Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

1 2 3 4 5 6 Next »

/ The words that became reality

• Ema asculta cu atentie, iar sprancenele ei aproape se unira in confuzie. Si ei i se intamplase ca dorinta sa se schimbe de-a lungul timpului. Prima oara cand venise la Hogwarts isi vedea parintii, iar cand sora ei terminase scoala, o vedea pe ea. Pe masura ce crestea, dorintele ei capatau adancime, concentrandu-se strict pe lucrurile din miezul inimii ei. Cunoscuse persoane extraordinare care disparusera din viata ei precum praful dupa o furtuna. Trecuse prin intamplari ce-i rodeau mintea si invatase sa se increada in propriile puteri. Iar printre toate astea, realizase ca de multe ori fusese doar sacrificiul facut de-a lungul timpului.
  Ochii ei verzi cercetara rama cu model intortocheat. Secretele lui Erised erau prea multe pentru a fi aflate intr-o viata de om. Dar chiar si asa, exista mereu posibilitatea de a intelege. Ema isi dorea sa devina profiler si sa lucreze cot la cot cu Aurorii, dand informatii din umbra. Invatase cat de multa psihologie putea si continua sa faca asta. Asa ca raspunsul ce i se forma in minte nu tinea neaparat de puterile Oglinzii, cat de firea celui de langa ea. Ii puse mana pe umar, privindu-l cu seriozitate.
  " Desigur ca cele doua dorinte au legatura. Vin din interiorul tau, iar asta e de baza. Poate ca nu stiu sa-ti spun de ce dorinta ti s-a schimbat, insa cred ca e vorba de ce se intampla in mintea si in inima ta. Esti tanar, James. Asa eram si eu la inceput. Poate ca faptul ca acum stii care e povestea cu Oglinda lui Erised lamureste scanteile din interiorul tau. Poate ca asta te ajuta sa... triezi, ca sa zic asa, ce e important pentru tine acum, in momentul asta"
  

James o asculta pe Emma cu atentie si nu putea spune decat ca era fascinat de aceeasta oglinda tot mai mult. Dorinta de mai devreme de-a pleca din aceea camera se evaporase complet. Vroia sa afle cat mai multe despre aceeasta Oglinda a lui Erised. Se bucura ca in camera cu el era cineva care stia cate ceva despre oglinda, poate ceva mai multe, deoarece Emma a avut raspunsuri la toate intrebariile lui. Se uita din nou in oglinda si observa ca dorinta lui cu Vajthatul era tot acolo, era sigur ca asta isi dorea cel mai mult pe moment.
"Um, Emma oglinda asta mai are si alte secrete, sau chestii interesante in afara de faptul ca iti arata ceea mai adanca dorinta?" James nu se putu abtine sa nu intrebe. Parca simtea ca Oglinda lui Erised avea mai multe de zis. Si apoi o alta intrebare ii venise in minte, insa se gandise sa o puna mai tarziu. Dar totusi cine era acest Erised? El creease oglinda? Pierdut in ganduri si asteptand un raspuns al Emmei, James nu a fost atent, dar auzi la un moment dat un obiect mare cum face contact cu pamantul. Zgomotul il trezi din gandit si se uita la Emma, crezand ca poate a vazut ea ce s-a intamplat

• Tanara ii zambi, simtind un strop de mandrie. Curiozitatea pe care James o manifesta o bucura, caci afisa adevarata valoare a unui Soimean. Si era usurata ca putuse pana acum sa-i ofere cateva raspunsuri, desi nu foarte detaliate, la intrebarile sale.
  " Hmm... Din cate am citit, am inteles ceva legat de tesaturile magice prezente in fibrele fiecarui lucru. Oglinda asta e ceva magic, intr-adevar, insa asta nu o impiedica sa fie vrajita in plus, ca sa zic asa. Unii spun ca Oglinda poate tine lucruri la care numai cei cu dorinte puternice de a gasi, ci nu a folosi, au acces. Dar ma tem ca nu pot sa conf..."
  Bang!'
  Soimeanca ingheta in loc. Privirea i se indrepta automat spre James, insa, observand aceeasi expresie uitandu-se inapoi la ea, se prinse de faptul ca nici el nu produsese sunetul. Incerca sa-i zambeasca linistitor, dar nu se intampla. Buzele ele pur si simplu refuzau sa se miste. In schimb, actiona pe miscari automate. Mana dreapta se duse spre cureaua blugilor, luand bagheta agatata acolo. Ochii ei cercetara din nou si din nou colturile intunecoase ale incaperii. Poate ca cei doi nu erau, pana la urma, singuri.
  

James se uita repede la locul in care cazuse obiectul. Observa ca langa el Emma isi scoase bagheta, o actiune pe care o facu si el imediat, dandu-si seama ca ar trebui sa fie precaut mai ales daca era cineva invizibil cu ei in camera. Se indrepta incet cu bagheta ridicata spre obiectul cazut pe pamant si observa ca era un scut, facut din argint. Il ridica cu ambele maini, insa observa ca putea practic sa il tina cu un deget, scutul fiind extrem de usor. "O avea un farmec pus pe el care il face sa fie foarte usor", se gandi James. Se uita in sus, locul din care credea ca picase scutul si avea dreptate, fiindca pe stalpul de langa el observa un suport. "Hmm, numai o fantoma s-ar fi putut urca pana acolo fara sa fie auzita. Daca era un elev l-am fi auzit cand se catara, sau l-am fi vazut", ii zise James, Emmei. Baiatul observa pe spatele scutului un scris ciudat care sigur nu era in engleza. Erau rune, isi dadu repede seama, deoarece le studiase putin in aceea vara, insa nu recunoscu nici una de pe scut. Totusi reusi sa descifreze un cuvant care era scris in franceza, o limba pe care o cunostea destul de bine. Cuvantul erou se afla la mijlocul propozitiei. Vru sa o intrebe pe Emma daca poate citi ce scrie pe scut, insa fix in acel moment usa din spatele camerei se deschis si un om destul de ciudat imbracat intra in camera si se uita fix la ei

• Ema urmari cu vigilenta cum James se indreapta spre scutul cazut. Ii asculta cu atentie vorbele si nu se putu abtine sa nu isi strambe buzele.
  " Nu cred... Unei fantome ii este greu sa materializeze o atingere..."
  Propriile teorii i se formau in minte. Poate ca pur si simplu cedase sustinerea scutului. Dar, pe de alta parte, majoritatea lucrurilor de la Hogwarts erau asigurate cu vraji de protectie. Se gandi ca poate cineva vroia sa le dea un indiciu si isi aminti aproape instantaneu de sala secreta, plina cu armuri, de sub Biblioteca. Fusese acolo in anul VI si tot acolo era locul in care gasise o carte despre Magia Veche. Mana i se indrepta spre buzunarul blugilor ca sa verifice ca inca mai era acolo carticica invechita.
  Soimeanca se misca incet, inaintand cu grija spre baiat. Studie peste umarul sau scrisul de pe spatele scutului, insa nu apuca sa-l citeasca pe tot. Usa se tranti la perete, iar ea reactiona din reflex, intorcandu-se pe calcaie, bagheta pregatita. Se misca rapid, pozitionandu-se aproape de James. Macar asa putea sa-i protejeze pe amandoi daca se intampla ceva.
  " Cine esti?" il intreba ea pe barbat cu un ton autoritar.
  

Barbatul care tocmai intra in camera era un om ciudat, James isi dadu seama imediat ce il vazu. Avea parul alb, fata toata ridata si se sprijinea in 2 carje.
"Cine esti?" intreba James vrand sa sune puternic, insa nu putu sa ascunda frica din vocea sa.
"Lasa jos bagheta baiete, poate te lovesti cu ea", zise barbatul pe un ton glumet. " Numele meu nu e important, defapt nici o informatie despre mine nu va priveste pe voi, deoarece nu e importanta." Barbatul se clatina spre ei, cu pasi mici dar rapizi. "Nu putea sa nu aud discutia voastra despre oglinda din aceea camera si m-am gandit sa vin sa clarific lucrurile. Cum ai zis tu fetito, oglinda e fascinanta si ofera multe rapsunsuri la multe intreabri daca sti cum sa cauti. DEfapt, orice intrebare are un raspuns daca stii sa il cauti. Dar astea-s povesti deja, imi pare rau daca va retin. Puteti sa imi ziceti Capitanul, apropo, asa ma strigau prietenii in tinerete."

• Ema il privi in tacere, observand cat mai multe detalii posibil. Insa cand il auzi vorbind, nu putu sa nu-si ridice mirata o spranceana. Se uita la el sceptica, abtinandu-se sa vorbeasca numai de teama ca vocea sa nu fie cu doua octave mai inalta. In primul rand, orice sentiment de neliniste disparu, fiind inlocuit cu un val brusc de incertitudine. Mai ales cand observa felul glumet in care batranul li se adresa. In al doilea rand, faptul ca in tinerete i se zicea Capitanul o trimise numai decat cu gandul la vapoare vechi. Si brusc, se gandi la cele patru echipe de Vajthat ale Hogwarts-ului.
  " Oh..." spuse intr-un final, fermecata de felul intortocheat, dar logic in care domnul vorbise. " Mi se pare cat se poate de adevarat"
  Ema ii zambi fara sa constientizeze. Insa curand, ochii i se micsorara, privindu-l pe barbat cu un fel de suspiciune vioaie. Zambetul i se largi, capatand cateva tente amuzate.
  " Stiti ceva ce nu multi cunosc despre Oglinda lui Erised." Vorbise de parca era cea mai naturala fraza posibila. " Am dreptate?"
  Soimeanca mai facu un pas in lateral, gandindu-se ca misteriosul Capitan a fost candva elev al Hogwarts-ului.
  

James se uita putin mirat la conversatia dintre Capitan si Emma. Era mirat cat de repede puse Emma cap la cap bucatele din cuvintele spuse de barbat. PRobabil daca vreunul dintre ei aar fi ascultat mai atent cuvintele ar fi aflat mai multe. Realiza ca acest domn care era in fata lor oferea indicii prin propozitii si aceasta afirmatie ii fu confirmata imediat:
"Se poate domnisoara sa cunosc cateva lucruri despre aceasta oglinda," ince el. "Insa, nu poti zice astfel de infromatii oricui, ce s-ar intampla daca as spune informatii aiurea la orice fraier care intra in aceasta camera? Da, multi copii intra aici, insa multi ies repede, deoarece nu inteleg care e treaba cu oglinda. Credeti-ma voi doi, am auzit multe teorii de-a lungul timpului, care mai de care mai interesante, insa multe erau prostesti. Acum ce ziceti, vreti sa aflati secretele oglinzii?" intreba el dintr-odata fara sa clipeasca. James se uita surprins la batran, deoarece schimbase subiectul asa brusc incat nici nu isi dadu seama. "Da, eu unul as vrea sa le aflu", se bolborosi James

• Ema se incrunta delicat, gandindu-se daca tot felul acela de a vorbi era un fel de 'stiu-dar-nu-stiu-stiu-dar-nu-spun'. Asta nu avu alt rezultat decat sa o faca si mai curioasa.
  Clipi derutata, observand rapiditatea si naturaletea cu care barbatul a schimbat subiectul. Ii lua cateva secunde sa raspunda, mintea ei reluand iar si iar cuvintele, asigurandu-se ca prinsese mesajul corect.
  " Ar fi extraordinar" murmura si ea.
  Se uita rapid spre James, zambindu-i usor, apoi inapoi spre barbat, privindu-l cu un soi de fascinatie. Inca nu stia cine era acest strain, insa, atata timp cat avea ceva de spus, ea era dispusa sa-l asculte.
  Soimeanca se uita in jur, cautand ceva ce ar putea fi folositor. Zari un scaun intr-un colt si isi ridica bagheta, aducandu-l dintr-o miscare a incheieturii langa barbat.
  " Va rog" gesticula incet spre scaun, poftindu-l sa se aseze.
  Isi intinse mana si lua panza subtire asezata peste un raft, intinzand-o pe jos cat de ordonat putea. Se aseza repede, facandu-i loc baiatului si prinzandu-si genunchii cu bratele.
  

"Deci", incepu capitanul pe un ton autoritar." Ar trebui cred sa incep prin a va spune cum ma numesc. Numele meu este Sean Taylor Rodrick. Am fost marinar, cand eram tanar ce-i drept. Is un non daca vi-ati pus intrebarea, dar nu sunt modest cand zic ca is unul dintre cei mai tari noni din lume", batranul cu numele de Sean zambi dupa aceeasta afirmatie." Aceasta oglinda pe care o vedeti si va fascineaza asa mult, se numeste Oglinda lui Erised. Cine a fost Erised? Imi pare rau copii dar asta nu stiu nici macar eu. Ce va pot spune despre aceeasta oglinda la inceput, e ca e foarte periculoasa, chiar daca pare inofensiva. Ea a distrus sufletele si vietile a sute de oameni de-a lungul timpului.Chiar si pe al meu, va zic sincer. Ea iti arata cea mai adanca dorinta a ta, sa stiti ca aceea dorinta uneori nici nu stiti ca exista. E ffenomenala magia care se afla in aceeasta bucata de sticla."
James simti nevoia sa il opreasca pe Sean pentru a-i pune cateva intrebari. 'Domnule Rodrick, de ce e atat de periculoasa? Adica daca sti ce face si anume ca iti arata cea mai adanca dorinta, de ce ai sta langa ea, stiind ca iti arata doar vise? De ce n-ai pleca ca sa ti le realizezi singur?" LA aceeasta intrebare Sean raspunse sec cu un zambet intiparit pe chip, unul larg. "Pentru ca dragul meu baiat, unele dorinte sunt irealizabile. Cum ar fi, daca ti-ai vedea o ruda care o murit in oglinda, nu poti pur si simplu sa pleci si sa incerci sa o aduci la viata. Asa ceva e imposibil, credeam ca la scoala v-o invatat ca nici cea mai pura magie sau cea mai intunecata nu poate aduce un om mort la viata."