Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

1 2 3 4 5 6 Next »

/ The words that became reality

• Ema incremeni si asculta actiunile din camera alaturata. Reveni la realitate abia cand il vazu pe James pe podea. Se grabi langa el, cautand in jur ceva mai solid cu care sa blocheze usa. Ceva rezistent, dar care nu ar produce mult zgomot cand era sa fie mutat.
  " Fii serios. In ritmul asta nu o sa rezistam mult" murmura ea, incercand din rasputeri sa isi pastreze calmul. " Hai sa vedem ce avem la dispozitie... Poate ca daca le-am trimite o scrisoare, as putea profita de neatentia lor pentru a sterpeli baghetele. Desi, cm sunt baghetele mele, nu cred ca se considera furt. De indata ce le am, as zbura inapoi. Avem o sansa mai buna cu magia de partea noastra, James."
  Verifica iar legatura precara pe care o realizase in jurul gleznei tanarului si se ridica, dandu-se cativa pasi inapoi. Mai sfasie o bucata de material, mai mica si mai subtire de data asta si i-o inmana baiatului, alaturi de o bucata veche de pergament. Il privi fix in ochi. Ultima oara cand facuse ceea ce urma sa faca, lucrurile nu iesisera prea roz. Inca nu isi putea explica de ce.
  Ema isi inchise ochii si lasa caldura obisnita sa-si faca treaba. Cateva clipe mai tarziu, cand ii redeschise, il privi atenta pe James, urmarind reactia pe care o avea in privinta faptului ca a sa colega de casa se transformase intr-o bufnita alba.
  

James se uita atent la Ema care statea in fata lui, insa dupa doar o secunda imaginea din fata lui se schimba si in loc de Ema acum in fata lui statea o bufnita alba.

"Super", murmura James. "Esti un animag", zise el, neputand sa nu para entuziasmat. 'De ce nu mi-ai zis? Sti ce, nu conteaza, asta e biletul nostru de scapare", zise el, speranta reaparandu-i in voce. "Cred ca ar trebui sa scriu biletul ala", zise el revenind la realitate si la situatia actuala.

Lua bucata de pergament pe care colega lui i-o inmana nu cu mult timp in urma si incepu sa scrie cu o pana pe care o gasi pe un birou din camera, langa o calimara. Il incheie imediat, nbatandu-si capul prea mult cu el. Stia ca doar cateva cuvinte mai puternice urmau sa ii sperie pe pirati, asa ca ii lega pergamentul Emei de picior si se arunca pe pat, asteptand stiind ca ceva mai bun nu avea de facut in momentul acela.

• Dori sa spuna ceva, insa se opri atunci cand isi aminti ca James oricum nu ar intelege-o. Un chirait de bufnita nu era foarte exact. Insa va avea grija sa-i spuna totul dupa.
  Nu se revolta simtind mica greutate a hartiei, desi nu intelegea cum putea o bufnita normala sa suporte asa ceva. Mai ales distante mari. I se parea enervant. Insa izi lua zborul pe fereastra deschisa, grabindu-se cat mai mult posibil. Ateriza pe pervazul ferestrei de la bucatarie si se vazu nevoita sa ciocane ca sa atraga atentia cuiva. Auzi un 'Posta!' posomorat si ii veni sa-si dea ochii peste cap. Nici vorba. Trebuia sa-si joace rolul. Asa ca incerca cumva sa topaie inauntru atunci cand fereastra se deschise, imitand miscarile pe care le facea Artemait cand venea cu o scrisoare. Astepta rabdatoare ca degetele butucanoase ale unuia sa desfaca nodul si sa-i ia greutatea, uitandu-se intre timp prin jur si incercand sa localizeze baghetele. Auzi fosnetul hartiei, iar capul i se indrepta automat spre matahalos.
  " Capitane! Trebuie sa citesti asta!" striga el, iar Sean isi facu aparitia dupa cateva secunde, morocanos si cu baghetele in mana. Le lasa pe masa, iar Ema nu le scapa din ochi. Singurul lucru pe care il astepta veni in momentul in care Capitanul incepu sa injure. Soimeanca sari, prinse baghetele si disparu pe fereastra, sperand ca ceilalti sa vada doar reactia unei bufnite speriate.
  Intra in camera si se transforma pe podea. Isi dadu parul la o parte de pe fata si ii inmana lui James bagheta.
  " Cred ca e timpul sa plecam de aici. Ce zici?" ranji ea, gafaind usor.
  

James ofta usurat cand isi siti bagheta in mana si in sfarsit se simtea din nou stapan pe situatie. Nu conta ca erau in inferioritate numerica, el si Ema n-aveau cum sa fie tinuti in loc de niste Noni, acum ca aveau baghetele la ei.
"Da, cred si eu ca e timpul sa ne caram de aici," zise James si reusi cu greutate sa se ridice. Trebuia sa forteze putin piciorul pana urmau sa ajunga la Hogwarts, altfel numai ii incurca si pe el si pe Ema.

Deschise usa incet catre coridor si pasi afara, auzind strigate de jos, isi dadu seama ca numai aveau mult timp sa scape. Chiar daca era increzator in sansele lor daca ajungeau fata in fata cu piratii, era mai bine sa ajunga la Hogwarts in siguranta, fara ca vreunul dintre ei sa se mai raneasca.
"Uite-i capitane, au iesit", striga o paluga, un prieten de-al capitanului cel mai probabil. "Sa-i prindem repede". James aproape ca incepu sa rada cand il vazu pe prietenul lui Sean cum fugea increzator catre ei si ii paru putin rau cand il puse la somn cu o vraja.

• Era vizibil mult mai relaxata acum. Faptul ca avea bagheta in mana ii oferea Emei o incredere si o siguranta aproape palpabile. Se intoarse sa-l intampine pe cel ce strigase si zambi satisfacuta cand acesta pica in vise, pus la punct de James.
  " Oh, nu" facu ea teatral. " Ce o sa ne facem acum?"
  Vorbise incet si apasat, iar privirea i se invartea dupa ceilalti prieteni ai Capitanului. Reusi sa inainteze pe coridor, cu bagheta strans tinuta in mana, pietrificand orice barbar ii iesea in cale. Ii compatimea, ce-i drept. Lipsiti de darul magiei si orbi in loialitatile lor fara temei. Urmau ordine fara sa gandeasca, nestiind nimic din ce riscau cu adevarat. In locul celor doi Soimeni puteau la fel de bine sa fie doi Viperini. Doi urmasi ai Devoratorilor. Aia i-ar fi omorat fara doar si poate. Asa macar ajungeau sa traiasca, desi Ema avea de gand sa nu-i lase sa scape basma curata. Si poate ca nu era numai datorita lantului de ura pe care il purta pentru Sean si ai lui; incalcase niste principii. Incalcase niste valori pe care Ordinul le proteja. Distrusesera, ranisera, patrunsesera in zone in care nu aveau ce cauta. Impregnasera aura energetica cu setea lor neinteleasa.
  

James nu se linisti totusi. Erau clar in avantaj acum, insa la fel erau si cand erau pe teritoriul lor la Howgarts si acolo Sean a reusit sa ii invinga. Aici pe teritoriu neutru, chiar daca apartinea Ordinului, James nu putea lasa garda jos. Se intoarse si porni din nou cu Ema in spatele lui in directia in care o luase inainte sa fie intrerupt de acel pirat.

"Um, Ema, ai idee pe unde am putea iesi?" intreba James la un moment dat dupa ce credea ca a exasperat-o pe Ema cu toate drumurile "moarte" in care ii dusese. 'Adica e prima oara cand sunt in casa asta si ma gandesc ca tu probabil sti ceva directii pe aici." Spera numai ca fata sa nu se gandeasca sa o ia prin bucatarie. Iesirea aia e prea evidenta si probabil vreo 3-4 pirati pazesc usa aia. Totusi James se saturase de actiune si vroia doar sa ajunga la Hogwarts sa se intinda in patul sa comfortabil din Turnul Ochilor-de-Soim

• Ema ramase tacuta in spate, incercand cumva sa isi extinda simturile intr-o maniera imposibila. Spectacolul se terminase pentru moment si chiar nu ar fi deranjat-o sa stea in camera de zi a Ochilor-de-Soim, savurand o ceasca de ceai. Era obosita. Se simtea de parca statuse sa are un camp cu mana. Incerca sa-si limpezeasca mintea, profitand de intrebarea Soimeanului pentru a se concentra asupra altor asptecte. O iesire... Erau cateva iesiri. Sigur pica cea prin bucatarie. Nu ar face decat sa agraveze lucrurile. Si ar mai fi fost una la etaj, dar asta ar fi insemnat sa coboare pe scara de incendiu. In conditiile lor actuale, nu se dovedea folositoarea. Mai ramanea doar una.
  " Coboram scarile. Imediat in stanga este usa care da spre strada principala. De indata ce iesim, putem sa Disparem"
  Isi dorea sa-l afuriseasca pe cel caruia ii venise ideea de a pune protectia asta cu Aparitia si Disparitia in casa. Uneori era necesar sa poti Disparea din interior. Ca acum de exemplu.
  Ema se pastra aproape de James, gandindu-se la tot felul de scenarii, din ce in ce mai rele. Aproape ca nu-i venea sa creada cand vazu usa in fata ochilor si lumina zilei ce se strecura prin ferastruica mica. Pasi inainte si o deschise cat mai incet posibil, bucurandu-se ca nu scartaise. Nici nu se mai obosi sa mearga pana in strada. Il prinse pe James de brat si Disparu.
  
  In fata portilor de la Hogwarts era aceeasi liniste monotona. Doar un poc! o intrerupse. Urma o alta clipa de liniste, iar apoi rasul Emei umplu aerul.
  " Am reusit, James!"
  

Edit By Raizen

Puncte
Ochi-De-Soim - 670

Topic Closed !