Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor

« Previous 1 2 3 Next »

/ The mistery beyond the picture

Oftand , se asezase la podea , sprijinindu-se de peretele rece , tare , din piatra , deasupra capului fiind rama tabloului , ce inca ii mai dadea fiori Elizei . "De ce am senzatia ca eu voi ajunge exact la fel ? Ascunsa , intr-o casa parasita , trista ,culegand o floare de pe un deal vejtejit , si odata in palma mea , se distruge , iesind numai praf . Oare asa mi s-ar intampla ? " Isi apropiase genunchii de barbia capului , si si-l pusese intre ele , ghemuindu-se tot mai mult , cu bratele in jurul picioarelor . "Si acum ce facem ?Stam aici , si ne uitam unele la altele , fara sa facem nimic altceva precum sa gasim o cale de scapare ? Trebuie sa iesim imediat de aici , si totusi , nu am nici cea mai vaga idee ... "

Isi ridicase capul ca arsa si privise in jurul ei , rotindu-si ochii de cateva ori . Apoi atintindu-i asupra fetei cu pisica din bratele ei . "Si totusi , pisica cum a putut intra aici ? "
"Okuni !! Cum ai intrat in camera asta ? " intrebase ea cu voce tare , spre pisica .

OOC: Scuze că nu e unitar. Scriu la persoana a treia pen' că tocmai am zărit ceva în regulament legat de asta

BIC:

"În sfârşit mă întreabă şi pe mine cineva!" se auzi torsul pisicii la urechea fetei, iar blana portocalie se văzu brusc în întuneric într-un mod atât de ciudat încât puteai să juri că sunetul acela făcea lumină.

De-abia atunci, Sayoko pricepu ce voise pisica să spună cu "Ieşim pe uşă" dar făcuse prostia să-i taie vorba. Cuprinsă de o încântare ciudată la gândul ce felina avea să spună ceea ce credea ea, fata începu să tremure atât de tare, încât aproape că putea fi auzită. Okuni se prelinse leneş de pe umărul ei şi făcu doi paşi până-n faţa Elizei, ochişorii ei ca doi licurici oglindindu-se în cei ai viperinei, care abia se zăreau în beznă. Atunci rosti, pe un ton solemn, în spatele căruia cu greu se citea ironia:

-Mai există o uşă.

Schitase un zambet strengheresc si ii facuse cu ochiul pisicii din bratele fetei , si cu o rapiditate supraomeneasca , se ridicase in picioare si facuse ocolul incaperii , lovind cu doua degete in fiecare perete in parte , pe langa tablouri . Vazand ca nimic nu suna a gol , se incruntase , privind insistent acelasi tablou ciudat , a carei desen se va potrivi , dupa cum credea dansa , cu viitorul ei . "Si totusi .. ce ma atrage acel tablou ? Oare aceasta este usa secreta ? " Daduse glas intrebarii ei , asteptand nepasatoare , cu privirea atintita asupra picturii stranii . "O legatura..o usa secreta . Ce n-as da sa fie si Adnana aici . Mi-ar fi total de folos . Ea era cu astfel de ... " Tresarise , si se intorsese imediat cu 180 de grade , pregatita de atac .

Scosese un suspin de uimire , vazand ca nu se afla nimeni in jurul ei . Cu exceptia pisicii si a lui Sayoko . "Cineva se mai afla aici . O fantoma , si totusi , ce doreste de la noi ? Sau chiar de la mine ? " Daduse din umeri si se indreptase cu pasi marunti spre cele doua fiinte vii .
"Soo ? Am gasit locul ? Tabloul este usa ? Sau mai trebuie sa caut ? " intrebase viperina , cu un ton intepat , privind intens in ochii picisii .

-Eu ştiu. răspunse în doi peri felina, fără a lăsa loc de interpretări. Nu avea să spună nimic.

Şatena pufni. Nu aveau să scoată nimic de la ea. Însă vorbea. Adică, prin cuvinte. Prin urmare, indiciile despre uşă erau în ceea ce spunea. Şoimeanca începu să se gândească, scoţându-şi de la gât lănţişorul.

"Eu ştiu... Eu ştiu... Ce ştie o pisică? Să prindă şoareci, să vadă pe-ntuneric... Dac-o luăm pe-a mea, care e specimen particular, zboară şi vorbeşte... Să zboare pe-ntuneric!"

Deşi părea lipsit de logică, Sayoko putea să bage mâna-n foc că avea dreptate. Sări de pe scaun atât de brusc încât îi pocniră oasele. Începu să se învârtă prin cameră ca un titirez defect, pipăind pânzele tablourilor ca nebună.

-Eliza, caută un tablou cu fond negru şi temă abstractă. S-ar putea...

"Eu pot." îi spuse felina.

-Tu poţi... tu poţi...

Îngheţă. Abia atunci pricepu că tensiunea stranie pe care o simţea însemna prezenţa altcuiva în cameră... "Camera Fantomelor". Deci o fantomă. Vai, ce încet gândea! Cu un aer sictirit, de trânti pe un scaun, tensionată şi nervoasă.

-Ce vrei? se adresă ei fantomei pe care nu o vedea.

Desigur, nu aştepta un răspuns. Nu de la antimateria care circula inexplicabil prin cameră. Dacă se gândea, nici de la pisică. Nici de la Eliza. Doar de la sine însăşi. Trebuia să recunoască. Se blocaseră. Şi atunci, de parcă auriul ochilor felinei ar fi strigat răspunsul, acesta o lovi cu forţa unui camion. Ceva abstract, pe fundalul întunecat al beznei camerei, prin care pisica putea zbura. Fantoma ştia unde era a doua uşă!

Viperina isi rotea ochii de la una la alta , incapabila sa spuna ceva si cu atat , sa inteleaga ceva . Avea senzatia ca ea vorbea intr-o limba , iar cele doua fiinte de colo , in ..sa zicem , CHINEZA ! "Pardon , chineza inca nu exista , parca ... " isi spusese ea ganditoare , privindu-le buimaca pe amandoua . Insa , un singur lucru intelese din tot amalgamul ala de cuvinte sucite . Un tablou cu fundal negru si un desen abstract . Pufnise enervata si se intorsese pe calcaie , facand pasi mari spre perete . Primul tablou , micut , patratos , cu o rama simpla , straina viperinei . Intinsese mana dreapta spre aceasta , atingandu-i rama care era din ...plastic ? Daduse din umeri , neinterasata si isi tintise ochii asupra imaginii .

Desi era inconjurata de o rama ciudata , pictura era .. si mai si . Jos , pe un trotuar gri , statea o fata , imbracata cu o pereche de pantaloni de blugi si o jeaca gri , adidasi albastrii inalti si cu parul saten lasat sa cada pe spate , aranjat in v si facut in scari . Avea mana intinsa , spre un gard viu , in spatele careia se zareau doi ochi galbui , atintiti asupra fetei . In spatele copilei se afla un caine care o mangaia cu botul , iar .. fata , isi tinea capul ridicat spre blocul impunator , cu ferestrele intunecate , deslusindu-se numai un cap de femeie batrana , ce o privea dezgustata si cu rautate .
Eliza se speriase la vederea acesteia si se daduse cu cativa pasi inapoi , gemand buimaca . "Cum e posibil asa ceva ? "

-Defunctul n-o să spună nimic, observă şatena enervată. Eu îl rog dă zică unde-i uşa şi el răspunde că-mi spune dacă-i aduc ceva, pentru care trebuie întâi să ies de aici.

Mângâia pisica. O privi şi tresări. Ochii ei căpătaseră culoarea coralui, iar pupila devenise galbenă. Încercând să-şi mute privirea, surprinsă şi puţin speriată, o văzu pe Eliza.

-Ce-ai găsit? întrebă, retrăgându-şi mâna de pe capul felinei care scotea un zgomot straniu, între tors şi mârâit.

Ignorase intrebarea soimanencii si isi oprise privirea asupra celuilalt tablou , la cativa metrii departare de prima . Fara sa se mai uite la ochii intunecati ai batranii , facuse pasi mari , oprindu-se la cativa centimetrii cu pictura urmatoare . Era ceva mai mare fata de cealalta , desi , imaginea , era si mai stranie , si avea niste nuante inchise de rosu , combinate cu un verde sters . Dar sa lasam culorile . Deci , pictura , daca ii putem zice astfel , era plina de culori , ce nu contureau nimic , amestecate unele cu altele , dand nuante ciudate , cum s-a spus mai inainte , insa , dupa cum credea viperina , dadea un sentiment de mister , de teama si .. un aspect frumos . "Mda, poti sa spui ca sunt nebuna , dar asa ma simt . Aceste nuante de rosu , imbinate cu verde , deasupra lui fiind un negru alaturi de un mov deschis imi da de inteles un cer negru , trist , de iarna , deasupra unui deal , verzui , patat cu rosu , aceasta culoare neinsemnand altceva decat rosul frumos al sangelui . "
Ochii ii sclipisera de incantare si mai ramasese in fata tabloului inca , cateva minute , cu mintea zburand pe acel deal trist .

Încercând să fie neutră la faptul că nu i se răspunsese, se gândi la ce ar fi putut păţi pisica. Evident, o deranja fantoma. Îi puse lănţişorul ei la gât şi piatra începu să strălucească. Ochii felinei redeveniră rotunzi şi chihlimbarii.

Îşi scoase o foaie şi începu să scrie tot ceea ce credea că ştie.

Fantoma ştia unde e a doua uşă. Ar fi trebuit să fie un tablou. Unul cu fond întunecat. Unul cu temă stranie. Unul prin care pisica ei ar fi putut trece. Şi totuşi, în camera aia erau doar şapte tablouri şi niciunul nu părea să acopere o gaură în perete.

-AM GĂSIT! Sau aşa cred. Ce ştim? Ştim că nu putem vedea fanroma. Dar Okuni a spus "Eu pot." Nu e vorba de zburat sau de trecut prin tablouri. E vorba că pisica vede fantoma. Iar fantoma ştie şi unde e uşa, care nu poate fi decât un tablou, dar noi nu-l găsim. DACĂ nici tabloul nu se vede?

Viperina tresaltase cand auzise tipatul fetei . Se intorsese imediat cu fata spre ea , incercand sa desluseasca cea ce dorea sa spuna .
"Daca ea poate , inseamna ca ea ar trebui sa se plimbe pe aici , nu NOI ! Sa mor.. cum de nu ne-am prins pana acum ? Stai ,despre ce fantoma vorbesti ? " in timp ce vorbea , aruncase o privire cu coada ochiului spre batranica din tablou , care isi indreptase acum ochii spre Sayoko , cu aceeasi figura urata intiparita pe chip . "Ce ametita ! " se gandise ea ,scarbita . Se indreptase spre soimaneanca , ingenunchiind langa ea , si mangaind pisica .
"Auzi , ne poti arata tabloul ? " intrebase aceasta , cu un glas lingusitor , si cu ochii sclipitori , privind in jurul ei dupa asa zisul tablou invizibil . Intr-adevar , erau sapte picturi , dar nici una nu parea a ascunde un tablou . "Daca tabloul este invizibil , atunci si gaura , sau ma rog , iesirea trebuie sa fie invizibila totodata ... " , continuase , privind-o in ochi pe Sayoko .

-Asta zic şi eu. Iar fantoma de care vorbesc mişună pe aici, ca atâtea altele, invizibilă. Pisca mea le simte, dar numai pe asta o şi vede. Şi nu ne poate spune, din păcate, unde e uşa, pentru că nu ştie. A spus "Eu ştiu" dar am înţeles greşit. Era "Eu ştiu persoana care cunoaşte uşa". În sensul ăsta. Apoi, "Eu văd" însemna că vede persoana, adică fantoma, nu şi uşa.

Oftă.

-Dau unui număr mediu de 100 de morţi o impresie proastă despre mine şi pentru prima dată îmi şi pasă. Heh...

Privi din nou tablourile, oprindu-se asupra celui cu roşu şi verde. Ei i se părea că imaginea fusese pictată doar în partea de sus şi că, mai apoi, vopseaua se scursese.

-Asta-i! Uşa nu e invizibilă, ci doar prea evidentă ca s-o vezi! Fantoma vrea apă. Noi ştim despre vopselele magice că, după ce le uzi cu apă fierbinte, nu se-ntind. Cerinţa lui era doar un detaliu ajutător. Pentru a nu fi distruse uşor, toate tablurile de aici sunt pictate cu vopsele magice. A mai ieşit cineva de aici înaintea noastră. Noi trebuie doar să găsim aşa numitul tablou cu temă abstractă, unde culorile se-mbină nefiresc şi nuanţele se deschid foarte mult pe alocuri. Pentru că ăla e falsul dintre cele şapte tablouri şi pe acolo se iese.

"Sper."