Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
« Previous 1 2 3 4 5
/ Timp, incotro mergi ?

**Scarlett Soul** · 05 Dec 2010, 19:31

'Daca mor, vreau ca lumea sa-si aduca aminte de mine zambind, daca nu voi mai fi, vreau ca oricine sa stie ca am plecat de pe aceasta lume - incercand.', gandeam eu in timp ce infruntam imposibilul, ce se asternea asupra mea, precum o plapuma densa de minciuni si probleme.
Ochii incolori ai Dementorului ne fixau din clipa in clipa, nelasandu-ne sa facem nici o miscare mai putin calculata, parea ca pana si respiratia ne opunea dificultati.
Negura nedeslusita a padurii acoperea pericolele nestatornice ce dainuiau in ea, insa Kira, care se afla prin apropiere imi trimitea mesaje mentale prin care ilustra gustul pericolului si a invinsului sau a invingatorului, nici macar el (Kira) nu stia.
"Stiti ca veti muri, nu-i asa ? Precum niste caprioare puse la colt, unele carora le vom jupui pielea pana nu va mai ramane nimic, iar apoi va vom manca fiecare oscior inca fraged.", termina vrajitorul descrierea, lucru care ma facu sa-mi fie sila de orice, pana si de caprioare, dar nu am reactionat, doar am afisat un zambet afectat, spunandu-mi in gand :
"Jur sa nu mai mananc caprioare. Si sa nu mai fac cacofonii ...."
Iar apoi am ras, lucru care o deconcentra pe Bell, caci eram in pericol de moarte iar mie imi ardea de cine stie ce bancuri. Se parea ca nu numai Bells avea o problema cu voia buna, ci si vrajitorul, caci o porni spre noi, asta pana ca Lolly sa-l ciupeasca, scotandu-i un ochi. In tot acest timp, Kira il pandea pe Dementor ...

**Bell Evans** · 10 Dec 2010, 23:34

Bell continua sa'si tina privirile atintite asupra Dementorului. Spre surprinderea ei, acesta plutea inert la cativa metri in fata ei, raspandind un aer rece, plin de resentimente si durere. Vroia sa fuga..de fapt, mintea ii urla asta in tot corpul. Doar ca picioarele nu vroiau sa o asculte. Se simtea prinsa intr'un cosmar..unul din care se ruga sa iasa vie. Vrajitorul statea nemiscat langa Dementor, privindu'le cu dispret. Un zambet sarcastic era intiparit pe chipul lui ars de soare, pe care cercetasele il examinau cu atentie.
Brusc, dupa o remarca sadica a acestuia, Cryss incepu sa rada. Bell o privi mirata, intrebandu'se daca din cauza socului si'a pierdut mintile. Dar scutura usor din cap si se intoarse la planul ei.
Planul.. se gandi ea. Poate ar fi trebuit sa faca un Patronus, care sa le protejeze de furia Dementorului. Dar nu se simtea in stare nici sa vorbeasca, sa faca un farmec era deja efort supra-natural.
Nu facu decat sa ofteze usor si sa'si plece privirile. Dar apoi, isi ridica incet capul si privi moartea in ochi. Nu vroia sa fie lasa, nu vroia sa moara ca o fricoasa.
Vrajitorul le privi pret de cateva secunde, dupa care spuse, cu o voce harsaita.
"-Am sa va las pe mana lui..sunt sigur ca se va descurca..si oricum nu ati aflat cum poate fi omorat..Deci, mult succes.." sfarsi el, zambind.
Disparu cu un mic pocnet; Bell observa ca aerul din jurul ei se facu si mai rece, iar sentimentele de tristete o napadira brusc. Dementorul incepea sa vina spre ele, cu o mana cadaverica intinsa in fata.
"-Asta e.." sopti Bell, cu un ultim oftat.

**Scarlett Soul** · 16 Dec 2010, 18:05

'Suflet pierdut ... Am ramas cu ce-a trecut ! ', imi roiau mie zeci de ganduri, timp in care inaintam spre moarte, dar nu-mi pasa, caci orice moment ar fi fost prielnic pentru o daruire cerului. Acum venise momentul, asa ca tot ceea ce trebuia sa fac era sa inaintez spre Dementor si sa astept sa-si intinda "ghiara" de mortaciuni peste mine.
Dar el nu reactiona ...
'Nu inca ...'
"Cryss ce faci ?", urla Bell disperata, tragandu-se de par si stergandu-si sudoarea de pe fata.
Ce puteam sa spun ? ---> Mor ?
Nu.
"Te salvez ...Ne salvez pe toti, chiar daca ... ", iar mana Dementorului se inclesta in parul meu, scutindu-ma de cateva fire. M-am smucit atat de tare, incat aveam impresia ca imi rupsesem mana, lucrur de care nu eram pre sigura, caci nu o mai simteam. Acum eram intr-adevar o carpa.
"Patronus.", sopti Bell.
"Patronus !", am reusit sa-mi strecor si eu cuvintele printre buze, iar un tigru imens aparu in fata mea.
'Survive ...'

**Bell Evans** · 20 Dec 2010, 17:43

Bell sopti vraja, iar Crys cazu pe pamantul de la picioarele ei.
"-Ridica'te" sopti ea, privind dementorul.
Vraja nu parea ca'l deranjase prea mult. Se daduse numai cu cativa metri inapoi, iar acum parea si mai nervos ca inainte.
"-Trebuie sa gasim un farmec" replica cercetasa.
"-Care?" murmura Bell.
"-Orice..vraja.." ofta Crystall.
Parea epuizata, iar Bell isi simtea sufletul din ce in ce mai gol; de parca cineva ii fura toate sentimentele, strop cu strop. Nu stia cat avea sa mai reziste. Era constienta doar de raceala ce se intindea in jurul lor, ca o panza stransa.
"-Expecto Patronum Bombarda" sopti Bell, brusc.
Isi aminti vraja aceea, invatata de la un prieten vechi. Mereu il trimitea pe Peeves pe fundul lacului. Asa ca se gandise ca va functiona si acum.
Dementorul exploda intr'un vartej de culoare si raze de lumina. Mii de sentimente vesele izbucnira ca dintr'un incendiu in jurul celor doua, facandu'le sa cada la pamant.
"-Bell" sopti Crystall.
"-Va fi bine" replica cercetasa, cu un zambet mic..

**Scarlett Soul** · 20 Dec 2010, 19:16

Vraja fusese rostita. Ma simteam mai in siguranta si totusi imaginile fricii mele anterioare inca imi roiau prin cap.
"-Expecto Patronum Bombarda" , am auzit-o soptind in timp ce eu stateau si-mi plangeam de mila pe o namila de pamant.
Un lup imens, Survive, aparu in fata mea.
Doar il cunosteam prea bine, nu mai aveam nevoie de un strop de adevar ca sa stiu ca aveam viata in fata ochilor, ca ultimele clipe din scurta-mi traire nu mi se vor derula privind in gol, sau paginile trecutului, ci vor privi ceva maret, ceva frumos, o a treia parte din sufletul meu.
"Bravo micutule ...", i-am spus eu, multumita de prezenta lui.
"Si deasemenea, mersi Bell ..."

**Bell Evans** · 22 Dec 2010, 16:06

Cercetasa o ajuta pe Crys sa se ridice, dupa care ofta indelung. Se simtea mult mai bine, cu atatea sentimente bune in jurul ei. Erau ca un val bogat de fericire ce iradia din necunoscut.
De parca durerea nu ar fi fost niciodata stapana pe taramul inimii ei..doar bucurie si implinire..doar zambete, fara lacrimi sau suspine. Era un sentiment placut.
"-Si acum?" sopti Bell, indreptandu'si privirile spre chipul lui Crystal. Era atat de palida, sleita de puteri.
"-Nu stiu..dementorul trebuia distrus.." ofta ea, parand gata sa cada din nou in orice clipa.
Lolly batu puternic din aripi, si zbura dintr'un copac, asezandu'se pe umarul Bellei. Acesta o lua in maini si incepu sa o mangaie usor.
"-Ai fost atat de curajoasa" ofta ea, zambind.
Micuta pasare ciripi incurajator, dupa care isi lua zborul. Bell o privi cum se pierde in zarea de argint, dupa care se intoarse spre Crystal.
"-Trebuie sa facem ceva" spuse ea, cu o voce hotarata.

**Scarlett Soul** · 06 Jan 2011, 18:39

"Cred ca asta se intelege !", i-am raspuns ironica.
"Totul se intelege .."
"Mda.", imi raspunse Bell plictisita.
Pana la urma doar gandindu-ma ii dadeam dreptate, dar nu aveam nici cea mai mica idee cu privire la ce aveam sa facem.
"Trebe. Trebuie sa ne intorarcem.", i-am marturisit eu.
"Nu ! Nu pana nu rezolvam.", imi spuse incet, infascandu-ma in timp ce fugea sa se elibereze de ordinul meu.
'Nu am ce sa fac... Trebuie sa urmez, poate asa e mai bine ', mi-am spus in gand, inaintand prin patura groasa a naturii.

OOC: Scuza-ma ca scriu atat de tarziu, dar am fost plecata, iar apoi mai streseaza scoala cu olimpiadele astea !

**Bell Evans** · 07 Jan 2011, 14:18

Bell o luase pe Crystal de mana, iar acum alergau prin padure; nu stia exact in ce directie ar trebui sa se indrepte..nici macar nu avea idee pe cine vroia sa gaseasca. Stia un singur lucru, ca nu putea renunta acum. Trebuia sa il gaseasca pe acel barbat, care aparuse o data cu dementorul. Doar ca putea fi oriunde.

"-Bell" murmura Crystal.
"-Mm?" replica cercetasa, incetinind pasul.
"-Unde mergem, totusi?!" intreba aceasta, ironica.
"-Nu stiu" marturisi Bell.
"-Si ne plimbam asa, de capul nostru pe aici?!" replica Crys, cu o urma de tristete in voce.
"-Nu ne putem intoarce, asa, pur si simplu" ofta Bell.
"-Dar nici sa ne punem pe noi in pericol" continua Crystal.

Bell ramase in liniste, reflectand spusele lui Crystal. Era adevarat, nu puteau sa'si riste propriile vieti; dar nici sa stea asa, fara sa faca nimic. Era prea de tot, trebuia sa alegi intre doua lucruri imposibile.

**Scarlett Soul** · 07 Jan 2011, 23:03

"Bell, NU !", am urlat spre ea, dar cumva nu imi reusise, caci fata parea sa aiba ganduri precise, unele pe care nu le puteam schimba numai asa. Iar pe de alta parte viata noastra depindea de acest fir subtire si instabil - Alegerea.
"Eu am ales !", i-am spus calm, indepartandu-ma.
"Poate ca am ales moartea, dar am ales si asta e ! Voi incerca sa-l inving pe acest ...", i-am mai spus eu odata, de data asta si mai hotarata.
Bell parea putin nedumerita. Nu stiam ce avea sa faca asa ca am mai stauit pret de cateva minute, apoi am pornit incet lasand-o in urma.
Habar nu aveam ce vroia de fapt, dar aveam destula incredere in ea incat sa stiu ca avea sa faca ceea ce era mai bine pentru ea.

**Bell Evans** · 07 Jan 2011, 23:11

Bell ramase tintuita locului, privind'o pe Crystal cum se indeparteaza; un pas..inca un pas..curand ajunse atat de departe, incat disparuse din raza ei vizuala. Nu ii venea sa creada ca o parasise acolo. Cand de fapt, unicul scop al oricarei actiuni era sa il gaseasca pe cel care se facea vinovat de moartea fratelui ei.

Brusc, o pala de vant ii sufla suvitele de par, involburandu'le in jurul gatului; o ceata densa se lasa asupra poenitei, urmata de un frig patrunzator. Dementori! se gandi Bell in timp ce isi scotea bagheta. Dar nu se simtea in stare sa faca vre'o vraja. Iar un Patronus era deja prea mult.

Silueta pluti din fata ei, indreptandu'se amenintator spre locul unde statea. Avea sa se sfarseasca; repede, dar dureros. Bell facu o incercare, si rosti Expecto Patronum! Veverita ei de zapada tasni din varful baghetei, dar se risipi in atmosfera mult prea repede. Era pierduta.

"-Bell!" striga o voce, din spatele ei. Era Crystal. Poate totusi, acum era salvata..

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean « Previous 1 2 3 4 5 //  / Timp, incotro mergi ?

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
« Previous 1 2 3 4 5
/ Timp, incotro mergi ?