Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Azkaban

« Previous 1 2 3

/ A sign of death

Mi-am adus aminte de ceea ce mi-a spus Ema ultima data,mi-a spus ca va veni cu mine la Azkaban sa il vedem pe Porrin. Astazi de dimineata ne-am intalnit in fata Hogwartsului si am pornit la drum. Nu ne-a luat foarte mult sa ajungem datorita teleportarii. Aveam nevoie sa vorbesc cat mai repede cu acel nemernic,eram sigura ca avea sa fie o intalnire deloc placuta,dar foarte interesanta.

M-am bucurat foarte mult cand una dintre cele mai bune prietene mi-a spus ca vine cu mine la Azkaban sa il vizitam. Ema a fost alaturi de mine pe intreg parcursul luptei din Padurea Intunecata contra Porrin si a altor Devoratori ai Mortii.

Am intrat in Azkaban,desi cativa Dementori nu au fost tocmai incantati la vederea noastra. Totusi acum ne indreptam spre celula care se afla cel mai sus din toata inchisoarea. Stiam exact unde il voi,unde il vom gasi...

" - Mai, mai, mai! Daca nu sunt chiar minunatele domnite! Andrews! Snow! O onoare sa va vad din nou! Nu ne-am intalnit de mult timp, Ema" vorbi acesta cu o voce harsaita, tonul sau gretos de dulce facandu-ma sa ma stramb.
" - O duci bine, nu-i asa?"
Am avut grija ca fata mea sa nu tradeze vreun sentiment cand l-am intrebat. De data asta, va fi diferit. Nu va detine controlul, caci si eu imi facusem temele. Citisem multe dintre cartile de profil ale surorii mele si stiam cum sa ma port fara sa ma dau de gol.
" - Ei... Intotdeauna se poate mai bine" flecari din mana, aratand interiorul celulei. " E putin cam... stramt aici."
" - Pacat, nu?"
Ochii mi se ingustara vizibil. Deveneam dezgustata de comportamentul sau. Parca eram trei amici vechi, unul facuse o prostie si intrase 'la racoare', iar ceilalti doi il vizitau, ca sa nu fie prea trist. Dar situatia era diferita in cazul acesta. Vorbele noastre erau insotite de sarcasm, iar el umbla cu dulcegarii. Nu erau menite sa ne miste inima, stiam asta. Era doar o forma de a-si arata ura profunda pentru noi. Dar nici asta nu ma afecta. De parca eu as simti altceva!

Ma uitam la Porrin,apoi la Ema apoi iar la Porrin si tot asa. Ne purtam ca niste copii care doar au iesit sa se joace si sa isi povesteasca ce au mai facut in ultimul timp. Totul mi se parea atat de ciudat,Porrin se purta acum ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat in tot acest timp,ca si cum el nu e de vina cu nimic,ca si cum ne-ar indragi de o viata intreaga.

~Pf,ce fals e~,am reusit eu sa rostesc dar mai mult pentru mine. Nici macar Ema nu m-a auzit desi intr-un fel imi doream sa auda asta. Si totusi : astazi avea sa intervina un joc de cuvinte,avea sa intervina falsitatea noastra care la el mereu a existat.

Da,intr-adevar,acum aveam sa ii facem si noi jocul,aveam sa ne prefacem si noi macar putin atat de ... ca el.

Ma simteam ciudat. Parca eram prieteni vechi, de mult uitati, si uniti ca prin miracol de un spectacol prost de televiziune.
Dementorii fosnaiau la cativa metri departare de noi, frigul lor facandu-mi pielea ca de gaina.
" - Expecto Patronus.." am soptit, scotand usor bagheta.
Bufnita zbura putin mai incolo de noi, asigurand o temperatura confortabila.
Am scrasnit din dinti, realizand ca asta ii ofeream si lui Porrin.
" - Si ce mai face surioara ta, domnisoara Blackfire?" intreba el cu o voce siropoasa.

Il ascultam pe Porrin,dar nu comentam nimic,pur si simplu nu puteam fiindca daca spuneam ceva eram sigura ca voi izbucni intr-o secunda. Ema se uita la mine . In acest moment in ea se luptau doua lucruri pe care ar vrea sa mi le spuna: sa nu ma las santajata si impulsionata de el , dar de parca ar vrea sa imi spuna si sa sar la el,sa il atac. Am inspirat adanc aer apoi incercand sa par si eu sarcastica la fel ca el i-am raspuns pe o voce pe atat de calma,pe atat de copilareasca:

"Da,multumesc de intrebare , se simte perfect. Acum e in familiei-am spus eu accetuand ultimul cuvant. Emm se uita la mine,dar de data aceasta era , sau cel putin parea multumita de raspunsul meu.

Apoi m-am uitat batjocoritor la el spunandu-i:
"In orice caz,de mii de ori mai bine ca tine...!"
Desi nu era deloc asa,Ginny nu era prea bine,inca era in stare de soc,nu vroiam sa o alarmam mai mult. Desi nu era deloc asa...Porrin parea sa se enerveze.

Buzele imi tremurara. M-am prefacut ca-mi scarpin fruntea. Zambetul era putin cam greu de oprit, asa ca profitam de cele cateva secunde din spatele manecii la maxim. Abia asteptam cand vom iesi de aici sa-i spun lui Rose.
" - Deci..." isi drese el vocea. "De ce sunteti aici?"
M-am balansat o clipa pe calcaie, asa cum face un copil plictisit intrebat de o boacana. Stiam cum urma sa reactioneze Porrin in mod normal. Va considera ca va avea autoritate asupra noastra, fapt ce il va demoraliza mult cand va afla contrariul. 'Ador tehnicile de interogatoriu psihic!' mi-am zis cu o multumire profunda in gand.
" - Nu ne-ar strica ajutorul tau intr-o anumita problema."
" - Ajutorul meu?! Si ce, credeti ca-l veti obtine?"
" - Nu?" am ridicat din sprancene. " Prea bine. Sa mergem, Rosalie"
M-am intors si am apucat sa fac doi pasi spre iesire cand farama minuscula de umanitate se dezlantui in el.
" - NU! Stati!"
M-am uitat la el. Isi tinea capul sprijinit de antebrat.
" - Va... Va voi raspunde la intrebari... "

M-am uitat la Ema si acum puteam sa imi dau seama ca era randul nostru,era randul nostru sa il manipulam,sa il jucam dupa bunul nostru plac si cel mai important sa aflam cat mai multe informatii in legatura cu unele subiecte care tipic ar fi tabu. Porrin se uita la noi cu o urma de speranta in ochi. Parca innebunise. Doar nu credea ca il vom scoate de aici. De fapt,da,intr-adevar nu puteam sa il judec fiindca aici poti innebuni in orice moment.

~Deci?, Ce vreti sa aflati?~,ne intreba el pe o voce plina de speranta. Se simtea de parca venise ingerul sau pazitor sa il salveze intr-un moment de agonie,in ultimul moment la care un muribund viseaza sa ii fie iertate pacatele.

M-am abtinut sa nu chicotesc,apoi brusc mi-am mutat privirea spre Emm,facandu-i semn ca are onoarea sa inceapa sa il intergheze. Parea atat de vulnerabil acum,asa ca in orice caz,cu siguranta ne va raspunde la orice intrebare.

Am dat din cap la semnalul lui Rose si am inaintat un pas.
" - Ar fi o intrebare stupida sa te intreb de ce ai facut ce ai facut pana acum, dar..."
" - Intreaba-ma" icni el precum un caine.
Avea o privire ca de turbat. Parca as fi folosit Picatura Chinezeasca sau ceva de genu'.
" - Ai avut ordine directe sa faci tot ce ai facut?"
" - Da, Lordul..."
" - De ce nu ai opus rezistenta?"
" - Nu am putut fiindca..."
" - Esti slab."
" - Nu, nu din cauza asta. Deoarece..."
" - Esti slab."
Ecoul se facu auzit in linistea ce urma. Ma uitam la Porrin, el la mine, si parca ne era teama sa clipim.
" - Da! Sunt slab!"
Bun. Lucrurile mergeau cum trebuie pana acum. Daca ii vom castiga dorinta de a evada, va fi simplu sa ne primim raspunsurile.

Ma uita la Porrin si incet incetisor incepea sa cedeze ceea ce era bine. Desi la inceput nu a vrut sa spuna ce il macina,faptul ca intr-adevar era slab la cerintele si insistenele Emei a raspuns la intrebari. Ema imi facu semn din cap pentru a ma incuraja,cu alte cuvinte incerca sa imi spuna ca totul este bine. Mi-am ridicat capul din pamant , ma uitam in jos pana acum cautand si gandindu-ma la o solutie apoi am spus:

"Vreau doar sa imi spui de ce l-ai ucis pe Jake , atat, doar de ce???!"
Aveam sa il intreb mai multe,dar pe moment era de ajuns. Si daca va raspunde si daca nu , niciodata nu va scapa de Azkaban,de mine,de cei care tin la mine.

S-a apropiat mai mult de gratii apoi a rostit hotarat: -E vinna lui,el nu a vrut sa fie un Devorator! S-a luptat cu mine , dar a fost prea mult...insa el a actionat..-

Se opri din vorbe din orgoliu dar stiam ca vrea sa spuna 'eroic' . O lacrima dorea sa se scurga pe obraz,insa nu am cedat,nu inca,nu in fata lui , a lui Porrin,nu in Azkaban.
Cand aveam sa iesim de aici probabil ca ma voi descarca...Dumnezeule,cate are acest ucigas sa imi spuna. Oricum,acum se pare ca era la mana noastra,momentan la a mea si a Emmei.
Acest as in maneca pe care l-am tinut ascuns atat de mult timp a iesit la suprafata si pana la urma un zambet malefic a reusit sa mi se contureze pe buze..

Am urmarit-o pe Rosalie si mi-am ferit o clipa privirea de ei, aparand zambetul ascuns in ea.
Eram iar in padure, ingenuncheata langa trupul mort si alb al unicornului. Dementorii, toti Devoratorii si Porrin. Toate cuvintele aruncate, toate lacrimile si strigatele, emotiile si surpriza de a fi capabile de ceva ce nu ne reprezenta in fond. Capacitatea de a-ti arata latura rea.
'Poate ca toti avem ceva din toate Casele, nu crezi?' ma intrebase Dawn intr-o vara, cu mult timp in urma. 'Poate ca faptul ca avem ceva majoritar face Jobenul sa ne sorteze'
Mi-am scuturat capul si m-am intors pe pozitie. El imi arunca o privire amarata.
" - Cu mult timp in urma" m-am indreptat spre el. " Erai in curtea noastra."
" - Dawn te apara, nu-i?" ma intreba el, fapt ce m-a facut sa ma intreb de cate ori fusese de fapt.
" - Care era misiunea ta?"
" - Stiam ca vei ajunge la Hogwarts, ca toti ceilalti."
" - Nu vad legatura."
" - Desigur, Snow. Nu acum. Dar vedeti voi, toate acele intamplari... Nu au fost deloc intamplatoare"
Am ridicat din sprancene si m-am uitat la Rose.