Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ The vast compass of the ocean

**Melanie K. Gulden** · 22 Jan 2013, 23:10

Melanie&James
[Image: tumblr_m7c0rol4DL1ql5qkqo1_500_zpscdd76e41.gif]

Men go abroad to wonder at the heights of mountains,
at the huge waves of the sea, at the long courses of the rivers,
at the vast compass of the ocean, at the circular motions of the stars,
and they pass by themselves without
wondering.

Melanie tăie în bucăţele un măr prin mişcări scurte şi precise, apoi îşi şterse mâinile de prosopul de bucătărie. Îşi aranjă florile proaspăt primite de la mama ei într-o vază pe care o lăsă pe pervaz.
Casa ei de acum nu semăna deloc cu cea în care fusese crescută, însă o reprezenta de un milion de ori mai mult. Casa Marciei era vastă, plină de perdele, covoare, mobiliere, biblioteci şi candelabre scumpe. Casa lui Melanie era mică, pe un singur nivel, din lemn, conţinând doar o baie, o bucătărie, două dormitoare şi o cameră de zi. Era suficient de mare pentru a mai găzdui o persoană în afara ei, însă suficient de mică pentru a fii mascată de frumoşii copaci din Pădurea lui Dean.

Ieşi din bucătărie şi intră în camera ei, închizând uşa cu un zgomot surd. Îşi aşeză farfuria cu mărul pe pat, trântindu-se lângă, aranjându-şi rochia sub ea. Obişnuia să poarte rochii şi robe lungi în public, deşi singurul lucru pe care îl schimba în casă era faptul că le alegea mai simple, mai negre şi mai largi. Rochia aceasta îi aluneca uşor pe umeri, dezgolindu-i pielea albă, făcută dintr-un material subţire, dar rezistent, de culoare neagră. Melanie ura frigul, aşa că mica ei căsuţă era extrem de călduroasă.

Îşi deschise cartea de biologie şi se lăsă pe spate cu un zâmbet mulţumit, aducându-şi bucata de măr la gură.
Ceea ce o întrerupse fură câteva bufnituri dure în lemnul uşii de la intrare.

**James R. Nolan** · 22 Jan 2013, 23:24

James păşi peste o rădăcină de copac cu o grijă care nu era chiar deloc necesară, ridicându-şi mâna în care ţinea mica hartă la nivelul ochilor. Privi liniile întortocheate fără să îşi folosească mintea pentru a le descifra, apoi o lăsă deoparte.
Creierul e mai bun, îşi spuse, morocănos şi îşi continuă drumul fără să aibă vreo idee încotro. Tot ce ştia era că ar fi trebuit să iasă din pădure, să dea de civilizaţie şi apoi să încerce să caute un loc în care să îşi petreacă următoarele nopţi. Avea în calcul şi un somn sub cerul liber şi înstelat mai târziu, însă pământul era tare, umed şi cam incomod. Ar fi preferat un pat.
Îşi scutură picioarele lungi, încercând să îşi relaxeze muşchii, apoi îşi ridică privirea spre cerul asfinţitului. Îşi încruntă sprâncenele, brusc intimidat de alternativa unei nopţi petrecute în aerul rece.
Înaintă printre copaci, cu gândul să găsească un luminiş în care să îşi facă un mic foc şi câteva farmece de protecţie în jurul său. Se opri brusc. În faţa lui se afla o casă. Mică, foarte bine camuflată, însă destul de vizibilă din locul în care stătea. Colţurile gurii lui James se ridicară într-un zâmbet mulţumit şi aproape alergă până la uşa din faţă. Îşi aşeză roba peste jumătate de cap, apoi îşi lăsă spatele drept să cadă, într-o poziţie umilă. Bătu la uşă de două ori.

**Melanie K. Gulden** · 22 Jan 2013, 23:42

Melanie se încruntă şi puse încet merele de o parte. Ezită câteva secunde, cu urechile ciulite pentru a auzi orice alt zgomot. Se ridică şi se postă cât mai silenţios posibil în faţa uşii. Îşi ţinu bagheta la îndemână şi crăpă uşa doar atât cât să poată să vadă cine era acolo.
Era un bărbat, de asta era sigură şi Melanie îşi strânse mai bine rochia în jurul ei. Avea gluga trasă pe cap, însă fata încă îi putea vedea maxilarele bine conturate şi începutul de barbă.

- Ce vrei? îl întrebă ea cu o voce fără inflexiuni. Nu voia să arată nici slăbiciune, deşi nu se putea convinge să bage nici curaj. Deschise uşa cu un milimetru mai mult, pentru a putea observa mai multe. Era suficient. Aşteptă răspunsul străinului, pregătită pentru orice.

**James R. Nolan** · 22 Jan 2013, 23:50

James aproape că zâmbi când o femeie deschise uşa. Îşi drese glasul scurt şi încet, apoi vorbi, pe o voce uşor atipică, însă complet inofensivă. Nu îi era caracteristică.
'Îmi pare rău că vă deranjez, domnişoară,' spuse, privind-o cu nişte ochi uşor speriaţo. 'Caut un adăpost pentru o noapte pentru că nu am nicio idee unde mă aflu şi nu vreau să dorm sub cerul liber.'
James se aplecă uşor, însă îşi dezgoli aproape complet faţa, pentru a inspira încredere. Cârligul care îi ţinea locul mâinii de obicei fusese băcat cu grijă în sacoşa pe care o purta cu el. Nu era chiar indicat să ceară ajutor cu o armă mortală în loc de mâna stângă. Învăţase ceva în tot timpul ăsta şi asta era să nu dea motive de suspiciune sau neîncredere. Scopul lui era să convingă şi să nu se lase convins.
Oricum, de data asta nu avea nimic de ascuns. Voia doar un loc unde să doarmă şi în niciun caz nu intenţiona să o rănească.

**Melanie K. Gulden** · 23 Jan 2013, 00:03

Melanie îşi îngustă ochii şi privi cu atenţie expresia din faţa ei. Trăsăturile nu îi erau deloc cunoscute: o faţă lungă, bine proporţionată, ochii conturaţi de cearcăne şi păr de abanos. Îi inspira un sentiment de instabilitate emoţională. Din cauza fizicului său atractiv, ea era îndemnată să creadă că era un vânător excelent. O făcea să se simtă nesigură, expusă.
- Care e numele tău? îl întrebă ea pe o voce sigură, încă încruntată, însă deschizând uşa puţin mai mult pentru a i se putea vedea şi ei faţa.

Avea mâna cu bagheta ţinută pe tocul uşii, dincolo de privirea iscoditoare ale străinului. Deschise uşa aşa încât era complet la vedere. Se înfioră din cauza frigului pe care îl adusese o adierea de vânt pe pielea ei. Îl privi încă suspicios, cu picioarele înfipte bine în pământ, bagheta ţinută hotărât în mână şi uşa gata să fie trântită.

**James R. Nolan** · 23 Jan 2013, 00:10

James o privi pe femeie din cap până în picioare. Nu cercetător, nu nerăbdător. Aproape fugar, însă suficient de bine încât să îşi amintească înfăţişarea ei. Era puternică. Parcă tot trupul acel firav şi înfiorat de răceala aerului emana asta.
Tonul ei sublinie acea pbservaţie. Avea impresia că ar fi trebuit să se simtă foarte mic în faţa ei, însă orgoliul îi era încă intact. Era întreg şi se simţea la fel de mare ca de obicei.
'James,' spuse el, nevăzând niciun motiv pentru care să îşi ascundă numele. 'Dar mi se spune Hook.'
Dacă va rămâne acolo, dacă va sta cu ea acea noapte, voia să îi povestească, voia să o lase să vadă motivul pentru care i se spunea Hook. Se gândi din nou la personajul cu care era asemănat, închipuindu-şi lupta dintre temutul pirat şi Peter Pan cu uşoare devieri ale imaginaţiei, care mânjeau imaginea, făcând-o asemănătoare cu una reflectată în cinci oglinzi şi apoi într-un lac. Neclară.
'Deci mă poţi ajuta?' întrebă, cu o urmă de speranţă în voce. Dacă într-adevăr se prefăcea că e un simplu cerşetor, atunci să o facă ca la carte. Niciodată, dar niciodată un om de rând nu era răbdător.

**Melanie K. Gulden** · 23 Jan 2013, 00:20

Ochii fetei fugiră brusc către mâinile bărbatului. Nu vedea niciun cârlig. Nu-i înţelegea porecla. Îl privi din nou în ochi, încă încruntată.
James era un nume drăguţ. Se hotărî că aşa îi va spune.
Încercă să gândească situaţia rece pentru câteva secunde. Un om străin, bărbat înalt şi nu prea prietenos, despre care nu ştia nimic în afara numelui, îi cerea să îi ofere adăpost pentru noapte în casa ei. Presupunând că va vrea să doarmă la noapte, Melanie nu va face asta în niciun caz. Însă nu putea să îl lase în frig toată noaptea. Oraşul era la câteva mile distanţă şi pădurea nu era un loc prea drăguţ după ce se întuneca.

Oftă o dată scurt, încă gândind, considerând, făcând calcule. Era o prostie să-l lase înăuntru. Probabil că şi dacă nu ar avea vreun gând rău pentru ea, după ce ar observa prostia ei, ar crede că o poate fraieri mai departe şi ar şi jefui-o.
- Îţi ofer adăpost pentru două nopţi, căzu până la urmă ea la învoială. Dacă îmi oferi şi tu ceva în schimb.
Ochii îi sclipiră ciudat şi îşi dădu seama de dublul înţeles al cuvintelor sale. Ridică din sprâncene şi îl studie cu atenţie din cap până în picioare.
- Tu dormi în dormitorul rece de oaspeţi, mănânci numai ce îţi ofer eu şi nu ieşi din casa asta cu ceva ce nu-ţi aparţine, îşi termină ea propoziţia înainte ca imaginaţia să o ia razna. Oh, şi dacă încerci să mă omori, sau să mă jefuieşti, nu sunt aşa de proastă. Vei fii mort înainte să faci un pas spre uşă.

Spusese ultimele cuvinte pe un ton mult prea lejer, cât timp deschise larg uşa, făcându-i loc să intre.

**James R. Nolan** · 23 Jan 2013, 00:34

Hook zâmbi cu toţi dinţii. Îi era recunoscător fetei. Indiferent de cererile ei, avea să stea. Putea să respecte nişte reguli şi necunoscuta nu părea genul care să îi ceară ceva ce nu avea.
Lucru care îl ducea cu gândul la altceva, numai că acel lucru se intersecta cu alt lucru pe care şi ea sigur îl gândise şi apoi cu încă unul care teoretic nu avea nicio legătură cu toată discuţia.
Făcu o plecăciune adâncă, încă zâmbind slab. Va lăsa la o parte vrăjelile şi prefăcătoriile imediat ce va pune piciorul în casă. Se hotărâse.
'Accept termenii şi condiţiile,' spuse, ridicându-şi sprâncenele într-o expresie aproape batjocoritoare. Păşi peste prag în momentul în care îi fu uşa deschisă şi apoi ghetele lui atinseră podeaua de lemn a unei încăperi micuţe, dar primitoare, ce părea să aibă mai multe lucruri de oferit decât sala de bal a unui palat.
Zâmbi.
'Frumos loc,' aprecie el, privind în jur micile detalii aranjate într-un mod extrem de feminin, care contrasa cu aspectul lui murdar. Se întoarse cu faţa spre ea şi îşi aşeză sacoşa pe canapea. 'Sper că nu te deranjează, dar am nevoie de ăsta,' spuse,dezvelind cârligul dintr-o batistă şi potrivindu-l pe micuţa protecţie neagră de pe mână. 'Mă doare îngrozitor când plouă fără el.'
Strâmbă uşor din nas, apoi zâmbi batjocoritor. Nu ştia de ce încerca parcă să o facă pe femeie suspicioasă în privinţa lui. Defapt, cine nu ar fi? Totul la el striga 'fugi!'.
'Şi numele tău?'

**Melanie K. Gulden** · 23 Jan 2013, 09:48

Melanie închise repede uşa după el şi trase zăvorul, închizând cu atenţie toate încuietorile. Din afară, casa părea mică şi fără apărare, însă înăuntru, Melanie se asigurase că va fii la fel de sigur ca şi vârful celui mai înalt turn de la Hogwarts.
Viperina urmări cu privirea cârligul pe care James îl scoase din sacoşă. Acum îi înţelegea porecla... Se întrebă cum de ajunsese cu un cârlig în loc de mână stângă, însă nu avea de gând să întrebe.

- Melanie, mormăi ea şi trecu pe lângă bar ca să ajungă în bucătăria deschisă. Încălzi două căni de lapte cu ajutorul magiei şi puse în fiecare câte un praf de ciocolată caldă. Nu ştia exact ce îi plăcea şi ce nu bărbatului acestuia, însă ar fii fost bine să accepte cana, pentru că nu avea să se poarte ca o sclavă pe tot timpul şederi lui.

Aşeză cele două căni pe masă în tăcere, apoi îşi puse mâinile în şolduri.
- Dacă ţi-e foame, te poţi servi cu orice din frigider, atâta timp cât nu mi-l goleşti de tot, iar dacă vrei să te speli, baia e la capătul coridorului.
Nu ştia de ce, dar se simţea ca şi cum tocmai s-ar fii ales cu un animal de companie.

**James R. Nolan** · 23 Jan 2013, 09:59

James se aşeză pe fotoliu, simţindu-l gemând sub greutatea lui, apoi îşi postă picioarele pe masă cu un mic oftat. Căsuţa era frumoasă şi voia să se simtă ca acasă. Zâmbi.
Privi cana pe care Melanie i-o aduse, însă nu făcu niciun gest spre ea. Cu toate astea, se ridică de pe fotoliu şi merse cu paşi mari şi leneşi spre frigider. Îl deschise cu cârligul, încet şi precaut. Nu ştia de ce o vrăjitoare (pentru că era destul de clar că Melanie era una) avea un frigider în casă. Privi cutia mare îngheţată, încercând să se concentreze pe mâncare. Puţină carne, multă brânză. Grozav...
Îşi agăţă vârful cârligului de unui dintre pachetele de brânză, cu o privire aproape dezgustată, apoi îl lăsă înapoi şi îşi luă o plăcintă rece de dovleac. Închise cu piciorul frigiderul după el şi se reîndreptă spre masa la care stătea Melanie.
'Mel. Pot să îţi spun Mel, aşa-i?' întrebă el cu un zâmbet, însă nu aşteptă niciun răspuns. 'Nu ştiu cum supravieţuieşti tu pe aici.'
O privi cu o ciudată seriorizitate pentru câteva secunde, apoi îşi reveni, sprijinindu-şi din nou picioarele de masă.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean 1 2 3 4 5 Next » //  / The vast compass of the ocean

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ The vast compass of the ocean