The day becomes night. Forever
|
28 Jul 2011, 20:09
Post: #1 |
|||
|
|||
The day becomes night. Forever
Just Heather and Ema Londra paruse intotdeauna un oras elegant in ochii Emei. E adevarat ca nu-i placea aglomeratia din centru, dar periferia era un loc perfect pentru ea: linistit si curat. Vacanta de vara se apropia de sfarsit. Isi facuse toate treburile la Hogwarts si ii mai ramasese un singur lucru pe lista: familia. Desi isi avea surorile la scoala pe parcursul intregului an, ii era dor de parintii ei; de mama grijulie si de tatal glumet. Soimeanca trase cu putere aer in piept, aproape inecandu-se in praful din gara. Isi scutura capul si porni spre iesire. Dawn avea sa intarzie; trebuia sa isi refaca toate permisele ce expirasera in perioada sederii la Hogwarts. Heather probabil era la cateva sute de metri in spatele ei. Avea de gand sa o astepte la coltul strazii, unde nu era asa aglomerat. Ema merse repede si se opri la abia cand vazu intersectia. Se rezema de peretele impopotonat cu afise, lasandu-si rucsacul sa atarne pe un umar. " - Nu!" se auzi o voce cunoscuta, iar ea isi muta privirea spre gangul alaturat. Robert Cannes, falsul Devorator al Mortii ce o ajutase in atat de multe lucruri in trecut se prabusi in semi-intunericul oferit de pereti. Tanara tasni inspre el, scotandu-si bagheta agatata la curea. Pana a ajuns langa barbat, atacatorul disparuse. Ingenunche langa el. " - Cannes?" intreba Ema, luandu-i fata in maini si verificandu-i pulsul. Murise pe loc. Expresia de panica si surprindere inca ii era intiparita pe chip, iar frica ii fura frumusetea ochilor. Soimencei ii scapa un suspin. Vru sa acopere fata mortului cu pelerina lui, dar nu apuca. O durere crunta inflori in muschii spatelui ei, iar Ema se prabusi la pamant. ![]() The darkest hour is just before the dawn.
|
|||
28 Jul 2011, 20:39
(This post was last modified: 28 Jul 2011, 20:51 by Fleur Delacour.)
Post: #2 |
|||
|
|||
![]() ![]() |
|||
28 Jul 2011, 20:51
Post: #3 |
|||
|
|||
Parca trecusera ani. Racoarea ce o inconjura de pretutindeni era bine-venita. Parea sa-i alunge durerea, scufundand-o in inconstienta. Nu se gandi la asta. De fapt, nu se gandea la nimic in mod special si era destul de convinsa ca nici nu o putea face. Mintea ei parea sa fie ceva detasat de corp, indepartat. Iar Ema era cu mintea, caci trupul ii devenea ceva strain.
Cand racoarea disparu, incepu sa se panicheze, desi era un sentiment ciudat. Nu avea suficienta putere sa gesticuleze ceva. Raceala deveni mai conturata, luand forma unor maini delicate si netede precum marmura, asezate cu grija pe fruntea ei arzanda. Doar un lucru putea insemna asta. Heather. Ema nu simtea decat atingerea acelor maini. Nu auzea nimic, nici macar propria-i respiratie sau inima lucrandu-i in piept. Incerca sa vorbeasca, dar isi simtea gatul uscat. Inghiti in sec si incerca din nou. " - Eaer" Stupid rezultat. Nici macar nu putea pronunta toate consoanele. Incerca sa vorbeasca mai incet de data aceasta, si reusi sa sopteasca un "Heather" insotit de un geamat. nu-si facea griji intr-o privinta. Sora ei sigur avea sa o auda. Ema isi deschise ochii, si totul era intunecat si intetosat. Vedea in stanga o pata de culoare, o nuanta puternica si vie, stresanta prin intensitate. Stia culoarea aceea. Asa era sticla vitraliului mic din casa lor; un vitraliu ce inchipuia trei ingeri, adunati laolalta. Clipi, incercand sa-si dea seama de amanuntele din jur. Cel mai apropiat lucru pe care il putu vazu cu claritate era chipul surorii ei mai mici. Incerca sa zambeasca linistitor, dar nu prea-i reusi. ![]() The darkest hour is just before the dawn.
|
|||
28 Jul 2011, 21:10
Post: #4 |
|||
|
|||
![]() ![]() |
|||
28 Jul 2011, 21:23
Post: #5 |
|||
|
|||
" - Nici o schimbare?"
Era ca si cum ar fi murit daca nu ii raspundea. Incerca sa vorbeasca, o incercare inutila si complet esuata. Din nou... Se multumi sa dea din cap. Poate ca se indrepta inspre moarte oricum. O durea fiecare parte din corp. Pana si cea mai mica particula. Incerca sa uite de durere, concentrandu-se pe sunetele din casa. Si-ar fi dorit sa vada ce se intampla, dar i se parea teribil de obositor sa-si deschida ochii. Cu cat exersa mai mult, cu atat recunostea mai multe lucruri familiare. Zgomote, sunete obisnuite pentru traiul intr-o casa. Trebuia mortis sa-l considere un exercitiu, sa-i tina mintea concentrata pe altceva. Se auzea un mic zumzait, iar Emei ii placea sa-l considere sunetul televizorului bagat in priza. Era liniste. Poate ca ai ei nu erau acasa. Of, dar desigur ca nu era nimeni acasa. Daca parintii ar fi fost, le-ar fi luat din gara. Cand simti mana rece a lui Heather, realiza cat de cald ii fusese inainte. Statu asa, intinsa, o bucata de vreme. Chiar incepuse sa se linisteasca. Bataile inimii i se domoleau, respiratiile-i deveneau mai profunde si mai lente, degetele ii inghetasera, iar ea aluneca intr-un somn ciudat. Cu cat isi dorea mai mult sa se trezeasca, cu atat i se parea mai greu. Se simtea tot mai departe... Isi misca mana intr-un exces de panica, agatand cu ferocitate aerul si nimic mai mult. ![]() The darkest hour is just before the dawn.
|
|||
28 Jul 2011, 21:36
Post: #6 |
|||
|
|||
![]() ![]() |
|||
28 Jul 2011, 21:50
Post: #7 |
|||
|
|||
Daca ar fi avut suficienta forta, si-ar fi deschis ochii larg si ar fi murmurat un "aaa..." nedumerit. Se multumi cu vederea incetosata si raza vizuala restransa.
O privi pe Heather fara sa poata spune ceva. Gandurile ii erau incoerente. De cat timp ii stia secretul si de cate ori reusise sa vorbeasca cu ea despre aceasta parte a lungii ei vieti? Niciodata nu o intrebase daca avea sa fie dureros pentru ea, pentru Heather. Nu vroia sa deschida subiectul, desi avusese nenumarate ocazii si o doza suficienta de curiozitate. Nu o facuse, de teama sa nu-i inspire surorii ei neincrederea. Cat de stupid i se parea acum acest gand, acum, cand decizia batea la usa. Poate ca o stiuse intotdeauna. Si poate ca o va stii pentru totdeauna. Isi invatase lectia. Nu se chinuii sa vorbeasca tare, sopti ca sa poata articula, cat de cat, consoanele. " - Tu taiesti vesic, nu? Doar nu crezi ca o sa scapi de mine" Isi ridica cu un milimetru spranceana, mandra ca reusise ultima propizitie, si incerca sa zambeasca si sa rada, dar trupul protesta cu durere din plin la aceasta decizie. Era din ce in ce mai molesita. Ii era mai greu sa respire, sa-si tina ochii deschisi, sa zambeasca. Simtea farama de viata care mai ramasese. O simtea departe, dar o simtea. Iar apoi, nu mai stiu nimic. ![]() The darkest hour is just before the dawn.
|
|||
28 Jul 2011, 22:09
Post: #8 |
|||
|
|||
![]() ![]() |
|||
28 Jul 2011, 22:20
Post: #9 |
|||
|
|||
Cuvintele lui Heather venisera precum adierea vantului. I se pareau indepartate si abia daca le intelegea ca atare. Niste cuvinte insirate cu logica. Le memora cand le asculta. Asa facea de cand se stia; asa invatase intotdeauna pentru scoala. Abia cand a fost sigura ca era iar singura incerca sa le patrunda sensul.
Cum de se ajunsese la asta? Cu cat calm isi gandea propria-i soarta! Si ce avea sa faca? Daca nu va raspunde, atunci e clar care va fi raspunsul. In mai putin de doua zile va fi moarta si cu putin noroc, ingropata in trei. Moarta... Cuvantul rasuna puternic in mintea ei si panica se aseza in micul colt al mintii, ramas neatins de inconstienta. Nu vroia sa moara! Era tanara, pentru numele lui Dumnezeu! Nici macar nu implinise 21 de ani! Mai avea atatea de facut! Atatea de gandit si atatea de spus! Parintii! Nu-si luase la revedere de la parinti. Dawn! Poate ca inca mai statea in holul impunator al Bibliotecii Judetene, incercand sa-si reinoiasca permisul. Viata roia in jurul ei si ea se stingea. I se parea nedrept. Gandul ii aluneca inspre balanta naturii. Cum avea sa aceasta fie afecta? Daca iei o viata ce trebuie sa piara, atunci trebuie sa oferi alta la schimb. Ema avea nevoie de timp. Trebuia sa se gandeasca la aceasta decizie si sa mediteze. Timp! Ha! Tocmai asta nu avea! Reusi sa-si deschida ochii. Privi chipul incetosat al surorii ei, atunci cand intra in sufragerie. Hm.. Nici nu realizase pana acum unde era. Aproba din cap, desi nu putu sa-l miste mai mult de doi centimetri. Trebuia sa fie suficient. Heather castigase acest simt al detaliului. Totul disparu iar. ![]() The darkest hour is just before the dawn.
|
|||
29 Jul 2011, 13:08
Post: #10 |
|||
|
|||
![]() ![]() |
|||
« Next Oldest | Next Newest »
|
Possibly Related Threads… | |||||
Thread | Author | Replies | Views | Last Post | |
Party night | Jennifer L. Campbell | 33 | 6,314 |
20 Nov 2011, 15:04 Last Post: Desiree Rose Goth |