele domn indeplinea ordine si nu dorea nimic de la sufletelul lor. Si? Inca exista o datorie intre inamici de a-si oferi informatii. Unde avea sa ajunga lumea asta in asemenea conditii?
" Am inteles partea cu ordinele. Dar ale cui ordine le urmezi?" intreba Soimeanul, inca amuzat. Se simtea de parca tocmai il invitase pe barbat sa li se alature la o barfa si o ceasca de cafea.

**Ivy Thibault** · 28 Dec 2012, 13:38

Bărbatul îi râse în faţă lui Colin şi îi făcu o plecăciune batjocoritoare de toată frumuseţea. "Ca şi cum ar urma să-ţi spun ţie, aşa-i?" lătră el.
Nin îl măsură din priviri. Era solid rău, cam cât ea de scund, însă i se citeau muşchii puternici chiar şi pe sub hainele groase de iarnă. Dărâmase ea şi bărbaţi mai mari de atât. Nina lăsă un zâmbet să-i înflorească în colţurile gurii.

Nu mai avusese o asemenea provocare de mult timp şi Nina simţi cum un fior familiar îi trece prin şira spinării. Fără baghete, doar forţă brută. Va fii greu.
Nina îndoi încheietura mâinii drepte şi simţi cum lama rece îi atinse uşor palma. Prinse cuţitul strâns în pumn.
"Ne subestimezi," spuse Nina. "Noi suntem doi, tu eşti doar unul. Ce te face să crezi că vei învinge?"

**Colin Hawkeye Rovson** · 28 Dec 2012, 20:50

Ranji in fata noii provocari. Era o sansa sa demonstreze -nu stia daca celorlalti, sau daca lui insusi- ca nu mai e copilul de acum cativa ani. Ca a crescut si ca isi poate purta singur de grija. Ajunsese, pana la urma, la varsta majoratului. Era timpul lui. Nu mai avea nevoie de protectia constanta a celorlalti. Era momentul in care trebuia sa-si faca numarul mult pregatit. Gata cu frustrarile si gata cu primirea comentariilor in genu' 'uite ce plapand si delicat'!
" Si ce va face sa credeti ca ma veti infrange?" rase barbatul, aspru si grosolan.
Hawkeye profita. Lasa furia ce il consuma sa se extinda. Sa o poata folosi in avantajul sau. Sa poata sa loveasca si, la nevoie, sa incaseze lovituri fara sa simta impactul. Sa lase cumva adrenalina sa curga in sistem, crescand rezistenta la orice era necesar. Pentru orice urma sa vina.
" Pentru ca ai ales persoanele gresite" murmura Soimeanul, acelasi ton dur ca mai-nainte.
O clipa trecu ca si suspendata. Iar apoi, totul se pierdu intr-un joc de lumini si blesteme. El nu a avut timp sa reactioneze altfel, decat sa ridice scutul albastrui in jurul lui si al Ninei.

**Ivy Thibault** · 29 Dec 2012, 11:55

Drace! înjură Nina în gând.
Aruncă blestem după blestem spre pieptul atacatorul, însă vrăjile ricoşau ca şi cum ar fii fost acoperit de un scut. Deci, el avea avantajul vrăjilor. Trebuia să-l ia cumva prin surprindere, să acţioneze repede şi să-i taie gâtul.
"Colin, acoperă-mă!" spuse Nina şi nu mai aşteptă să vadă dacă făcea ce îi spusese.

Avea doar o singură şansă, dacă nu-l nimerea din prima, era moartă. Jetul de lumini colorate a blestemelor aruncate din toate părţile o orbeau, deşi era destul de sigură că ăsta era un lucru bun, deoarece îl orbeau şi pe atacator.

Ajunse la câţiva metri de el, însă el era concentrat mult prea mult asupra lui Colin. În doi paşi mari, Nina ajunse la spatele lui.
Când atacatorul îşi dădu seama că inamicul e în spate era deja prea târziu. Nina îi tăie gâtul cu o mişcare fină, precisă şi experminentată.

**Colin Hawkeye Rovson** · 29 Dec 2012, 12:18

Aproba scurt cand o auzi si incepu sa arunce cu si mai multa tenacitate vraji. Ajunsese atat de prins in intreaga filozofie si atat de disperat in a-l tine ocupat, incat aruncase si o vraja menita sa-i faca sosetele aspre. Dar nu mai conta si nici nu se mai concentra pentru a da voce unei glume cu ciorapi de lana.
Totul se termina cateva clipe mai tarziu, iar lucrurile parura sa incetineasca in ochii lui Hawk. Nina era deja in spatele barbatului. Miscarile gratioase si sigure. Nici macar nu parea de la distanta ca vrea sa-l omoare, ci doar ca incerca sa-i puna un fel de cravata invizibila. In minte ii venira mai multe imagini ale unor animale de prada.
Corpul cazu neinsufletit la pamant, ecoul unui ultim galgait rasunand in urechile Soimeanului precum un blestem. Isi inchise ochii si ofta, simtindu-se mai batran ca niciodata. Cand ii redeschise pentru a se uita la Viperina, purtau o duritate distanta. Ii zambi cu jumatate de gura.
" Asta a fost interesant. Cred ca ai face o avere ca asasin platit" spuse pe un ton cumva glumet, cumva admirativ.
Inainta pana langa barbat si ingenunche langa el, materialul blugului imbibandu-se in sangele de pe jos. Hawk ii inchise ochii si murmura cateva cuvinte rapide. Dadu sa se ridice, dar ceva ii prinse privirea. Era asemanator cu un pandantiv, negru si lucios, agatat undeva in interiorul hainei. Probabil alunecase in timpul luptei. Il lua intre degete si il rupse, bagandu-l apoi in propriul buzunar.

**Ivy Thibault** · 29 Dec 2012, 12:33

Nina oftă încet atunci când bărbatul căzu pe jos. Se aplecă şi şterse lama cuţitului de materialul hainei bărbatului. Se uită brusc la Hawkeye când acesta vorbi.
Se strădui să nu-şi ridice sprânceana sau să facă orice altă faţă care ar fii dat-o de gol. Nu-i plăcea ca oamenii să o judece după trecutul ei, iar Colin părea unul dintre oamenii care nu ar aprecia foarte mult să afle că prietena lui chiar fusese de fapt asasină plătită.

Cu ce crezi că m-am întreţinut eu singură până s-o găsesc pe Julieta? bombăni Nina mintal. Cum îi urmărea gesturile lui Colin destul de atent, observă clar degetele lui lungi întinzându-se după un fel de talisman. Nina se încruntă şi se hotărî să întrebe.

"Ce-i aia?"
Întrebarea suna aşa de stupid, încât se simţi ca un copil de grădiniţă.

**Colin Hawkeye Rovson** · 29 Dec 2012, 12:46

In ciuda faptului ca cele mai apropiate persoane ale lui Hawk ucisesera de cateva ori -iar numarul era destul de zdravan pe cap de locuitor- si in ciuda faptului ca si el omorase candva un om, inca nu se obisnuise cu ideea de sfarsit. Se parea ca moartea e un element constant in viata lui, chiar si cand era vorba de aparare. Si nu judeca, insa nu putea sa-si opreasca firul gandirii. Ofta. Poate ca asta era un motiv in plus pentru care isi dorea sa ajunga Vindecator. Sa poata lupta 'pe front' cu Moartea. Sa o fraiereasca si sa o oftice.
Se ridica incet din pozitia ingenuncheata, multumit pentru mica 'rugaciune' spusa anterior, chiar daca barbatul probabil ca nu ar fi meritat-o. Isi misca bagheta prin aer si facu sa apara o bucata de material, nu mai mare decat o esarfa, pe care o puse pe chipul mortului.
" Nu stiu exact" raspunse intr-un final la intrebarea Ninei. " Dar am de gand sa aflu. Pentru ca nu ne-am primit raspunsurile. Iar pana atunci, tu si Julieta o sa fiti sub protectie constanta"
Nu putea sa roage Ordinul sa faca asta, insa existau persoane dornice sa ajute in povestea asta. Era sigur ca Ema va putea tine un ochi asupra Julietei.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon 1 2 3 4 Next » //  / stop and listen

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon
1 2 3 4 Next »
/ stop and listen