Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon
1 2 3 4 Next »
/ stop and listen

**Ivy Thibault** · 29 Dec 2012, 19:18

Nina clătină din cap încet.
"Ştii că e posibil să nu fiu eu ţinta," îi răspunse ea, evitând menţionarea faptului că n-avea de gând în ruptul capului să lase oameni pe care nu-i cunoaşte şi care probabil aveau acasă o viaţă şi familie să o protejeze numai din cauză că ea pur şi simplu a părăsit un grup. Era sigură că, dacă Nina era ţinta, asasinul ar fii fost trimis de Sfinţii Mortali sau de alţii care voiau răzbunare. Deşi, nu era chiar sigură că, după cum îi trădase, Kurt ar trimite o matahală din-asta s-o anihileze. Mai ales că el îi cunoştea abilităţile mai bine decât oricine.

"Cât urăsc asta," spuse Nina uitându-se cu scârbă la corpul neînsufleţit de pe jos. "Eu sunt... războinică. E în firea mea. Îmi place să mă lupt şi să mă joc cu cuţitele. Când se ajunge la războie, omor, dacă asta trebuie. Dar aşa... te trezeşti dimineaţa şi spui că afară e vreme frumoasă de plimbare şi vii seara acasă cu mâinile pătate de sânge... Nu e corect," oftă ea.

**Colin Hawkeye Rovson** · 29 Dec 2012, 20:21

Daca existau lucruri pentru care Hawkeye era recunoscut printre cei din fruntea listei, atunci unul dintre ele era incapatanarea. Si chiar daca nu mai comenta nimic, tot isi facu un mic plan de bataie. Macar pe Julieta sa o stie sub paza daca pe Nina nu o putea avea 'sub cheie'. Sau poate ca... Poate ca s-ar putea ocupa de intreaga situatie printr-o singura miscare. Sa impuste doi iepuri de-odata. Si asta merita incercat, atata vreme cat putea sa dea de deschiderea lui Malfoy si dragonasul ala de tinichea. Pana la urma, relatia sa cu Kurt iesea pe alocuri din graficele normale. Insa nu mai conta asta. Avea o legatura si putea sa se foloseasca de ea.
O asculta pe Nina in tacere, gandindu-se la cum privea el lucrurile. Ofta, ridicandu-si ochii obositi spre ea.
" Macar la tine intra in ritualul zilnic. Eu... Crede-ma cand iti spun ca nu am luat decat viata unui om si, in ciuda faptului ca nu-i port sangele pe maini, ma simt ca o jigodie. Ma face sa ma gandesc daca chiar imi merit locul..."
Lasa propozitia in aer, desi presupuse ca era destul de clar. Si chiar daca era un 'bobocel' in randurile Ordinului, iar cuvintele sale nu prea rasunau in discutii, se intreba daca intr-adevar stia la ce se inhaimase.

**Ivy Thibault** · 29 Dec 2012, 21:05

Nina îl privi pe Colin şi îi zâmbi. Dacă ea ar fii avut conştiinţa asta la 17 ani, probabil că ar fii scăpat-o de o grămadă de probleme...
Îi puse mâna pe cot, pentru că trebuia să se străduiască să ajungă mai sus, şi îl bătu consolator.
"Crede-mă dosarul meu e mult mai murdar şi, după o lungă perioadă întunecată, am găsit iertarea," îi spuse ea, cu un zâmbet.

Se refera la perioada aceea de după Kurt, perioada după ce îşi dăduse seama că ajunsese femeie divorţată şi cu copii morţi la douăzeci de ani. Şi cel mai rău era că ştia că meritase asta. Pentru că ea distruse atâtea familii, trebuise ca şi familia ei să fie distrusă, nu? Era corect şi Nina nu o nega.

Aşa că acum totul se rezuma la auto-apărare şi, în cele din urmă, dacă se ajungea la război, protejarea persoanelor şi locurilor dragi. Şi tot ce simţea acum era pur dezgust, nu plăcere şi putere, aşa cum obişnuia. Sau cum o învăţase Kurt.

**Colin Hawkeye Rovson** · (This post was last modified: 01 Jan 2013, 20:00 by Colin Hawkeye Rovson.)

Hawkeye rase, desi era un sunet lipsit de vlaga. Fereasca Merlin sa ajunga sa aiba dosar! Ce ar mai face atunci? Si cum ar mai ajunge Vindecator? Deja isi imagina discutia cu directorul unui spital...

" Ah, domnule Rovson! Si aveti experienta in domeniu? Credeti ca puteti salva viata unui pacient daca sunteti fortat sa-l operati de urgenta?"
" Probabil... Nu am omorat decat un om pana acum" (sau cel putin asa spera)
" Um... O... kay... Buna gluma"
" Oh, nu, am si dosar! Uitati!"

Aia ar fi cireasa de pe tort. Macar daca va fi sa se duca in jos, sa se duca in jos cu gratie si cu mandrie. Tot respectul. Sa moara ca un erou ucigas. I se parea putin sadic si cam ironic intregul scenariu.
Se grabi sa se uite la Nina de indata ce aceasta il batu pe cot. Ranji si ridica o spranceana.
" Noi nu aveam cumva doua cafele de terminat, domnisoara Roux?" intreba, amintindu-si brusc ca poate o anumita chelnerita facea crize. Se ruga din tot sufletul sa nu fii aruncat cafelele.

**Ivy Thibault** · (This post was last modified: 01 Jan 2013, 20:07 by Ivy Thibault.)

Nina îi zâmbi. Da, cafelele lor erau probabil reci acum, dar ar fii bine măcar să se întoarcă şi să le plătească, cerându-şi sute şi mii de scuze. Poate că dacă explică situaţia nu vor fii exilaţi pentru tot restul vieţii din local...
"Să mergem," fu de acord Viperina şi se întoarse spre corpul fără viaţă, făcând un gest atent din baghetă. Bărbatul dispăru, iar Nina oftă adânc.

"Nu te teme," îi spuse lui Colin, cât timp începeau să meargă înapoi spre local, l-am trimis într-un loc unde se va avea grijă să fie înmormântat cum-se-cade."
Strada era acum mai întunecată, pentru că se apropia de ora şase, însă pe Nina nu o deranja deloc să petreacă mai mult timp în oraş. Se gândi cum ar fii să se întoarcă la casa ei goală şi se cutremură uşor. Probabil că Hope pierdea vremea prin casă, scotocind prin frigider. Nina îşi făcu o notă să se oprească la cumpărături înainte de a ajunge acasă.

Când se apropiară de local începură să vadă semne nu tocmai liniştitoare. Un om mare şi impunător stătea în faţa uşii, scrutând fiecare om care trecea pe lângă el.
"Sincer, şi dacă ale noastre cafele sunt încă acolo, nu cred că le mai primim înapoi," îi spuse Nina încet lui Colin, înfundându-şi un chicot.

OCC: scuze de întârziere ).

**Colin Hawkeye Rovson** · 01 Jan 2013, 20:29

Aproba incet. Era impacat daca barbatul avea sa-si primeasca finalul decent. Chiar daca inca nu era sigur ca il merita. Nu mai conta. Nu-l durea sa aiba un gand bun, nu?
O urma pe Nina in tacere, uitandu-se ocazional la lucrurile expuse in vitrine. I se parea ca lumea se pregatea de inchidere, desi magazinele inca erau deschise, iar oamenii tropaiau prin interior, ridicand diverse obiecte, inmanand galeoni si primind pungi impachetate.
Orice gand bun ii ramase in neant cand auzi cuvintele Ninei. Isi ridica privirea spre barbatul ce statea in pragul localului. Poate ca Hawkeye era inalt, insa era lipsit de carne. O lovitura cu adevarat barbateasca l-ar fi pus jos in mai putin de doua secunde. Ce tot zicea? Reusise inclusiv verisoara lui, Cote, sa-l scoata din joc cu o singura palma. Iar ea era genul scund si indesat de om, care chicoteste tot timpul.
Inghiti in sec, uitandu-se cu ochi cercetatori la barbat. Poate ca daca gaseau o explicatie... Degeaba. Cine ar mai pierde vremea sa-i asculte? Poate, daca s-ar bucura de ceva dovezi...? Ceva care sa-l opreasca pe barbat cat sa le dea timp sa-si prezinte cazul. Sangele imbibat in materialul blugilor nu era suficient. Era o pata prea mica, iar pe fundalul intunecat abia daca se vedea. Se decise instantaneu. Se intoarse spre Nina si o privi cat se poate de serios.
" Da-mi una. Cat poti de tare. Te rog!" spuse si se apleca usor in fata, ca ea sa poata ajunge.

**Ivy Thibault** · 02 Jan 2013, 12:28

Nina îi privi şocată expresia lui Colin. Nu părea că glumeşte, şi cu siguranţă nici fetei nu-i venea deloc să râdă. Ridică dintr-o sprânceană, sceptică. Asta nu făcea parte de plan.
Şi totuşi, era logic. Dacă nu vor avea dovezi suficient de bine susţinute nu vor putea să explice nimic din ceea ce tocmai se întâmplase. Şi probabil vor ajunge în Profetul Zilei, cu amendă de nu-ştiu-câţi galeoni şi exilaţi pentru totdeauna din local.

Nina îşi linse buzele. Era uşor să snopeşti un derbedeu care strigă după tine pe stradă. Să-l loveşti pe Colin în schimb... Nina încercă să se gândească la un motiv.
Se uită la el încruntată şi îi dădu o palmă. Palmă era prea crunt spus. De fapt îl mângâie. Obrazul lui nici măcar nu se înroşise. Îi văzu privirea sceptică.

"Ok, ok, te lovesc," spuse Nina.
Îşi strânse şi deschise pumnul de câteva ori, apoi îl aruncă cu toată puterea către maxilarul lui Colin fără să se mai gândească. Capul băiatului se răsuci într-un unghi ciudat, iar Nina îşi muşcă buza.

Nasul lui Colin sângera, începeau să i se facă vânătăi sub ochi din cauza asta, iar obrazul îi arăta ca şi cum cineva tocmai l-ar fii călcat pe faţă. Să nu mai vorbim de faptul că mâna şi degetele Ninei erau de un vineţiu nesănătos spre sângeriu. Viperina lăsă să-i scape un scâncet.
"Îmi pare rău," chiţăi ea.

**Colin Hawkeye Rovson** · 02 Jan 2013, 13:22

Vazu palma venind si isi incorda toti muschii in asteptare. Insa ceea ce simti il lasa complet debusolat. De parca tocmai avea o musca pe obraz, iar Nina fusese draguta sa o alunge. Se uita sceptic la ea. Fatuca asta tocmai omorase o matahala. Era convins ca putea mai mult de atat. Se uita repede in jur, verificand sa vada daca cineva le urmarea micul spectacol. Pffiu! Cale libera.
Era ca si cum cineva ar fi aprins brusc un bec dupa ce ar fi stat zile intregi inchis intr-un subsol. Nu vedea nimic din jurul sau, desi luminitele incepeau sa aiba tente colorate... Misto. Nu simtise nimic, desi capul sa intorsese datorita impactului. O clipa, totul paru sa stea in loc, intr-o anestezie curata, iar el astepta sa-si gaseasca mediul inconjurator. Dar apoi... Totul veni urland spre el. Obrazul il durea, nasul i se parea ciudat, iar lichidul ce-i cobora pe cai il ineca. Isi duse repede mana spre partea lovita, tinand-o de parca ii era teama ca se destrama. Uite asta era un motiv pentru care trebuie sa nu o calci niciodata pe clatite pe Nina Roux! Daca facea asa la cerere, nu dorea sa afle cum facea cand era cu adevarat nervoasa. Isi flutura mana si incerca sa zambeasca, desi esua lamentabil -asta daca chircirea muschilor nu era considerata un zambet.
" Nu, nu, e bine. Eu am cerut, n-ai de ce sa-ti cer scuze"
Stranse din dinti cand ii vazu mana. De ce ii daduse mama-natura oase asa tari? Se uita la Viperina.
" Hai sa ne recuperam cafelele!"

**Ivy Thibault** · 02 Jan 2013, 22:33

Ceva din hotărârea cu care spusese Colin acea propoziţie o făcu pe Nina să râdă. În plus, acum suna stupid, faptul că tocmai îi dăduse un pumn pe care urma să-l ţină minte o vreme doar pentru nişte cafele stupide.
Nina îl urmă pe Hawkeye, poziţionându-se cot la cot cu el. Când îi văzu, maimuţoiul de la intrare se încruntă şi îşi strivi pumnii unul de celălalt. Însă, după ce-i observă faţa lui Hawkeye, în ochii lui apăru îngrijoararea. Se pare că oamenii aceia nu era totuşi oameni răi.

"Ne-am întors," începu Nina să vorbească, profitând de ezitarea bărbatului, "să plătim cafelele. Am fost atraşi într-o cursă afară din local, ne-am grăbit pentru că credeam că este un om rănit afară."
Bărbatul îi privi cu ochi mici, încercând să decidă dacă spuneau adevărul. Însă se părea că faţa umflată a lui Colin era destulă dovadă pentru el.

"Intraţi," spuse el pe o voce joasă şi făcându-le semn spre uşă. "Aveţi noroc că v-am aşteptat înainte să chemăm Ministerul, totuşi. Încercaţi să fiţi mai atenţi data viitoare."
Îi urmă spre masa pe care o părăsiseră, iar cafelele era încă acolo.
"Sau măcar să plătiţi," mormăi bărbatul şi se duse spre bar, de unde urma să îi supravegheze cu atenţie.

**Colin Hawkeye Rovson** · 03 Jan 2013, 09:07

Ii veni sa se incrunte spre barbat, dar se abtinu, amintindu-si ca nu era cea mai inteleapta decizie atata timp cat asta i-ar fi provocat durere. Se aseza la masa si trase repede doua servetele, incepand sa curete sangele.
" Frate... Te gandesti ca atunci cand vezi pe cineva ranit sari sa-l ajuti... Nu, mersi, omule, sunt bine. Nu o sa sangerez pana la moarte. Eh, si daca se intampla asta, nu o sa te afecteze prea mult... Tu stai acolo linistit si numara-ti banii. Te rog, nu te ingrijora. Doar ignora-ma. Salut! Sunt Colin si nici macar nu sunt aici" mormai el, cu servetelele lipite de nas.
Vocea ii suna ciudat. Vorbea prea nazal pentru tonul aspru pe care il folosise. Isi duse mana spre cana, pregatit sa ia o inghititura din cafea. I-ar fi prins bine. Foarte bine. Gustul usor amarui nu mai avea acelasi efect. Hawkeye puse cana jos cu o expresie calma intiparita pe fata.
" Si cafeaua asta e rece..." continua usor imbufnat.
Scoase trei galeoni si ii lasa pe masa, desi era suficient de incapatanat incat sa nu plece. O cafea rece. Sa-l trazneasca orice forta divina si supranaturala mai era prin ceruri daca o sa-si tarsaie picioarele afara din local pana nu o sa termine inclusiv zatul care ramanea -desi nu prea stia ce sa faca cu el... Isi ridica privirea spre Nina, uitandu-se la ea cu ochi tristi.
" Imi... Imi pare rau" reusi sa zica intr-un final. " Pentru tot. Ca te-am facut sa vii cu mine si ca am picat in cursa. Si pentru mana ta. Si pentru ca lumea e in stare sa se duca direct la Minister daca se intampla ceva. Frate... Dar ce s-a intamplat cu politia? Suntem prea importanti pentru asta, noi, hotii de cafele?"

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon 1 2 3 4 Next » //  / stop and listen

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon
1 2 3 4 Next »
/ stop and listen