Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului

« Previous 1 2 3 Next »

/ Through the fog

" - De cand esti asa adorabila?" intreba Soimeanca, inca razand in soapta.
Nu dorea sa jigneasca. Se inrosi si isi muta privirea spre mainile Tamarei, realizand cum sunase intrebarea ei de fapt. Se intoarse ca sa-si ceara scuze, dar fu surprinsa de ce a vazut. Astropufa avea o expresie incrdibila. Ema nu se putea abtine sa nu ii faca poftele.
" - Sigur... Poti... Poti sa... Incerci"
Cuvintele ei tremurara pe buze, nesigure. Soimeanca era prea surprinsa. Clipi des. Un zambet firav ii inflorea la colturile gurii.
" - Esti proprietara unor puteri ametitoare?" chicoti ea, din nou. " Daca le vei face asta baietilor, sunt destul de convinsa ca isi vor da si viata pentru a-ti fura un 'salut! ce mai faci?' "
Se ridica intr-un cot si se uita la Keyanna, asteptand sa auda raspunsul si presupunerea ei.

• Keyanna incepu sa rada cand o auzi pe Ema vorbind despre baietii cum ca si-ar da viata aducandu-si aminte de prietenul sau Blake cand isi umezea ochii si se legana in fata lui auzindu-l cum ofteaza executand fiecare dorinta a prietenei sale. Ema inchise ochi acelasi lucru facandu-l si astropufa, o lua de mana, trebuia sa se concentreze si sa vada tot ce se intamplase. Tamara tresari cand ajunse in mintea prietenei sale in mintea sa ajungand numai amintiri d-ale Emei. Incerca sa nu le vada ajungand la ziua in care ajunse in Aripa Spitalului. "Ei bine?" intreba soimeanca icnind de durere cand incerca sa se ridice. Cand vazu amintire se cutremura nu stia daca sa ii spuna sau nu. Isi deslipi mana din a prietenei sale privind-o in ochii stiind ca avea sa fie intrebata ce vazuse.
  

Daca o vazuse pe Tamara ingrijorata, iar mi apoi surprinzatoare, nici nu se compara cu asta! Ema incremeni in timp ce se uitau una in ochii alteia. Nu era foarte buna in cititul in ochi, dar vedea cumva soc? Prietena ei intra in soc?
Ii era frica si sa clipeasca, de teama de a nu pierde un indiciu important. Soimeanca astepta, continuand sa analizaze irisul Astropufei. Incerca sa se uite prin el, sa vada dincolo de el. Ha! De parca era capabila sa faca asa ceva!
Fata Keyannei nu avea nicio expresie, iar Ema stia cumva ca a ei era doar o copie plapanda a acesteia.
" - Tammy? Esti bine?"
Isi ridica mana pentru a i-o pune pe umar. Soimeanca isi ridica ingrijorata sprancenele. Ce se petrecea in jurul ei?

• Tamara era foarte ingrijorata pentru ceea ce vazuse in mintea Emei, cum se intamplase totul, tresari cand aceasta o atinse pe umar isi muta privirea pe mana sa. Ce vazuse in viziunea sa era orbil. Ema incerca sa coboare scarile cand cineva o impinse din spate, nu putea sa ii vada fata pentru ca ii era acoperita cu o masca neagra totul era negreu pe el. Cand Ema zacea pe jos, necunoscutul cobora scarile ajungand langa soimeanca care avea ochii interdeschisi observand totul dar nu isi mai aducea aminte din cauza zgarieturi de la cap pe care inca o mai avea. Dar cand toti copii de pe coridor incepura sa alerge catre ea necunoscutul se facu disparut iar aici se termina pentru ca Ema isi inchise ochii trezindu-se in Aripa Spitalului ingrijita. Keyanna ofta incepand sa ii povesteasca ce vazuse asteptand o reactie de la Ema.
  

Primul ei gand a fost ' Se putea si mai rau '. Abia apoi o destepta impactul cuvintelor. Totul deveni clar. Isi putea aminti vag atingerile celorlalti, tipetele dupa ajutor si vocile joase chemand-o.
Ema se incrunta usor. Vroia sa spuna ca a fost o experienta interesanta si si-ar fi dorit sa afle de unde invatase Tamara toate acestea. Deja dadea sa zambeasca si sa-i multumeasca, dar ochii i se deschisera larg, gura forma un 'o' de uimire, iar fata i se albi, expresia palind.
" - E aici" spuse ea sugrumat. " A fost aici! La naiba!"
Incerca sa-si potoleasca vocea. Nu avea chef ca Madame Pomfrey sa vina la ele.
Se intinse pe o parte, cautand disperata in noptiera. Daca acolo erau toate lucrurile pe care le avusese in momentul cazaturii, atunci trebuia sagaseasca bagheta pe undeva. Gandurile ii erau incoerente. Propozitii terminate pe jumatate in timp ce alte idei i se invarteau prin minte.
I se mai intamplase ceva de genu'. Fusese in pericol si desi era speriata, prinsa in capcana, chipul ei nu reflecta cine stie ce. Doar ochii, daca puteai sa te uiti cu atentie in ochii verzi ai Emei, ti-ai fi dat seama de teroarea din interiorul ei.
Isi puse mana pe bagheta si isi relua pozitia de asta intinsa pe pat, ignorand restul durerilor. Analiza cu atentie bucata matasoasa de lemn.

• Tamara se incrunta, era putin confuza nu prea stia ce dorea sa faca Ema, se intreba de ce isi studia bagheta oare la ce o ajuta. Si mai avea alta intrebare in minte Tamara. Cine era cel care o impinse, la cine se referiste prietena sa? Dar nu o mai intreba doar ii lua bagheta din mana punand-o inapoi pe noptiera spunandu-i ca ar trebui sa se culce pentru ca este obosita si trebuie sa se vindece ca sa poate iesi cat mai repede din Aripa Spitalului. Tamara se uita la ceasul sau de la mana care arata ora 23:45. I-l arata si Emei care ofta spunandu-i ca are dreptate, se aseza mai comod pe patul sau icnind de durere. In acea situatie Tamara nu putea sa o vindece, nu avea rani deschise pe care sa i le trateze. Chiar ii parea rau ar fi facut orice sa o vada iar pe picioare, sa alerge pe cordioarele scolii si sa tipe 'M-am facut bine!'. "Esti bine?" o intreba deodata pe soimeanca sprijinidu-si capul de mana sa.
  

" - Da" raspunse Ema cu privirea pironita in tavan. " Imi cer scuze, pur si simplu imi scapa"
Se stramba usor. Nu-i placea sa se arate slabita. Si asta nu din cauza ca se dadea o cine stie ce puternica, dar stia ca fiecare icnet o ingrijora pe Tamara.
Soimeanca ofta si se mai uita cateva clipe la tavnul intunecat.
" - Tamm... Cred ca stiu cine e cel din spatele intregii povesti. Este din ranul Devoratorilor. Si daca a ajuns si a reusit sa intre in Hogwarts..."
Vocea ei se pierdu in intuneric. Hogwarts-ul nu mai era un loc sigur. 'Prostii!' se certa Ema in minte. Poate ca o luase razna din cauza medicatiei. Isi scutura incet capul, desi isi simtea gatul usor intepenit.
Se uita spre Keyanna si zambi usor. Isi ridica un deget pentru a-i atinge pielea de sub ochi. Isi imagina ca vede un usor cearcan?
" - Trebuie sa dormi" spuse Soimeanca cu un zambet amuzat.

• Tamara chicoti cand Ema o atinse cu un deget sub ochii spunandu-i ca este obosita, asta nu conta acum, venise tocmai in Aripa Spitalului tocmai pentru a avea grija de prietena sa pentru ca se ranise. Dar inca se gandea cine o impinse si de ce prietena sa tot spunea ca e cineva din randul devoratorilor. "Te referi la Porrin?" sopti Tamara in asa fel incat sa nu auda decat soimeanca. Ii era teama ca acest devorator sa umble ca un nebune pe coridoarele Hogwarts-ului, amenindant fiecare elev pentru a ajunge la ele? Nu putea. Tamara incerca sa alunge acel gand din minte, o simti pe Ema foindu-se in patul sau tresanrind la auzul numelui nasului sau. "Sa nu ne gandim la asa ceva." zise astropufa asezandu-se in patul sau privind in gol, deja in mintea sa mii de imagini ii treceau prin minte. Incerca sa le alunge acel gand. Nu dorea sa vada pe cineva ranit si nici Ema, care parea ingrijorata.

" - Da... Si oricum, pun pariu ca acum e foarte departe de domeniu. Nu ar rezista mai mult de o ora in castel fara sa fie descoperit."
Ema isi duse mana la frunte. Sesiza cu putina atentie ca nu avea febra. Si nici obrazul nu parea sa o mai jeneze. Poate ca maine seara va dormi in patul ei din Turnul Ochilor-de-Soim. Desigur, pentru ca asta sa se intample, va trebui sa depuna ceva munca de convingere. Banuia cumva ca Madame Pomfrey nu va accepta. Un zambet ii inflori in coltul gurii. Apoi rase incet, imaginandu-si conversatia.
" - Hey, Tamm" chicoti Ema. "Crezi ca o sa doamna Pomfrey ma va 'elibera' maine?"
Soimeanca desena ghilimelele in aer.
Devenise brusc nerabdatoare sa se plimbe prin castel, sa participe la ore. Parca si ideea de a se certa cu enervantul coleg Spencer o ademenea. Zambi iar. Ori isi pierduse mintile, ori era foarte aproape de acest fapt.

• Tamara nu prea era dornica sa o lase pe Ema sa plece asa din Aripa Spitalului, astropufei nu i-ar fi greu sa faca o mica vraja si sa o convinga pe doamna Pomfrey sa o elibereze pur si simplu. Trebuia sa stea si sa se faca bine. Si ea ar fi cerut acelasi lucru daca era in locul Emei iar soimeanca avea grija stia ca nu va accepta sa o lase sa plece asa ranita din Aripa Spitalului. "Trebuie sa ramai sa te vindeci." zise aceasta foindu-se in patul sau de langa soimeanca tragand patura peste umerii sai care ii erau amortit si o dureau cand ii misca. Trebuia sa se invete minte, sa nu mai stea in ploaie si sa cante la chitara prin imprejurimile scolii. "Cum ai spus ar trebui sa ne odihnim." zise Keyanna strangand perna in mainile sale. Adevarul era ca si ea era putin obosita si avea nevoie de somn.