Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Azkaban

1 2 3 Next »

/ Death is everywhere

Fata nu i se vedea deloc din caza faptului ca purta gluga. Nu vroia sa fie recunoscuta de absolut nimeni. Avea treburi importante pentru care se afla acolo si nu vroia sa fie intrerupta de nimeni si nimic. Isi scoase bagheta si se gandi la o amintire fericita apoi rosti:
-Expecto Patronum!
Din bagheta tasni o vulpe. Patronusul i se schimbase era exact ca cel al fostului sau prieten pe care inca il iubea enorm. De asta se afla acolo. Sa ii dea o dovada ca nu fusese vina ei pentru ca el se afla in Azkaban, si ca un nenorocit care el il credea un prieten foarte bun il bagase de fapt acolo.
Ajunse intr-un sfarsit in fata celulei asa-zisului lor prieten.
-Ryan, zise ea incercand sa isi aleaga cuvintele cat mai bine.
-Malfoy? intreba el surprins.
Nu mai putea rezista baga mainile printre gratii si il trase cu forta spre ea izbindu-l de aceastea.
-Unde e? intreba printre dinti ignorand pasii care se auzeau din departare.

OOC: Doar Oddy si Jenn

-Expecto Patronum ! spuse Jennifer iar din bagheta sa tasni o caprioara care incepu sa alerge ce colo-colo, izgonind cei doi Dementori care se apropiase de tanara Cercetasa.

Ura locul acesta.Il ura din tot sufletul dar din cauza lui a trebui sa vina pana aici.Trebuia sa incerce sa`l salveze, chiar daca era foarte greu acest lucru.Scrisoarea in care fusese informata de acest lucru se afla inca in buzunarul robei negre ce o purta.Spera din tot sufletul ca nu usese o farsa, o farsa facuta de Devoratori pentru a o prinde in capcana.Se gandise la aceasta posibilitate de cand citise scrisoarea, dar nu avea ce face.Alexander nu era de gasit si singurul indiciu fusese acela.

Mergea usor pe coridoarele acestei inchisori nenorocite, cu bagheta in mana, fiind pregatita pentru orice atac al Dementorilor.Dintr`o data se auzise niste zgomote din fata sa.Se indrepta usor intr`acolo, pentru a vedea ce se intampla.Dintr`o data vazu silueta cuiva tragea de o persoana care se afla intr`o celula.

-Hey tu ! spuse Jennifer aruncand o vraja de impietrire inspre persoana dupa coridor.

Odette auzi o vraja de impietrire si se feri in ultima secunda. Jetul de lumina rosie ii trecu exact pe deasupra capului. Isi scoase bagheta din buzunar si vru sa atace dar cand persona mai facu un pas lumina lunii ii lumina fata. Viperina isi recunoscu imediat prietena-era Jennifer, dar ea nu putea sa isi dea seama cine era pentru ca avea fata acoperita de gluga.
-Hei J... incepu ea dar o alta vraja de impietrire o facu sa se arunce la pamant.
Dadu sa se ridice in picioare dar alte blesteme fusesera aruncate inspre ea. Cine nu ar fi stiut ar fi zic sa era un ciudat spectacol de balet pentru ca viperina incerca sa se fereasca de fiecare vraja fara sa riposteze pentru ca nu vroia sa isi atace prietena. Ryan radea ca un nebun in celula sa si printre hohote se chinuia sa o intrebe ce a patit de nu mai ataca.
Vazand ca nu are cum sa o potoleasca pe Jennifer se transforma intr-un suvoi negru de fum si se napusti aupra ei trantind-o la pamant.
-Sunt Odette! zise pe un ton apasat.

Jennifer se trezi de`odata trantita la pamant dupa care recunoscu persoana pe care o atacase. Era prietena sa Odette, iar Jennifer aruncase cu vraji in ea.Acum ca stia cine era ii parea rau dar nici macar nu o recunoscuse, ea fiind cu grula neagra in cap.Incerca sa nu bufneasca in ras deoarece ar fi fost chiar nesimtit din partea ei.

-Scuze, bajbai Jennifer dupa care se ridica usor in picioare, scuturandu`si roba cea neagra de praful pe care il luase dupa jos.
Isi intoarse privirea inspre prizonier vazand cum radea in hohote.Indrepta bagheta inspre el murmurand un "Silencio" dupa care tot zgomotul se opri.
-Ma doare capul ! spuse Jennifer zambind dupa care se intoarse inspre Odette.Ce faci aici? o intreba Jennifer dupa care o lua in brate.Nu o mai vazuse din vacanta, de cand avuse parte de aceea intamplare in Pestera lui Godric alaturi de ea.

Odette isi muta privirile in pamant cand fusese intrebata ce cauta acolo. Chiar nu stia ce sa zica. Il privi pe Ryan care acum statea tacut in celula asa si le privea atent. Sa ii spuna adevarul sau sa o minta? Era o intrebare foarte buna dar stia foarte bine ca, chiar daca ar fi incercat sa o minte pe Jennifer aceasta si-ar fi dat seama, pentru ca Odette nu putea mereu sa minta in fata prietenilor.
Se decise sa ii spuna adevarul:
-Am venit sa extrag cateva informatii de la el si sa scot pe cineva de aici.
Se duse in fata celulei lui Ryan si ii mai porunci o data sa ii spuna unde anume in Azkaban se afla Fred.
-Tu ce faci pe aici? o intreba Odette pe Jennifer in asteptarea raspunsului lui Ryan.

Jennifer facu acelasi lucru ca si Odette cand fusese ntrebata ce face aici.Isi lasa usor capul in pamant, dar stia ca ii va spune adevarul Viperinei.Era prietena sa si nu putea sa o minta, si oricum si aceasta ii spuse iei adevarul.Isi ridica usor privirea indreptandu`si`o inspre prietena sa.

-Jumatate din ce faci tu, spuse Jennifer.Sa scot pe cineva de aici, daca cu adevarat se afla..continua aceasta cu un oftat lung.

Se intreba ce informatii vroia sa scoata de la acel individ.Nu stia de ce, dar mutra sa i se parea foarte cunoscuta.Si pe cine oare vroia Viperina sa scoata de aici? Avea niste intrebari la care spera ca va afla raspunsul, si era sigura ca si Odette era curioasa pe cine cauta Jennifer.Se duse langa aceasta uitandu`se scarbita la persoana din celula.

-Ce te uiti asa la mine, Campbell? intreba acesta.
Jennifer ramase masca vazand ca acesta ii stie numele de familia.De unde oare??
-Ca asa vreau, spuse Jennifer scurt.Si de unde ma stii??
Acesta incepu sa rada cu un ras isteric dupa care spuse scurt.
-Nu iti amintesti de mine? intreba el razand.Eram in seara aceea in padurea lui Dean, cand am vazut intamplarea aceea foarte frumoasa facuta de Lordul Cap-de-Mort.Cum il omorase el pe tatal tau, a fost asa frumos.De cand vroia asta, continuase el razand.

Jennifer incerca sa`si stapaneasdca furia enorma ce`i inconjura trupul si sa`si potoleasca lacrimile care vroiau sa iasa.Acum isi aminti foarte bine cine era acest mizerabil.El fusese unul dintre cei doi care le dusesera la cabana parasita pe ea si Eve, si fusese de fata in tot acel jos murdar.

Cand il auzi pe Ryan vorbind asa cu Jennifer nu mai tinu cont ca avea nevoie de el viu. In locul ei aparu un nor negru de fum care patrunse in celula si se transorma din nou in ea. Odette ii dadu brabatului o palma facandu-l sa cada la picioarele ei. Nu ii era frica, stia ca el nu era decat un ratat si ea era mult mai puternica decat lasa sa se vada. Nu astepta sa se ridice el ci isi infipse degete il parul care ii crescuse destul de tare si il ridica la nivelul ei.
-Niciodata sa nu mai vorbesti asa cu prietenii mei, zise Odette printre dinti.
Jennifer incerca sa o calmeze spunandu-i ca avea nevoie de el viu si ca nu ii pasa de niste vorbe spuse aiurea insa Odette nu o baga in seama. Il impinse pe Ryan in gratii atat de tare incat zbura cu tot cu ele in paretele opus, prelingandu-se apoi pana atinse podeaua rece din piatra si usa din gratii cazu peste el.
Odette iesi din celula flezandu-si pumnii. Ryan impinse usa si dadu sa se ridice dar Odette il impinse cu piciorul in piept ranindu-l cu tocul care nu era chiar atat de ascutit deoarece ea nu purta tocuri cui, dar avand in vedere puterea cu care se lasa pe el...
-Incepe sa vorbesti pana nu te omor, spuse Odette calma.

Jennifer ofta cand vazu ca nu putea sa o opreasca pe Odette, dar pe de alta parte nesimtitul acela merita tot ce i-a facut Viperina.Se uita indignata la el, vazand cum incepe sa rada cand auzise vorbele tinerei.

-Crezi ca`mi pasa daca mor? intreba el inca razand in hohote.Mai bine mor decat sa mai stau o secunda in inchisoarea asta nenorocita.

Cercetasa isi dadu ochii peste cap.nu suporta sa`i vada deloc mutra acestuia, dar trebuia sa stea cu Odette, pentru a nu o lasa singura.Ii venea sa il omoare pe Ryan, dar nu pentru vorbele care i le spuse, deoarece erau doar niste vorbe goale, ci pentru ce se intamplase in aceea seara.Jurase ca ii va omora pe toti, ca isi va razbuna tatal, si toate nenorocirile care i se intamplase familiei sale in toti acesti ani.
Se duse langa aceasta tragandu`l de par pentru a se uita fix in ochii lui.

-Stii ceva, decat sa te omoram mai bine te lasam sa putrezesti aici! ii spuse Jennifer zambindu`i dulce.Ia zii acum, stii cumva daca azi au adus un prizonier cu numele de Alexander? intreba sperand ca raspunsul va fii nu.

Ryan ofta dandu-si ochii peste cap apoi zambi. Clar stia ceva. Odette devenise atat de nerabdatoare sa afle unde era Fred incat nu ii mai venea sa scoata de la Devorator si alte informatii insa si Jennifer si Alexander erau prietenii ei si ar fi facu orice ar fi rugat-o. Nu se obosi sa arunce blestemul Imperius asupra lui deoarece era antrenat destul de bine.
-Ryan stii ca nu ai scapare asa ca spune mai repede ce stii, mormai Odette.
Ryan pufni enervat dar spre mare ei mirare le spuse de Alexander ca se afla in partea de vest.
-Si Fred? intreba Odette din ce in ce mai entuziasmata.
-Asta n-o sa iti mai spun, ranji Ryan.
Odette injura pe infundate si il prinse de gat.
-Ai sa mori si eu tot am sa il scot pe Fred de aici asta sa iti fie foarte clar, spuse viperina printre dinti.
Se uita apoi la Jennifer cu o fata care spunea "opreste-ma pana nu il zdrobesc" si ofta din adancul sufletului.

Jennifer vazu fata lui Odette dua care ii puse mana usor pe umar.Se uita la ea prieteneste parca spunandu`i din priviri " o sa`l gasim pe Fred" dupa care isi intoarse inspre nemernicul aflat intins pe podea.Dispretul care`l avea fata de acest barbat se putea vedea foart clar in ochii sai.L`ar fii omorat pe loc, dar tatal sau o invatase ceva foarte importand: decat sa omoare pe cineva, mai bine ii loveste unde`i doare cel mai tare.Acest era cel mai bun lucru, si nu isi pata nici mainile.

-Am eu o idee cum sa`l gasim pe Fred, spuse Jennifer zambitoare.Dar mai intai trebuie sa`l luam pe Alexander, isti spun pe drum incolo, continuase aceasta uitandu`se la Viperina.
Vazu cum Odette dadu usor din cap, dupa care inca o data si`o mai intoarse inspre Ryan.
-Fii atent, daca ne`ai mintit va fii vai de capu tau.
O lua pe Odette de mana dupa care oo lua in pas grabit inspre aripa de vest al inchisoarei.Spera ca va pleca cat mai repede de aici, deja simtitndu`se cam rau.