Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

1 2 3 4 5 6 Next »

/ The words that became reality

• Emm il privi pe Sean cu o expresie ciudata intiparita pe chip. Zambi si ea atunci cand ii auzi expresia despre Noni si aproba cu o miscare a capului. Aici ii putea da dreptate. Era suficient sa-l auda vorbind ca sa-si dea seama ca intr-adevar era un mare om.
  Isi intoarse privirea spre Oglinda, inca atenta la vorbele Capitanului.
  Oare cum tesuse Erised asemenea putere cand crease Oglinda? Si oare el fusese cel care o faurise? Sau el o descoperise, iar asta ii oferise recunoastere prin nume? Indiferent de situatie, o intrebare tot continua sa i se formeze in minte. Ce vedea Erised cand se uita in oglinda? Care era cea mai arzatoare dorinta a sa? De unde statea, Ema putea sa-si vada jumatate din reflexie, insa, la fel ca mai devreme, sticla nu infatisa nimic pentru ea. Era prea departe pentru asta. Insa isi analiza chipul inversat, cumva ciudat si diferit fata de imaginea ei din poze. Deja isi imagina, in mod abstract, viata privita dintr-o oglinda. Ar chema-o wonS amE. Si s-ar uita la oglinda lui desirE. Zambi, amuzata. Insa incremeni doua secunde mai tarziu. Desire. Dorinta.
  Isi intoarse capul, privindu-l fix pe Sean.
  " Imi cer scuze ca va intrerup, dar... Erised... Scris invers.. Inseamna 'dorinta'" spuse brusc, intrebandu-se daca avea logica ce spunea.
  

Sean ridica privirea cand auzi revelatia Emmei si se uita putin surprins la fata, insa dupa aceea un larg zambet ii aparu pe fata si incepu sa vorbeasca pe un ton normal, dar putin pitigaiat: "Draga mea fata, ceea ce tocmai ai zis e foarte adevarat si trebuie sa recunosc ca nu mi-am dat seama de asta in toti anii astia. As spune sa-mi fie rusine, insa n-am fost niciodata un geniu, deci nu m-as fi asteptat sa imi dau singur seama. Pai cu aceeasta revelatie a ta, cred ca putem zice ca aceeasta oglinda a fost creata de dorinta. Poate nu intelegeti si sincer nici eu nu inteleg, insa putem cadea de comun acord ca Erised nu a fost o persoana, ci doar dorinta scrisa invers. Daca totusi a fost creeata de un om, ei bine acel tip sau tipa a fost foarte intelginent, incat sa faca acest joc intortocheat de cuvinte scrise pe dos. Din nefericire aceeasta teorie a ta distruge restul teoriilor mele", incheie Capitanul cu o voce joasa, putin dezamagita. James se uita la el si isi dadu seama ca probabil Sean isi petrecuse o buna parte din viata langa aceeasta oglinda. 'Um, Sean, acum cati ani ai descoperit aceeasta oglinda?"

• Ema rosi si isi pleca privirea. In ciuda complimentului, se simtea mica si neputincioasa.
  " Ma tem ca nu pot sa iti dau dreptate, Capitane..." incepu ea incet, pe un ton plapand. " Nu cred ca descoperirea asta e ceva mai mult decat pare. E un simplu nume scris in oglinda. Si nu cred ca e motiv sa arunci ceea ce ai adunat pana acum. Poate ca Erised avea in realitate alt nume, iar asta este ce a dorit el sa ramana..."
  Ridica usor din umeri, simtind mici intepaturi la nivelul ochilor. Insa se stapani cu grija, asa cum fusese invatata, si nu lasa vreun gest sa-i tradeze starea. Isi stranse mai bine mainile in jurul genunchilor si isi odihni capul pe brate.
  " Dragul meu baiat..." incepu Sean cu un zambet incarcat de emotie. " A trecut aproape o viata de om de atunci. Poate chiar mai multe. Imi amintesc ca atunci cand am descoperit Oglinda asta, se afla in alta parte.... Cei de aici au obiceiul de a o tot muta."
  Putea intelege asta. Emei i se parea destul de logic. Nimeni nu-si dorea sa aiba loc accidente, asa ca Oglinda lui Erised era mutata aproape in fiecare an. Ramase atenta, ascultand vrajita restul vorbelor lui Sean.
  

James incepu deja sa il asculte pe Sean doar cu o ureche. Acest domn care isi zicea Capitanul, ii inducea doar mai mult in eroare. Baiatul realiza ca Sean n-avea multe informatii despre oglinda, doar teorii de-ale lui. Ceva i se parea ciudat lui James la acest Capitan, simtea ca ceva nu se leaga. Zicea ca sta langa aceeasta oglinda de mult timp, insa chiar si el, tanar cum o fi isi putea da repede seama ca Erised scris invers inseamna Desire, care e dorinta. Mai ales ca mimica lui Sean de fascinare atunci cand Emma ii zise aceasta revelatie, a fost una dintre cele mai false pe care James a avut onoarea sa le vada. Era convins ca acest batran era problematic asa ca se gandi sa paraseasca camera, insa nu stia cum sa ii zica si lui Emma asta subtil. Vru totusi sa mai scoata cate ceva de la Capitan asa ca il intrerupse iar.
"Domnule Capitan, daca tot sunteti de atata timp langa oglinda, cumde nu ati reusit sa va dati seama ca Erised scris invers inseamna Dorinta(Desire)? Adica trebuie sa fi cercetat acest artefact foarte minutios, ma gandesc." Sean se intoarse catre el cu o privire destul de intunecata pe chip

• Initial, nu a inteles intrebarea baiatului. Se abtinu sa nu ridice intrebator o spranceana spre el. Insa, cateva secunde mai tarziu, informatia s-a imbibat in mintea Emei, iar ea se intoarse pentru a-l privi cu un soi de mandrie pe James. Ochi-de-Soim... Un Soimean care chiar isi merita locul! Isi intoarse atentia spre Sean, cu un zambet mic si stapanit.
  " Pai... Vedeti voi, m-am gandit la semnificatia numelui, insa nu l-am pus niciodata intr-o oglinda... si... Oricum, Ochii-de-Soim sunt aia destepti... Numai ei..." spuse barbatul, afisand un zambet crispat.
  " Nu am spus ca suntem in Casa Albastra. Nu-i asa, James?" intreba si ea delicat, intrerupandu-l pe barbat.
  Ema putea sa observe brobonite de transpiratie pe fruntea lui. Asa cum privirea prinse imediat lumina rasfranta pe suprafata neteda, argintie, a pumnalului scos din buzunarul hainei groase a Capitanului.
  " Pune-l jos" zise Ema sumbru, vocea ei neagra intr-un calm inghetat.
  Nu facu nicio miscare in afara de a-si ridica bagheta. Incepea sa se intrebe daca Sean era cu adevarat un Non. I-ar fi placut sa stie daca era necesar sa se astepte la un atac magic.
  

Emma ridica bagheta incet, vrand probabil sa il imobilizeze pe Sean. James stia ca o miscare brusca a amandurora putea fi decisiva. Se uita la Capitan si fu ingrozit cand vazu ca isi indreapta mana la brau, acolo unde un cutit foarte frumos ingrijit se afla. Baiatul nu mai astepta inca o secunda si se parea ca nici capitanul care puse mana repede pe cutit si sari dupa Emma, insa James a fost mai rapid si striga "Petrificus Totalus". Sean in cateva secunde se transforma in piatra complet si ramase imobilizat la pamant, doar ochii mai miscandu-se pentru el. James lasa sa iasa o suflare grea, care nici nu stia ca o tinea in el.
'Esti bine?" o intreba el pe Emma. "Putem fi siguri ca Sean n-a mintit, e cu siguranta un non. Si a fost si pirat, fiindca astfel de cutite se gasesc numai pe barciile de pirati. Cred ca cel mai intelept ar fi sa plecam cat mai repede de-aici." James incheie si astepta raspunsul Emmei, chiar daca sa fie sincer oricum urma sa plece, deoarece vazu ca Sean incepea deja sa isi miste capul, ceea ce insemna ca blestemul lui se incheia. 'Probabil l-am facut prea slab", se gandi James. Ei bine, era o chestie de secunde, nici macar atat, dorinta lui era sa il puna la pamant nu sa il tina o eternitate acolo pe Capitan

• Ema expira zgomotos pe nas. Semana destul de mult cu un oftat rapid. Clipi des, gandindu-se cat de aproape fusese modul prostesc, dar eficient, de atac. Isi cobori bagheta, tinand-o strans, cu mana aproape de coapsa. Isi intoarse privirea ce inca pastra putina duritate spre James.
  " Da, sunt bine... Nu am nimic. Tu esti ok?"
  Ochii i se deschisera repede cu o usoara ingrijorare, cercetand atent chipul tanarului. Lucrurile puteau scapa de sub control uneori. Insa nu mai conta asta. Nu acum, cel putin. Asculta cu atentie, privirea ei inca fixata spre silueta intinsa la pamant. Aproba cu o miscare a capului. Un Non cu experienta unui luptator al marii. Nu era cea mai cinstita combinatie, insa era cu siguranta o forta de infruntat.
  " Ca veni vorba... Frumoase reflexe!" zambi scurt, putin cam fortat, insa cu intentie sincera.
  Capitanul scoase un sunet innecat din gat, iar Ema se incrunta usor.
  " Poate ca e intelept sa plecam mai repede de aici..." spuse ea tare, insa se apropie de Soimean si continua mai incet, " ... dar ce facem cu el? Nu cred ca e cel mai sigur sa-l lasam cu Oglinda lui Erised. Nu-i stim intentiile" murmura.
  

Baiatul se uita din nou la Sean si inapoi la Emma. "Cred ca cea mai inteleapta decizie e sa il legam si sa-l si imobilizam cu o vraja ca sa fim siguri ca nu scapa. Apoi as sugera sa il ducem la director, el sigur va sti ce sa faca cu el. Ai dreptate cand zici ca n-ar fi bine sa il lasam aici. Mai ales ca poate acum ar iesi sa vina dupa noi prin castel. sa nu uitam ca are un cutit la el, e foarte periculos imul asta." James nu mai astepta raspunul Emmei si il lega pe Sean cu o vraja si apoi il imobiliza din nou, de data asta spera ca mai bine, deoarece avusese timp sa se concentreze indeajuns de bine pe blestem. Il ridica in spate pe Sean, observa ca barbatul nu cantarea prea mult, bine si parea foarte slabanog. James se indrepta incet catre usa, negrabindu-se pentru a o astepta pe Emma. "Vii?" o intreba James cand ajunse la usa.

• Ema aproba cu o miscare a capului si se dadu intr-o parte, privind putin ca prin transa miscarile rapide ale lui James. Cand Capitanul disparu din raza ei vizuala, Soimeanca se uita ganditoare spre Oglinda. I se parea ca ceva nu e la locul sau. Isi duse mana la gat si desfacu cat mai repede lantisorul purtat mereu. Se grabi sa-l agate de coltul Oglinzii lui Erised, avand grija sa nu se uite pe suprafata sticle.
  " Aici sunt" raspunse simplu la intrebarea Soimeanului, cu o voce putin cam distanta, lipsita de inflexiuni.
  Trecu pe langa el si deschise usa, tinand-o astfel pentru James. Ema se intreba in treacat daca o sa se lase cu o durere de spate pentru tanarul Soimean.
  
  Coridoarele erau reci si pustii ca intotdeauna la asemenea ora. Numai pasii lor rasunau cu o oarecare galagie furtunoasa, dar cumva calma in esenta. Ema inca isi tinea bagheta pregatita, mai mult din reflex decat din pura logica. Dar se multumi intr-un fel si o ridica pentru a lumina holul.
  " Esti bine, James?" intreba ea moale.
  

Incepea deja sa se simta greutatea Capitanului pe spatele sau. Sean parea foarte usor la inceput, insa dupa ce strabatusera 3 coridoare deja, corpul prizonierului devenea tot mai greu. Totusi nu vroia sa o ingrijoreze pe Emma, de aceea incerca sa-si tina o expresie faciala care sa nu-i tradeze durerea care o simtea acum la nivelul umerilor. Cand fata il intreba daca e bine, dadu un raspuns simplu, de "n-am nimic".

"Nu stii cat mai e pana la biroul directorului?" intreba James intr-un final. " Daca mai avem mult crezi ca ai putea sa pui un farmec pe Sean ca sa fie mai usor?" o intreba James, neascunzandu-si speranta din voce. Se gandi apoi ca poate trebuia inca din sala oglinzii sa o roage asta, insa in momentul ala nu ii trecu prin cap, mai ales cand vazu cat de usor e Capitanul la greutate. Soimeanul astepta raspunsul Emmei, insa inima i se opri putin cand simti capul lui Sean ca se misca putin. Il lasa repede jos si primul sau instinct a fost sa ii ia cutitul care acum se afla intr-un buzunar din geaca Capitanului. 'CUm am fost asa prost incat sa il las la el"? se gandi James. Abia atunci observa inscriptiile de pe maneerul cutitului, inscriptii care ii dadura fiori..