Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

1 2 3 4 5 6 Next »

/ The words that became reality

• Zambi bland, incercand cumva sa inveseleasca atmosfera. Sau macar sa scape de tensiunea aia ridicola ce i se ridica in piept.
  " Nu mult. Doar doua coridoare... Insa..."
  Se intoarse in loc, uitandu-se putin nesigur la barbatul intins pe jos. O surprindea ca, pentru un Non, se tinea bine pe front cand venea vorba de magie. Se intreba oare experiente avusese in interesanta sa viata de putea sa lupte asa de bine cu efectele unei vraji?
  Soimeanca ingenunche langa Capitan, tinandu-si mana stanga undeva deasupra pieptului acestuia, iar pe cea dreapta, in care inca tinea bagheta, deasupra fruntii lui. Incerca sa murmure o vraja; cuvintele curgeau liber pe buzele ei, in timp ce ochii cercetau atenti chipul barbatului. Orice vorba ii muri in gat cand ochii palizi se deschisera, privind-o cu o ingramadire de emotii. Ema putea citi surprindere, tristetea realizarii, o usoara mahnire, poate ceva neliniste, dar mai ales ura. Nu ii era prea greu sa ghiceasca impotriva cui era indreptata toata claia aia negativa sentimentala.
  Sean dadu sa se miste, insa mainile parura grele. Soimeanca ridica usor o spranceana. Profita de secunda si lasa vraja de adormire sa-si faca efectul.
  

"Trebuie sa ne grabim", zise James dupa ce Sean adormi. "Nu mai vreau sa ma trezesc ca se zbate iar la mine pe spate. Ma mir ca se tot scoala din farmecele sau blestemele care le punem asupra lui," incheie baiatul ganditor si il puse din nou pe Capitan la el pe umeri si observa ca Emma il vrajise sa fie mai usor. VA trebui sa isi aminteasca mai tarziu sa ii multumeasca fetei, isi nota James in minte.

Ajunsesera la ultimul coridor si parea si cel mai lung din cate putea observa James. Se intoarse putin catre Emma sa vada daca e tot acolo, fiindca niciunul nu mai scosese o vorba de ceva timp. Era putin ciudat pentru James, deoarece el era de fel un om caruia nu ii puteai inchide gura. Probabil socul de-a vedea ca si el si Emma fusesera fiecareo datta aproape de-a fi raniti grav intr-o singura zi e un motiv indeajuns de bun pentru a tacea. Un gand ii trecuse totusi prin cap si nu putu sa si-l tina.
"Aa, Emma sti parola de la biroul direcotrului, nu?" intreba James, gandindu-se ca vor trebui sa astepte daca soimeanca nu il stia

• Ema fusese intotdeauna tipicul de introvertita clasica. Tacea si observa, apucandu-se sa-si manifeste gandurile abia dupa ce prindea intelesurile si analiza intreaga situatie. Acum nu stia daca era vorba de oboseala, de soc sau de altceva, insa isi tinu gura, incercand sa se gandeasca la ce era urgent.
  Isi intoarse privirea spre James cand acesta vorbi. Ii lua o clipa sa raspunda.
  " Sincer, nu, nu stiu parola. Insa cred ca ne putem descurca"
  Inaintara pe coridorul pustiu, Ema ascultand pierduta sunetul pasilor lor. Inceti, dar siguri. Se uita spre Sean ocazional, verificand daca farmecele inca mai rezistau. Straniu.. Cu toate astea, isi amintea ca citise de oameni nascuti cu o oarecare rezistenta la magie. Nu prea intelesese ce anume, insa exista ceva ce consuma efectele unei vraji mai repede. Se intreba daca Sean era un astfel de om.
  In curand, ajunsera langa statuia uriasa ce pazea intrarea spre biroul directorului. Ema ridica o spranceana spre grifonul de piatra, iar el intreba, un ton lipsit de inflexiuni.
  " Parola?"
  Ema nu reactiona. Il privi cateva secunde, apoi isi duse mana spre buzunarul interior al robei. Scoase o insigna mica, din bronz, ce infatisa emblema scolii. Insa emblema Ochilor-de-Soim era singura colorata, cu albastrul specific pe fundal.
  " Ema Grace Snow, fiica lui Peter si a lui Addison. Sef de Casa pentru Ochi-de-Soim, urmasii Rowenei" spuse pe un ton scazut, dar care reusi cumva sa se mentina oficial.
  Grifonul ramase nemiscat o clipa, dar se dadu la o parte.
  

James se bucura cand vazu ca grifonul se dadu la o parte, se sperie un pic ca vor trebui sa astepte acolo. Totusi mica lui bucurie fu de scurta durata, fiindca Sean facu cateva miscari bruste si se dadu jos de pe spatele lui James, luand-o la fuga pe coridor. Baiatul astepta putin sa isi revina din soc, era mirat deaorece acum Capitanul nu se mai miscase incet ca inainte. Apoi ii trecu un fior pe sira spinarii, dandu-si seama ca Sean era de mult trez insa astepta momentul potrivit pentru a o lua la sanatoasa. Insa nu asta il infiora pe James, ci faptul ca daca Capitanul ar fi ramas cu cutitul la el,soimeanul era probabil mort acum. Realizand cateva momente mai tarziu ca Sean ii lua si cutitul cand se dadu jos, James nu mai astepta inca o se cunda, o lua la goana dupa Captian, stiind acum ce putea sa faca. Oricum Sean avea un avans mare, insa James incerca sa il ajunga, auzind la inceput strigatele lui Emma apoi pasii, insa nu avea timp sa se intaorca.

Cand dadu coltul la un moment dat, simti o durere insuportabila la nivelul nasului si apoi simti cum se prabuseste la pamant, cu stelele de-asupra capului. Sean l-a pocnit, era sigur, insa nu se astepta ca acest Capitan sa il astepte dupa un colt numai ca sa il faca una cu pamantul.
"Acum baiete, iti voi arata ca si Noni pot fi foarte puternici", suiera Sean pe un ton infiorator. "Te voi invata ca cuvintele chiar devin realitate." James spera numai ca Emma nu a facut greseala de a-l urma pana acolo.

• Pasii rapizi, insotiti de respiratii alerte, o derutara. Ema se intoarse pe calcaie, iar ochii i se marira semnificativ la scena din fata sa. Pai inapoi de pe treptele ce duceau spre biroul directorului, urmarindu-l cu privirea pe Capitan. Momentan, era prea socata ca sa realizeze cum de putea barbatul sa se miste.
  Abia cand James o tuli dupa el, Soimeanca reveni la realitate. Nu mai conta nimic altceva.
  " James!" striga in urma Soimeanului, simtind deja ca lucrurile nu luau o turnura prea grozava.
  Actiona din instinct. Nici nu realiza cand incepuse sa alerge in urma lor, degetele strangand bagheta din lemn inchis la culoare. O parte din gandurile ei era directionata spre creerea celor mai rele scenarii, iar alta scormonea in amintiri pentru a face o lista rapida cu vraji. Ce mai ramasese se concentra precis asupra evenimentelor. Ema simti ca-i scapa inima. Avea o raspundere fata de Soimean, iar daca ceva i s-ar intampla... Stranse din dinti, scotand un sunet furios din gat.
  Cuvintele lui Sean razbira pana la ea, iar Ema incetini pasul. Cu bagheta pregatita, pasi cu un calm tensionat dupa perete.
  " Indrazneste numai sa te atingi de el..." arunca o privire rapida spre Jame si simti ca-i pocneste sangele in vene, " ... din nou si iti jur ca te vanez ca pe un animal"
  

James nu prea stia unde se afla, insa reusi sa ii distinga vocea Emmei si se bucura putin cand isi dadu seama ca il urma, chiar daca se tot gandea ca e o idee proasta, deoarece daca si soimeanca era prinsa, atunci chiar nu mai prea aveau vreo speranta sa se scape de Capitan. James nu s-ar fi gandit vreodata ca un Non iar pune atat de multe probleme, insa asta era unul dintre putinele momente cand era nervos pe propria aroganta. Nu ii placeau oamenii aroganti, insa pe a lui o iubea, ceea tot timpul isi zicea singur ca e haios. Reusi putin sa deschida ochii, ca sa vada ca Sean se apropia de Emma incet, fara nici o teama de bagheta pe care aceasta o indrepta catre el.
Sean trecu de el si era tot mai aproape de Emma, asa ca cu un efort supraomenesc, cel putin in opinia lui, deoarece nasul il durea ingrozitor si la fel si spatele de la cazatura, JAmes reusi sa se ridice in picioare. Se furisa incet in spatele Capitanului, gandindu-se sa ii dea un pumn in cap, insa s-ar putea ca forta lui sa nu fie indeajuns de mare, de aceea il trosni pe Sean in cap cu o mare bucata de piatra si privi fara vreo emotie cum barbatul se prabuseste la pamant. Nu se uita primul lucru la fata Emmei care probabil era socata ci se apleca sa ii ia cutitul Capitanului.
"Ei, de data asta ce facem cu el,?" intreba James

• Isi inghiti cuvintele si incerca sa nu-l dea de gol pe James. Facu tot posibilul ca privirea Capitanului sa ramana asupra ei. Cand sunetul bolnav ii ajunse la urechi, Ema isi inchise ochii, ascultand cum barbatul se prabuseste la pamant. Ii lua cateva secunde sa-si recompuna masca de neutralitate, dar in final se uita spre Soimean.
  " Nu mai ezitam" raspunse simplu si isi ridica bagheta.
  Mai multe funii se impletira pe membrele lui Sean, strangandu-se cu forta in jurul lor. Ema se incrunta. Nu conta daca isi mai revenea sau nu. Macar de data asta era legat fedeles. Isi dadu un sut mental, gandindu-se ca ar fi trebuit sa faca asta mai de ceva vreme.
  Pasi peste trupul barbatului si isi duse fara sa ezite mana sub barbia lui James, miscandu-i capul usor.
  " Nu te misca" murmura bland.
  Isi prinse bagheta de curelusa ceasului, pozitionand-o in asa fel incat varful sa ii vina in palma. Cu cateva cuvinte soptite, Soimeanca atinse cat de usor putu nasul tanarului. Varful baghetei straluci, iar lumina aproape lichida se prelinse pe degetele ei, pana pe pielea Soimeanului. Isi retrase mana o clipa mai tarziu, analizand cu atentie.
  " E posibil sa te simti putin ametit, dar nu va dura mult" murmura ea si isi apuca cum trebuie bagheta.
  

James isi duse mana la nas incet si numai simti nici o durere. Parea in regula, chiar daca se tinea putin cam greu pe picioare.
"Multumesc", ii zise el sincer Emmei. Chiar ii era foarte recunoscator in acel moment. Defapt, nu stia ce s-ar fi facut fara Emma de partea lui, probabil era ucis de mult de capitan. "Cred ca ar fi timpul sa il ducem la director", incheie James cu un oftat. Se uita la Sean si injura in sinea lui cand il ridica acum cu mult greu, deoarece si James se simtea slabit de la lovitura si de la farmecul Emmei care il ameti deja.
Ajunsesera in cateva momente in dreptul usii care ducea spre biroul direcotrului. James intoarse manerul, insa usa era blocata. "Trebuie sa iti bati joc de mine", murmura baiatul. Se intoarse catre Emma cand era convins ca usa ea inchisa.
"Ei, acum ce facem?" intreba James si avea o senzatie de deja-vu

• Parca nu mai avea radbdare sa vada usa aia deschisa. Stia ca, de indata ce vor fi in biroul directorului, toate problemele lor se vor termina pentru moment. Si spera din tot sufletul ca restul saptamanii sa fie linistite. In schimb, simti cum inima ii ajunge in stomac atunci cand James murmura cuvintele decisive. Trase aer printre dinti si adresa o injuratura regala -chiar nu mai conta feminitatea in toata povestea asta. Si nici genul acela de moralitate.
  Se posta langa usa si dadu o palma sanatoasa usii, de parca urma sa se deschida miraculos. Ema isi prinse mainile in jurul pieptului si privi cu scepticism spre usa, cu o incruntatura demna de razboi intiparita pe fata.
  " Avem doua sanse" incepu ea pe un ton aprins. Si-l redresa imediat si arunca o privire scuzatoare in directia Soimeanului. Nu merita sa fie luat la rost, deci nici tonul ei nu-si avea locul. " Ori il lasam aici legat cu o fundita pe cap si un biletel adresat directorului... ori..."
  Inghiti in sec si se intoarse cu totul spre James.
  " Ne intoarcem la Oglinda lui Erised. Mai tii minte cand ti-am spus ca e un obiect ce poate fi vrajit? Cred ca putem sa ne folosim de proprietatea asta ca sa-l trimitem pe Sean unde trebuie. Sau macar sa dam de director."
  

James injura din nou incet, incercand sa nu fie auzit. Perfect, trebuiau sa se intoarca de unde au venit. Sincer nu mai credea ca il va putea cara pe Sean din nou pana acolo, insa va trebui sa incerce, nu se puteau da batuti acum. Traversara din nou coridoarele, parca ceva mai repede de data asta. Din nou ii era dator lui Emma, c are il facuse mai usor cu un farmec iar pe Sean.

James il lasa pe Capitan jos cand ajunse in fata usii care dadea spre Oglinda si apasa manerul ei usor, fiind bucuros cand usa se deschise cu un mic scartait si nu era blocata ca cea de la biroul directorului. Camera era fix asa cum o lasasera si James se distra putin cand vazu ca scutul era tot acolo unde il lasase.Avea un presentiment ca obectul ala avea sa ii ajute intr-un final, insa mai intai trebuiau descifrate cuvintele de pe el. Totusi baiatul hotari sa isi bata capul cu asta cand venea vremea, asa ca se intoarse catre Emma.
"Ei bine am ajuns inapoi la Oglinda. Ce facem acum, ai zis ca Oglinda ne poate ajuta, nu?