Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Azkaban

« Previous 1 2 3 Next »

/ The game with death.

"Avada Kedavra" spuse viperina, iar devoratorul cazu neinsufletit pe podeaua rece a inchisorii.
"Uite-ti bagheta" zise Ronnie dupa ce lua bagheta fostului cercetas de pe jos si i-o inmana.
Fata se apleca si lua bagheta devoratorului mort si o ascunse sub mantia pe care-o purta. Viperina dadu la o parte gluga neagra de pe fata devoratorului.
"Mike" sopti ea si simti inima batandu-i din ce in ce mai mare. Parul blond ii incadra perfect fata, iar ochii albastri o priveau cu multa raceala. Nu-i venea sa creada ca-si omorase singurul prieten pe care il avea din copilarie, dar cel mai tare nu-i venea sa creada ca el o atacase.
"Trebuie sa mergem" zise ea si trase inapoi gluga peste fata devoratorului.

Inima ii batea mai repede ca niciodata. Isi misca pasii lenesi pe podeaua rece a inchisorii gandindu-se ca avea sa-si revada sora. Putea sa-i simta prezenta prin peretii grosi de piatra. Ochii verzi ai fostei cercetase sclipeau ca doua felinare in mintea vrajitoarei indrumand-o printre coridoarele alambicate. Se simtea de parca nimic nu avea cum s-o impiedice sa-o vada. Se uita la caramizile de piatra din fata sa si pentru cateva secunde sa gandi ca fusesera puse special pentru sosirea ei.
'Suntem aproape' soptii fata in aer.
Cuvintele nu fusesera adresate nimanui in mod special. Nu era constineta decat de propria-i prezenta si de parfumul dulce al Helenei ce-o indruma catre bratele calde si primitoare ale surorii ce n-o mai vazuse de mult.
'Am ajuns' spuse acesta pe un ton visator si atinse placuta cu numarul 666. Nu se uita in spatele sau sa vada daca o insotea cineva. Se indrepta catre poarta celulei si aproape se lovi de paznicul acesteia. Isi ridica privirea doar pentru cateva secunde si se simti ca strafulgerata. Chipul palid acoperit de pistrui si ochii albastri o urmareau lenes. Se apropie mai tare de paznic, iar acesta nu spuse nimic. Ii zambi obosit si o cascada de par rosu ii acoperi fata.
Derek vru fata sa sopteasca, dar stia mai bine de atat. Se indeprata de el la o distanta de cativa pasi si isi dezgoli mana stanga. Tanarul isi scose bagheta si sopti ceva. Mana fetei incepu sa arda de durere, iar semnul incepu sa i se deformeze, aratand ca un tatuaj de abia efectuat.
'Ai grija ce alegeri faci' spuse baiatul deschizand poarta. Zambi in trecat, dar zamabetul nu-i atinsese niciodata ochii tristi, incarcati cu povara crudului adevar.

Fata mergea purtata pe aripile unui vis. Nu era constienta unde se afla sau ce trebuia sa faca. Ii zambi inapoi gardianului pe care-l vedea incetosat printr-o pacla asemnatoare matasii. Ochii acestuia straluceau albastrii in lumina difuza a inchisorii.
'Am sa fiu bine' ii spuse aceasta ca raspuns la advertismentul baiatului.
Merse alene pe poarta celulei carand pe umarul sau drept un motan negru. Nu stia cum ajunsese acesta acolo, dar in adancul sufletului simtea ca-i este recunoscatoare.
Cand intra arunca o privire in stanga si-n dreapta celulei si isi vazu sora tinuta de incheieturi de un barbat inalt si imbracat cu o capa neagra. Chiar langa aceasta, pe podeaua inchisorii, statea gemuit un brabat potrivit de inalt, cocosat a carui toaleta nu mai fusese facuta de cateva zile. Fata il recunoscu ca fiind Sandor, servitorul de incredere al tatalui sau.
'Helena' spuse viperina trezindu-se din visul ce pana atunci ii incetosase mintea. Se napusti la aceasta, dar fu imobilizata de unul dintre paznici. 'Lasa-ma! Da-mi drumul' tipa vrajitoarea incercand sa se elibereze.
'Scuteste-te de putina durere, copila. Nu te mai zbate' spuse paznicul strangand-o si mai tare.
Viperina inceta sa mai incerce sa se elibereze si incepu sa planga. Nu stia ce era cu ea. Obisnuia sa fie mai puternica de atat. Inchise ochii ca nimeni sa nu mai poata vedea siroaiele cristaline strabatandu-i obrajii.
'Liniste!' tipa un barbat imbracat la randul sau cu o capa neagra sub a carui gluga se puteau vedea suvite lungi de par auriu.
Fata realiza ca motanul disparuse de pe umarul sau, dar nu-i dadu prea multa importanta. Trebuia sa se concentreze pe salvarea familiei sale.
'Numarul 68, da-i drumul fetei' spuse barbatul blond, iar paznicul ce pana atunci o tinea prizoniera ii dadu drumul. 'Urmeaza-ma, copila' zise blondul intinzandu-i mana.
Ronnie apuca bratul devoratorului fara sa gandeasca si il urma printr-o arcada de piatra. Inainte de a parasi camera, vrajitoarea ii zambi timid surorii sale, dar aceasta doar ridica capul, fiind prea slabita pentru a putea face orice altceva.
Cand intra in odaia alaturata fata avu un sentiment ciudat. Se simtea de parca parasise Azkabanul.
'Intimpina-ti parintii' spuse devoratorul si o impinse pe podea rece a inchisorii. Cand isi ridca capul o vazu pe Hazelle, mama sa, chircita intr-un colt al celulei. Parul sau saten lung pana la sold atarna acum murdar si imbibat in sange. Chiar langa ea se afla tatal sau a carui figura era patata de substanta stacojie. Cei doi soti se tineau de mana tremurand si respirand printre dinti.
'Ce vreti' tipa viperina inca intinsa pe podea.
'Te vrem pe tine' spuse devoratorul plimbandu-se agale si zambind malitios. ' Vezi tu, Stapanul este de parere ca te-ai inhaitat cu cine nu trebuia si vrea sa indrepte asta. Spune ca nu mai esti doar un simplu acolit si ca are nevoi de tine. Daca vrei sa-ti salvezi familia vin-o cu noi si urmeaza calea cea dreapta.'
'Sunt de acord' zise vrajitoarea imbratisandu-si parintii.
In dreapta sa vazu un lup de marimea unui ponei, iar cand isi intoarse capul, catre stanga, observa un alltul. Varcolaci, gandi fata.
'Trebuie sa renunti la viata ta de pana acum si sa te faci disparuta pentru lume' continua barbatul.
'Am s-o fac. Fac orice, doar spune-mi' raspunse Ronnie gandindu-se la toate lucrurile pe care le lasa in urma. La toti prietenii ce-i vor plange decesul.
Se uita la privirea pierduta a mamei sale si incepu sa planga.
'Foarte bine. Luati-o' comanda devoratorul, iar doi pazinci aparura de nicaieri si o insfacara pe viperina. In timp ce era carata de cei doi, fata vazu motanul negru stand in pragul arcadei si pe loc isi aminti cine era. 'Nu incerca sa ma salvezi, n-are rost' zise fata printre lacrimi si isi scoase de la gat un lant cu pandantiv. Pandantivul era din argint, iar pe capacul acestuia era infatisat un trandafir negru. 'Spune-le ca am murit, te vor crede' zise ea aruncand lantul cu tot cu pandantiv la labutele motanului.
[...]
Dupa ce fata si devoratorii parasira camera, cei doi vracolaci ce pana atunci statura straja la capetele celor doi soti se preschimbara in forma lor umana.
'Imi pare rau' spuse unul dintre ei lua un pumnal dintr-o desaga pe care-o avea prinsa la gat. Vracolacul mai inalt o apuca pe Hazelle de par dezvelindu-i gatul alb. Femeia tremura sub atingerea acestuia pentru ca stia ce avea sa se intample. Barbatul stranse pumnalul si ii cresta pielea fina lasand in urma doar siroaie de sange. Celalalt varcolac facu acelasi lucru cu barbatul.
'Cu fata ce facem?' intreba barbatul mai inalt.
'Micah a spus s-o luam cu noi' rapunse cel de-al doilea.
'Si servitorul?' intreba din nou varcolacul.
'Nu ne mai trebuie.'