Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »

/ The light is gone

Capitolul II - How to love you ..

In aceasta dimineata m-am trezit extrem de agitat. Trebuia sa primesc o comanda, dar nu aveam chef de nimic. Totusi eram nevoit sa o fac, caci era ceva special pentru sefu'. M-am imbracat rapid si am iesit din casa atat de nervos incat nu ma mai recunosteam. Nu pot sa inteleg de ce sunt asa. Oare era din cauza Alexandrei? Ei bine, da .. multi ar crede ca nu poti fi indragostit de o persoana pe care ai vazut-o atat de rar, insa eu sunt sigur ca poti. Cel putin mie mi s-a intamplat, deci parerea celorlalti e egala cu zero pentru mine.

Am ajuns in statia de metrou mai repede decat as fi crezut. Am pornit masina la o viteza pentru care sigurat as fi primit o amenda groasa, dar nu-mi pasa absolut deloc. Aveam bani din plin pentru a plati astfel de porcarii. Faptul ca eram un astfel de dealer imi aducea mii si mii de de avantaje. Un zambet siret imi aparuse pe buze. Bineinteles ca erau si riscuri, dar asta era si ideea. Ador adrenalina si lucrurile periculoase. Pur si simplu asta e viata mea si as muri daca as renunta la ea.

Cascat dupa cum eram eu de obicei nu am bagat imediat de seama faptul ca o fata era asaltata de doi tipi cu cutite exact cand metroul oprise si fata cobori. Culmea .. de ce era cu spatele la mine? Semana atat de mult pe Alexandra .. sau poate devenisem eu obsedat. Ma apropii, insa in acelasi timp ma verificam si de pistol. Era acolo. L-am scos cu grija si i-am dat incet in cap celui care era cu spatele la mine. Era neaparat nevoie sa scap de unul ca sa pot lupta cu celalalt.. stiti si voi: legea apararii. Cel putin a mea asa era. Surad usor, dar zambetul imi disparuse de pe fata cand o vazusem pe tipa. Alexandra!

In sfarsit a venit capitolul >< Imi place farte mult, si sincerca sa fiu imi place caracterul lui Simon

Quote:Ei bine, da .. multi ar crede ca nu poti fi indragostit de o persoana pe care ai vazut-o atat de rar, insa eu sunt sigur ca poti. Cel putin mie mi s-a intamplat, deci parerea celorlalti e egala cu zero pentru mine.

adevarat...:-j

Quote:Surad usor, dar zambetul imi disparuse de pe fata cand o vazusem pe tipa. Alexandra!

Felicitari Rosie pentru acest capitol, si spor la urmatorul, Ellena ><

Cap3. Save me but leave me alone!

Alexandra pov.

Mirosul din tramvaiul aglomerat imi provoca o greata puternica. Incepeam sa cred ca oamenii astia nu se mai ingrijesc deloc. Cu acest gand si multe altele aud vocea robotului ce spune care este urmatoarea statie. Exact acolo eu trebuia sa ma intalnesc cu cineva si sa fac schimb de valize. Nu eram adepta calatoriilor cu mijloacele de transport in comun, dar acum decisesem sa ma injosesc. Aud usile cum se deschid si cobor calcand apasat pe tocurile inalte pe cimentul tare si rece.

O senzatie de frica ma cuprinde, un avertizment de undeva dat ma face sa ma intorc si sa observ doi tipi ce se apropiau repede de mine. Am mers cativa pasi in fata si cand sa scot pistolul de sub fusta putin larga, am fost izbita de unu din stalpii de sustinere de beton a statiei. Pierdusem aer pentru o secunda si cand era gata sa fiu ucisa de cei doi ce aveau cutite in maini, unu din ei cade brusc. Inima imi batea foarte tare, insa mai tare imi bate cand vad cine se bagase pentru mine. Priveam persoana si nu imi venea sa cred. Simon…
-Simon?! Am zis cu voce tare, parca neputand sa ma abtin. Timpul se opreste cand muta privirea la mine si ma tinteste in ochii. Erau ciocolatii dand senzatia de amarui ca o ciocolata amaruie delicioasa. Erau tentanti, dar si agresivi. Era o privire mandra, dar si una stralucitoare, ochii fiind in general oglinda sufletului. Momentul de neatentie insa, se pare ca la costat. Primeste un glont se pare de la celalat atacator exact in umar. Nu scoate un sunet dar scapa pistolul din mana. Il dezarmase si asta nu era bine.

Atunci am simtit cum ceva in mine explodeaza. In mai putin de o secunda am scos pistolul de pe piciorul meu si incarcandu-l il tintesc direct in cap pe celalat atacator ce il ranise. Nu stiu cum nimerisem exact in capul tipului, dar sangele ce se imprastiase pe jos, era clar o dovada de crima, crima facuta se pare din…pasiune pentru cineva. Mi-am alungat rapid gandurile, nedorind sa par nesigura si m-am indreptat cu pasi mici si eleganti catre Simon ce se tinea de umar si imi privea fiecare gest facut. Parea ca ascunde ceva, ca dorea sa-mi zica ceva. Avea un contur al fetei minunat, era probabil cel mai frumos barbat din mafie, cel mai bun dealer. Nici nu stiu de ce eram asa indragostita de el, pana la urma nu il cunosteam deloc. Auzisem de el o gramada, ca se pricepe in manuirea armelor, ca e bun si la bataie corp la corp, ca se pricepe la afaceri dar mai ales ca e mana dreapta a unui mare dealer de droguri din tara. Nu stiam de ce il iubeam, pe baza zvonurilor, sau doar pentru ca la prima vedere mi-a furat inima. Insa nu doream sa fiu vulnerabila si sa ajung pionul lui pe o tabla de sah. Nu-mi permiteam sa fiu folosita si ranita in dragoste.Nu acum cand am o reputatie asa de buna si o viata plina de condimente apetisante. Dealerii nu au viata privata, sunt in continua miscare, asta am invatat-o de la mentorul meu ce a murit salvandu-ma pe mine.

Am scos din buzunarul sacoului negru o batistuta alba curata si fara alte expresii faciale m-am apropiat de el si l-am legat bine la umar cu ea, pentru ai opri sangerarea. Ma privea doar, ochii sai lucind puternic. Mi-am ridicat privirea si l-am tintit in ochii.
-Multumesc, du-te la spital ai nevoie de recuperare. Vocea imi era rece, patrunzatoare spargand linistea din statia de metrou. Ma privea oarecum debusolat. Nu aveam sa ii permit sa nu ma asculte. Am lasat jos amandoua valizele, lasandu-i-le lui. Merita sacrificiul asta pentru ca-mi salvase viata. Chiar daca i-as fi sarit in brate ca un copil si i-as fi spus cat de mult il iubesc. Nu, asta nu o va face Alexandra Angel niciodata,oricat as fi de indragostita.

Sunt trezita din amalgamul de ganduri de niste latraturi puternice venite din intunericul din departare. Asta era Max. Un caine puternic de atac si cel mai bun prieten al meu. Daca Max aparuse aici, inseamna ca Ryan unu din prietenii mei de familie aparuse cu masina sa ma duca acasa. Fara alte cuvinte m-am indepartat de Simon disparand alaturi de Max in intunericul statiei de metrou si disparand din acea zona ca si cum nu as fi fost. Eram foarte buna la disparitii si aparitii bruste. Pe drum nu am facut decat sa oftez si sa ma mustre constiinta ca am lasat ceea ce iubeam acolo. “Iarta-ma Simon, dar dragostea nu exista in intunericul vietii mele!”. Acest gand eclipsandu-mi mintea.

___________________________

Cainele Alexandrei! ->

Stii ca imi place mult capitolul! Felul in care i-ai descris conflictul interior. Asa: incheierea e geniala.

Asa am citt tot din nou fetelor si vreau sa va felicit! faceti o treaba excelenta!
@Sys: Nu credeam ca rolul unui baiat te va prinde atat de bine,insa este fenomenal! Ador cum descrii toul din perspectiva lui,esti geniala sys semeni cu mine (asta a fost egoul meu =)) )

@Iubire: Deci pur si simplu no coment este ceva tipic tie,ceva cu care m-am obisnuit si pe care il ador de multe vreme,este un amalgam de sentimente. Este actiune,este limbaj specific tie,este dragoste,si tot odata si putina drama

Va iubesc fetelor >< si Sys,it's your turn! :>

Ellena, ador pur si simplu tot ce ai scris in capitol.Ai scris totul atat de frumos si palpitant, incat parca te face sa astepti cu nerabdare continuarea.
Felelor, imi place mult povestea voastra, si ma puteti considera un fan inrait :>
Rosie, tu urmezi, asa ca adu repede urmatorul capitol ca daca nu te fac sarmalute in foi de vita !

Capitolul IV - What?!

Nu-mi venea sa cred ca m-a lasat in mijlocul drumului pe langa nenorocita asta de statie de metrou. Orice sanse imi facusem .. pur si simplu au disparut ca prin magie. Pentru ce mi-a lasat banii sai? Ei bine, de fapt pentru asta venisem: sa ii inmanez comanda si sa ma intorc la sefu' cu bani. In acest moment insa nu imi pasa deloc de asta, ci de faptul ca Alexandra nu ma bagase in seama desi ma apropiasem oarecum de ea. De ce facuse asta? M-a facut sa ma simt oribil. Voiam sa plec, dar am ramas inca traznit. Gandurile mele zburau de colo-colo, cele mai multe indreptandu-se ca un sarut de inger prin aer catre acea fata care m-a umilit. Pentru prima data m-a umilit o fata! Acest lucru era chiar ciduat in viata mea.

Imi distrusese toate sperantele fata de ea. Daca crezusem vreodata ca ar putea fi ceva intre noi .. acum nu mai e asa. Am de gand sa ii cer la Big Boss sa ii spuna celulilalt sa nu o mai trimita pe ea sau .. mai bine: sa nu ma mai trimita pe mine sa iau banii cand e vorba de o comanda. Ia stai .. de ce sa ma las asa de usor? Am de gand sa o cuceresc si jur ca desi nu va fi curand : odata se va intampla!

Am luat servieta de pe jos si m-am indreptat catre masina mea lasata de curand de Bogdan - un alt dealer- foarte aproape de statie. Avusesem nevoie de ea, iar acum puteam sa ma duc invingator la sefu' sa-mi iau revansa. Ma mai gandesc daca ii voi povesti sau nu de cele intamplate. Am inchis ochii inainte sa pornesc masina, dar cand am facut-o am pornit pe sosea cu 180 la ora. Nu mai imi pasa de nimic din ceea ce se afla in jurul meu. Voiam doar sa duc treaba pana la capat si sa ma intorc acasa langa Max - labradorul meu fidel.

Sorry ca vin asa de tarziu la acest .. fic , dar , mnah , ce sa spun , ....nu am avut timp ?*roseste* Iertare si .. tac !

Sa trec la subiect ) Voi doua , faceti un fic minunat , iar ideea este geniala . Mafioti 8-< Nu ma asteptasem la asta , mai ales din pricina titlului .

Quote: Gandurile mele zburau de colo-colo, cele mai multe indreptandu-se ca un sarut de inger prin aer catre acea fata care m-a umilit. Pentru prima data m-a umilit o fata! Acest lucru era chiar ciudat in viata mea.

Ce frumos e sa lasi un baiat umilit in urma ta , mai ales cand tii la el . Ai un sentiment asa de placut si plin de satisfactie incat , iti vine sa mai faci inca o data acea actiune .

Fetelor , nu va lasati de fic Continuati-l si abia astept capitolul 5 ><

Intra in scena Diana SUPER-CRITICATOAREAAA =)) Și o iau de la început!

Viata mea nu valoreaza nimic pentru nimeni. nu suna destul de masculin. Nimeni nu da un ban pe viata mea. e mult mai bine. Cum am putut sa ma indragostesc de cineva dintr-o alta gasca? Ei bine, acesta este doar inceputul a miilor de probleme care ma inconjoara mereu. Asta-i doar o mica parte din tona de probleme care ma inconjoara. Apropo, baietii nu prea folosesc interjectii & co. Cum mi-a zis mie si Ginny, nu ma refer la "hei coae ce faci" ci la exemplul de aici. Sunt un criminal si nu multi stiu asta, dar intotdeauna trebuie sa fug de realitate, caci a mea nu este una mult prea frumoasa, ca sa spun asa. Adrenalina .. da, sunt plin de aventuri in prezent si imi place stilul meu de viata. Nu imi pasa de ce cred ceilalti despre mine, doar .. o persoana. E o singura persoana a carei pareri imi pasa.Alexandra - iar ea .. probabil ca nici macar nu m-a observat. Cum sa fac sa ii atrag atentia? E la fel de rea ca mine, deci nu o pot impresiona prin asta. Va trebui doar sa astept o ocazie perfecta de a o aborda. Niciodata nu se stie ce iti rezerva destinul. Al meu nu este deloc unul luminos, dar tind sa sper spre ceva mai bun.

APOI.

Cand deja iti manjesti mainile, nu mai e cale de intoarcere. Asa mi-au zis multi, o gramada de persoane ce oricum mi-s indiferente mi-au tot repetat asta, iar eu ca niciodata nu ascult, poate pentru ca asa am fost invatata. Privindu-mi reflexia in oglinda mare a camerei uriase a cladirii in care ma aflu, realizez ca poate in acea oglinda e blocata fata linistita, cuminte, naiva din trecut. Cateodata imi doresc sa o eliberez, sa o aduc in corpul meu, sa indragesc din nou personalitatea ce le aducea parintilor fericire. Numele de Angel este o jignire asupra Dumnezeului in care oricum eu nu cred. Sunt un demon, un demon cu chip angelesc ce spre mirarea mea a ajuns sa iubeasca.

NEXT PART IS COMING TOMORROW, IS OBOSITA RAU.

In aceasta dimineata m-am trezit extrem de agitat. Trebuia sa primesc o comanda, dar nu aveam chef de nimic. Totusi eram nevoit sa o fac, caci era ceva special pentru sefu'. M-am imbracat rapid si am iesit din casa atat de nervos incat nu ma mai recunosteam. Nu pot sa inteleg de ce sunt asa. Oare era din cauza Alexandrei?Poate Alexandra? (mai scurt si mai masculin) Ei bine, da .. multi ar crede ca nu poti fi indragostit de o persoana pe care ai vazut-o atat de rar, insa eu sunt sigur ca poti. Cel putin mie mi s-a intamplat, deci asa ca (suna mai bine) parerea celorlalti e egala cu zero pentru mine.

Restul e ok.
Mai departe.

Sunt trezita din amalgamul de ganduri de niste latraturi puternice venite din intunericul din departare. Asta era Max. Un caine puternic de atac si cel mai bun prieten al meu. Daca Max aparuse aici, inseamna ca Ryan, unul din prietenii mei de familie aparuse cu masina sa ma duca acasa. Fara alte cuvinte m-am indepartat de Simon disparand alaturi de Max in intunericul statiei de metrou si disparand din acea zona ca si cum nu as fi fost. Eram foarte buna la disparitii si aparitii bruste. Pe drum nu am facut decat sa oftez si sa ma mustre constiinta ca am lasat ceea ce iubeam acolo. “Iarta-ma Simon, dar dragostea nu exista in intunericul vietii mele!”. Acest gand eclipsandu-mi mintea.

APOI.

Nu-mi venea sa cred ca m-a lasat in mijlocul drumului pe langa nenorocita asta de statie de metrou. Orice sanse imi facusem .. pur si simplu au disparut ca prin magie. Pentru ce mi-a lasat banii sai? Ei bine, de fapt pentru asta venisem: sa ii inmanez comanda si sa ma intorc la sefu' cu bani. In acest moment insa nu imi pasa deloc de asta, ci de faptul ca Alexandra nu ma bagase in seama desi ma apropiasem oarecum de ea. De ce facuse asta? M-a facut sa ma simt oribil. Voiam sa plec, dar am ramas inca inca eram traznit. Gandurile mele zburau de colo-colo, cele mai multe indreptandu-se ca un sarut de inger prin aer catre acea fata care m-a umilit. Pentru prima data m-a umilit o fata! Acest lucru era chiar ciudat (era un typo ) in viata mea.

Imi distrusese toate sperantele fata de ea. Daca crezusem vreodata ca ar putea fi ceva intre noi .. acum nu mai e asa. Am de gand sa ii cer la Big Boss sa ii spuna celulilalt sa nu o mai trimita pe ea sau .. mai bine: sa nu ma mai trimita pe mine sa iau banii cand e vorba de o comanda. Ia stai .. de ce sa ma las asa de usor? Am de gand sa o cuceresc si jur ca, desi nu va fi curand : odata se va intampla!

APOI.

stai. asta e tot =))