Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ The day becomes night. Forever

Londra paruse intotdeauna un oras elegant in ochii Emei. E adevarat ca nu-i placea aglomeratia din centru, dar periferia era un loc perfect pentru ea: linistit si curat. Vacanta de vara se apropia de sfarsit. Isi facuse toate treburile la Hogwarts si ii mai ramasese un singur lucru pe lista: familia. Desi isi avea surorile la scoala pe parcursul intregului an, ii era dor de parintii ei; de mama grijulie si de tatal glumet. Soimeanca trase cu putere aer in piept, aproape inecandu-se in praful din gara. Isi scutura capul si porni spre iesire. Dawn avea sa intarzie; trebuia sa isi refaca toate permisele ce expirasera in perioada sederii la Hogwarts. Heather probabil era la cateva sute de metri in spatele ei. Avea de gand sa o astepte la coltul strazii, unde nu era asa aglomerat.
Ema merse repede si se opri la abia cand vazu intersectia. Se rezema de peretele impopotonat cu afise, lasandu-si rucsacul sa atarne pe un umar.
" - Nu!" se auzi o voce cunoscuta, iar ea isi muta privirea spre gangul alaturat.
Robert Cannes, falsul Devorator al Mortii ce o ajutase in atat de multe lucruri in trecut se prabusi in semi-intunericul oferit de pereti. Tanara tasni inspre el, scotandu-si bagheta agatata la curea. Pana a ajuns langa barbat, atacatorul disparuse. Ingenunche langa el.
" - Cannes?" intreba Ema, luandu-i fata in maini si verificandu-i pulsul.
Murise pe loc. Expresia de panica si surprindere inca ii era intiparita pe chip, iar frica ii fura frumusetea ochilor. Soimencei ii scapa un suspin. Vru sa acopere fata mortului cu pelerina lui, dar nu apuca. O durere crunta inflori in muschii spatelui ei, iar Ema se prabusi la pamant.

• Fata uitase de Ema oprindu-se odata la fiecare 5 pasi admirand frumusetea Londrei.Se schimbase,poate nu-i daduse suficienta atentie ori pur si simplu o privea prin alti ochi.
  Isi daduse ochii peste cap cand se uita la ceasul arigintiu ce indica ca trecusera aproximativ 40 de minute.De data asta incepu sa alerge,iar oamenii se holbau la ea ca si cum ar fi o straina.Vroia sa le strige ceva urat,dar se gandi ca pe langa faptul ca parea ciudata,va arata si nebuna.
  Nu ii lua mult sa ajunga la intersectia unde urma sa se opreasca si sa se intalneasca cu Ema.Initial crezu ca nu ajunse unde trebuie cand nu putut sa se opreasca caci nu o vazu nicaeri.Asa era ea deobicei,nu acora prea multa atentie lucrurilor.Dupa ce inconjura de cateva ori acelasi loc se opri rasufland obosita.
  Apoi,privirea ii fu atintita asupra locului unde sora ei lesinase.I se facu rau prima data,dar cu cativa pasi mici se apropie spre locul respectiv.Aproape ca nu-i acorda atentie lui Cannes decat cand fu pe cale sa se impiedice de corpul lui.
  Se apleca in secunda urmatoare si o ridica pe Ema in brate.Trebuia sa ajunga acasa.Alerga cat de repede putea abuzand oarecum de puterile ei.In cateva minute ajunse in fata unei case.Intra asezand-o delicat pe Ema pe o canapea.
  Initial lua telefonul incepand sa formeze numarul lui Dawn.Se opri cand se gandi ca aceasta ar putea da vina pe ea,in plus putea rezolva problema si singura,dar cum?
  Se aseza langa sora ei privind-o sperand ca va deschide ochii.

Parca trecusera ani. Racoarea ce o inconjura de pretutindeni era bine-venita. Parea sa-i alunge durerea, scufundand-o in inconstienta. Nu se gandi la asta. De fapt, nu se gandea la nimic in mod special si era destul de convinsa ca nici nu o putea face. Mintea ei parea sa fie ceva detasat de corp, indepartat. Iar Ema era cu mintea, caci trupul ii devenea ceva strain.
Cand racoarea disparu, incepu sa se panicheze, desi era un sentiment ciudat. Nu avea suficienta putere sa gesticuleze ceva. Raceala deveni mai conturata, luand forma unor maini delicate si netede precum marmura, asezate cu grija pe fruntea ei arzanda. Doar un lucru putea insemna asta. Heather.
Ema nu simtea decat atingerea acelor maini. Nu auzea nimic, nici macar propria-i respiratie sau inima lucrandu-i in piept. Incerca sa vorbeasca, dar isi simtea gatul uscat. Inghiti in sec si incerca din nou.
" - Eaer"
Stupid rezultat. Nici macar nu putea pronunta toate consoanele. Incerca sa vorbeasca mai incet de data aceasta, si reusi sa sopteasca un "Heather" insotit de un geamat. nu-si facea griji intr-o privinta. Sora ei sigur avea sa o auda.
Ema isi deschise ochii, si totul era intunecat si intetosat. Vedea in stanga o pata de culoare, o nuanta puternica si vie, stresanta prin intensitate. Stia culoarea aceea. Asa era sticla vitraliului mic din casa lor; un vitraliu ce inchipuia trei ingeri, adunati laolalta. Clipi, incercand sa-si dea seama de amanuntele din jur. Cel mai apropiat lucru pe care il putu vazu cu claritate era chipul surorii ei mai mici. Incerca sa zambeasca linistitor, dar nu prea-i reusi.

• "-Sunt aici."murmura ea zambindu-i surorii sale
  Heather era oarecum amuzata de situatie,si totusi daca nu ar fi stat atat de mult sa piarda vremea pentru chestii inutile probabil ca nu ar fi aici.Desi,ii placea sa se simta acasa in orice situatie.Era atat de atenta la tapetul inflorat si batranesc care parea ingorzitor de vechi incat aproape ca uitase de Ema.Pentru moment nu stia ce putea face,asa ca s-a hotarat sa astepte.Ar putea sa...Nu!Nici nu vroia sa se gandeasca la acel lucru desi era cel mai usor,pentru ea.
  Se ridica cu grija de pe canapea incercand sa nu miste trupul inert al Emei si incepu sa studieze casa.Nici nu stia daca se implinise un an de cand isi gasise familia.Totul parea banal,desi putea sa se laude in sinea ei ca avea in sfarsit un loc pe care sa-l numeasca casa.
  Urca scarile si intra in camera ei,in care nu fusese decat de doua ori si isi scoase jurnalul din micutul sertar.Isi lua si pana,dar nu putu sa scrie.
  Asa parea sa ignore situatia,dar stia ca in adancul ei chiar asta incerca sa faca.Ofta dandu-si ochii peste cap si cobori din nou scarile.
  "-Nici o schimbare?"i se adresa ea Emei fiind constienta ca nu ii putea raspunde.

" - Nici o schimbare?"
Era ca si cum ar fi murit daca nu ii raspundea. Incerca sa vorbeasca, o incercare inutila si complet esuata. Din nou... Se multumi sa dea din cap. Poate ca se indrepta inspre moarte oricum. O durea fiecare parte din corp. Pana si cea mai mica particula.
Incerca sa uite de durere, concentrandu-se pe sunetele din casa. Si-ar fi dorit sa vada ce se intampla, dar i se parea teribil de obositor sa-si deschida ochii. Cu cat exersa mai mult, cu atat recunostea mai multe lucruri familiare. Zgomote, sunete obisnuite pentru traiul intr-o casa. Trebuia mortis sa-l considere un exercitiu, sa-i tina mintea concentrata pe altceva. Se auzea un mic zumzait, iar Emei ii placea sa-l considere sunetul televizorului bagat in priza. Era liniste. Poate ca ai ei nu erau acasa. Of, dar desigur ca nu era nimeni acasa. Daca parintii ar fi fost, le-ar fi luat din gara.
Cand simti mana rece a lui Heather, realiza cat de cald ii fusese inainte.
Statu asa, intinsa, o bucata de vreme. Chiar incepuse sa se linisteasca. Bataile inimii i se domoleau, respiratiile-i deveneau mai profunde si mai lente, degetele ii inghetasera, iar ea aluneca intr-un somn ciudat. Cu cat isi dorea mai mult sa se trezeasca, cu atat i se parea mai greu. Se simtea tot mai departe...
Isi misca mana intr-un exces de panica, agatand cu ferocitate aerul si nimic mai mult.

• "-Trebuie sa te calmezi,totul va fi bine!"spuse ea din nou apucandu-i mana fetei si asezand-o cu grija langa corpul sau nemiscat.
  Nu avea nici o idee in legatura cu ce ar putea face in acele clipe.In mintea ei se invartea un singur gand."Hai,hai sun-o pe Dawn pana nu e prea tarziu!"Dar o alta parte din ea mult mai puternica spunea ceva asemanator cu:"Ha?Eu cred ca ai innebunit!Pot face totul singura,sunt mai puternica decat Dawn,in plus daca ar veni aici tot ce ar face ar fi sa ingreuneze situatia si mai mult,daca asa ceva e posibil!"Se ridica in picioare si isi privi sora direct in ochi.
  Probabil ca va trebui sa revina la planul initial,dar erau doua lucruri care o impideicau.
  Primul:Ar fi fost prea dureros pentru Ema.
  Si al doilea:Nu stia daca fata era de acord,sau daca putea suporta ideea ca nu mai este o fiinta omeneasca.
  Deschise gura de cateva ori si o inchise la fel de repede,nu stia ce sa-i spuna surorii ei sau ce sa faca.Era tot mai putin timp si totusi ea era destul de relaxata pastrandu-si acelasi zambet tipic pe care-l afiseaza de fiecare data cand este fericita.
  "-Ai putea sa suporti ideea de a fi un vampir?"spuse ea cu o fata serioasa,desii in ochii ei se putea citii o lumina jucausa.

Daca ar fi avut suficienta forta, si-ar fi deschis ochii larg si ar fi murmurat un "aaa..." nedumerit. Se multumi cu vederea incetosata si raza vizuala restransa.
O privi pe Heather fara sa poata spune ceva. Gandurile ii erau incoerente. De cat timp ii stia secretul si de cate ori reusise sa vorbeasca cu ea despre aceasta parte a lungii ei vieti? Niciodata nu o intrebase daca avea sa fie dureros pentru ea, pentru Heather. Nu vroia sa deschida subiectul, desi avusese nenumarate ocazii si o doza suficienta de curiozitate. Nu o facuse, de teama sa nu-i inspire surorii ei neincrederea. Cat de stupid i se parea acum acest gand, acum, cand decizia batea la usa.
Poate ca o stiuse intotdeauna. Si poate ca o va stii pentru totdeauna.
Isi invatase lectia. Nu se chinuii sa vorbeasca tare, sopti ca sa poata articula, cat de cat, consoanele.
" - Tu taiesti vesic, nu? Doar nu crezi ca o sa scapi de mine"
Isi ridica cu un milimetru spranceana, mandra ca reusise ultima propizitie, si incerca sa zambeasca si sa rada, dar trupul protesta cu durere din plin la aceasta decizie.
Era din ce in ce mai molesita. Ii era mai greu sa respire, sa-si tina ochii deschisi, sa zambeasca.
Simtea farama de viata care mai ramasese. O simtea departe, dar o simtea. Iar apoi, nu mai stiu nimic.

• "-Da,eu traiesc vesnic si nu am aflat nici o cale inca de a omori un vampir,desi stiu ca e imposibil sa nu existe.O sa iau nelamurirea ta ca pe un da."spuse ea de data aceasta zambind
  Se apropie mai tare de fata si o privi din nou in ochi murmurand:
  "-Ce egoista sunt!Te las pe tine sa alegi,daca dai din cap inseamna da si daca nu esti de acord nu rapsunzi!Inca ceva,nu stiu alt motiv in care sa te fac sa traiesti si pe Dawn nu o sun nici morta.Sper ca asta te motiveaza."
  Ii facu cu ochiul,si se ridica cu aceasi grija gandindu-se ca daca o va lasa pe fata singura va putea gandi mai bine.Se apropie de usa de afara si iesi admirand florile suspendate de veranda alba.Vopseaua parea sa se cojeasca,dar cand vazu ce pustiu arata totul ii veni in minte un singur lucru:"Oare de ce nu sunt parintii lor acasa?"Era in mare parte confuza,dar si foarte linsitita si recunoscatoare de acest fapt.Parintii lor nu stiau ca ea este vampir si nici nu credea ca ar outea suporta sa o vada pe fiica lor in stare aceea.
  Dupa inca aproximativ cinci minute intra din nou in casa uitandu-se imediat spre sora ei.

Cuvintele lui Heather venisera precum adierea vantului. I se pareau indepartate si abia daca le intelegea ca atare. Niste cuvinte insirate cu logica. Le memora cand le asculta. Asa facea de cand se stia; asa invatase intotdeauna pentru scoala. Abia cand a fost sigura ca era iar singura incerca sa le patrunda sensul.
Cum de se ajunsese la asta? Cu cat calm isi gandea propria-i soarta! Si ce avea sa faca? Daca nu va raspunde, atunci e clar care va fi raspunsul. In mai putin de doua zile va fi moarta si cu putin noroc, ingropata in trei. Moarta... Cuvantul rasuna puternic in mintea ei si panica se aseza in micul colt al mintii, ramas neatins de inconstienta. Nu vroia sa moara! Era tanara, pentru numele lui Dumnezeu! Nici macar nu implinise 21 de ani! Mai avea atatea de facut! Atatea de gandit si atatea de spus! Parintii! Nu-si luase la revedere de la parinti. Dawn! Poate ca inca mai statea in holul impunator al Bibliotecii Judetene, incercand sa-si reinoiasca permisul. Viata roia in jurul ei si ea se stingea. I se parea nedrept.
Gandul ii aluneca inspre balanta naturii. Cum avea sa aceasta fie afecta? Daca iei o viata ce trebuie sa piara, atunci trebuie sa oferi alta la schimb.
Ema avea nevoie de timp. Trebuia sa se gandeasca la aceasta decizie si sa mediteze. Timp! Ha! Tocmai asta nu avea!
Reusi sa-si deschida ochii. Privi chipul incetosat al surorii ei, atunci cand intra in sufragerie. Hm.. Nici nu realizase pana acum unde era. Aproba din cap, desi nu putu sa-l miste mai mult de doi centimetri. Trebuia sa fie suficient. Heather castigase acest simt al detaliului. Totul disparu iar.

• "-Heh,poate vei ajunge mai puternica decat mine!"spuse fata incruntandu-se
  Apoi incepu din nou sa rada,sa isi omoare sora si sa o transforme in vampir?Daca nu ii reusea sau daca ii era prea frica si cand vroia sa o faca,sora ei deja murise?
  Isi dadu ochii peste cap.Dar de ce atatea daca?Nu,trebuia sa o faca,si asta cat mai repede,dar i se parea ingrozitor de ciudat.Dawn ar fi ramas singura umana si ce ar fi spus parinti lor.Ah,iarasi incepea cu presupunerile.Se apropie de sora ei si o privi si mai intens in ochi.
  Ii mangaie mana si incerca sa se asigure ca sora ei era complet calma.Zambi la fel de linistitor ca si acum cateva minute si se gandi daca nu cumva era alta cale.Ar fi facut orice altceva in afara de asta,dar se parea ca nu era absolut nimic altceva da facut.
  Ii ridica parul cu grija si ii privi gatul complet alb si neted.
  "-Esti gata?"spuse ea incercand sa nu tremure