Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 8 Next »

/ Trying to defy good

"Ei,drace!!!",am tipat eu nervoasa.
Cand am observat acea creatura oribila am iesit din apa ,am inotat pana la mal atat de repede cum nu mai facusem niciodata. Ieseam din apa blestemand acea creatura pentru pur si simplul fapt ca m-a speriat!
Am facut o vraja non-verbala si in cateva secunde m-am si uscat. Ce fusese chestia aia? Ma rog...
Sora-mea incepu sa rada atat de tare incat ma enerva.
"Ce ai, Patty?"
"Ai fost atat de haioasa in momentul in care ai facut o fata din aceea speriata , ceea ce rar se intampla la tine. Lasa-ma te rog sa savurez momentul fara sa comentezi...",spuse ea.
"Da,ma rog,cum vrei tuuu..."
Am preferat sa tac apoi m-am uitat unde la un copac in departare...Si am rostit:
"Mira.. Que bonito esta este...!"

Am privit in directia aratata de Ammy si mi s-a parut ca vad ceva.
-Espera aqui am spus si am inceput sa fug.Vazusem ceva ce imi atrasese atentia.
Am fugit pana in locul unde vazusem acel ceva numai ca...nu era nimeni acolo.
-Pff... am spus si cand m-am intors am venit fata in fata cu...
-Buna Elena spuse el
-Santiago!Que haces aqui?Daca te vede cineva? am spus inspaimantata.Luna aproape ca rasarea si eu eram in Padure cu un Devorator al Mortii.
-Calmate.Nu ma vazut nimeni.Esti singura aici? intreba el ridicand din sprancene.
-Nuu sunt cu...
-Santiago! striga Ammy si se arunca in bratele lui.
-Frumos am chicotit si am hotarat sa ma intorc la lac.Eu depasisem de mult etapa asta.

"Santiago...Que haces? Como as estado?"
"Bien,chicquita,bien!"..
"con quien estas?"..
Ma temea de raspunsul ce mi-l va da,dar ce puteam sa fac.. Ceea de ce ma temeam cel mai mult avea sa urmeze.
"Con Armando y ...con Francisco!"
In acel moment am avut instinctul sa ma uit in sus,imi era frica sa nu rasara luna,ar fi fost ceva foarte neplacut sa se intample...asta tocmai acum.
Ce dor imi era de Santiago,probabil cel mai bun prieten din copilarie.
Apoi Francisco si Armando au aparut de dupa doi copaci:
"Mi amor...!",rosti Francisco..
O,Doamne...
Ceva ciudat se intamplase,dar dupa nu mult timp Semnul Devoratorilor ai Mortii a aparut pe bratul meu. Acum ranjeam de fericire...

Am vrut sa dau roata lacului.Am vrut sa inot.Daa acum aveam chef de inot.Dar Santiago era aici si...ahh dar cui ii pasa de Santiago!?Eram prieteni din copilarie si nu avea de ce sa imi fie rusine de el.
Mi-am lasat bagheta si carticica cu vraji pe mall si mi-am dat bluza jos,ramanand doar intr-un ticou si in blugi.M-am aruncat in apa rece care in curand deveni calda in timp ce ma obisnuiam cu ea.
Inotam pe sub apa cand am vazut ceva stralucind pe fund.M-am dus pe fundul lacului si am vazut ca era un lantisor.L-am luat si am inceput sa inot spre suprafata.Cand am iesit am vazut ca Ammy era acolo cu Santiago si...Francisco si Armando!?
-Ammy am .... am spus dar nu am avut timp sa vorbesc pentru ca am fost trasa la fund de doua maini puternice.Am inceput sa ma zbat si sa incerc sa ma eliberez dar era in zadar.Apoi am simtit doua brate cum ma apuca si ma trag la suprafata.Am iesit din apa tusind si cel care ma salvase era ...Armando ca de obicei.
-Esti bine!? intreba Ammy si Santiago,Francisco si Armando se uitara la mine ingrijorati.
-Nuu nu sunt bine!Unde mie bagheta!? am strigat nervoasa.Acel monstru avea sa mi-o plateasca.
-Aici spuse Armando dar cand sa o iau a tras-o.Ce vrei sa faci cu ea? intreba el serios
-Ceva ce pe tine nu te priveste am spus si i-am luat-o din mana.Tine asta am spus si i-am dat lantisorul lui Ammy.
Am alergat in apa si m-am scufundat.Acel monstru avea sa imi dea socoteala.
Am facut vraja de luminozitate non-verbala,norocul meu ca eram buna la vraji non-verbale.Il vedeam indreptandu-se spre mine.
"Confundo" mi-am spus si am facut miscarea dijn bagheta.Imediat creatura a devenit confuza.
"Engorgio" am mai spus in gand si creatura s-a miscorat la o marime pe care nu am mai putut-o vedea.
Am iesit din apa si am facut vraja de uscare apoi m-am imbracat si mi-am luat lantisorul gasit si mi l-am pus la gat.Toata lumea se uita ciudat la mine.
-Ce!? am intrebat nervoasa

Ok,deci sora mea in sfarsit incepea sa devina o Viperina adevarata. M-am uitat la ea crucis apoi dupa ce m-am asigurat ca nu are febra i-am spus:
"Asta e sora mea!",si am imbratisat-o.
Baietii se uitau la noi ca si cum nu am fi normale,de parca nu le-ar veni sa credem ca suntem intr-adevar..mm,rele...
Am ras putin apoi mi-am revenit in cateva secunde dandu-mi seama ca trebuia sa aduc aceea creatura in vechea 'dimensiune' ca altfel s-ar fi aflat ca cineva a fost aici.. Si bineinteles ca toata lumea ar fi banuit Viperinii si chiar nu aveam de gand sa pierd puncte de la Casa.
Am rasuflat linistita dupa ce cu o vraja non-verbala l-am readus pe micutul 'monstru' la normal.

Dupa ce mi-am revenit putin dupa mica lupta cu monstrul am hotarat ca era timpul sa mergem.
-Haide i-am spus lui Ammy ignorandu-i pe cei trei de langa noi.
-A donde?intreba ea ridicand din sprancene iar eu i-am aruncat o privire rece.
-Ai vrut sa vi in Padurea Interzisa acum esti in Padurea Interzisa asa ca misca-te am spus serioasa si am inceput sa merg.
-Hadeti baieti spuse Ammy amuzata si nu m-am putut opri si mi-am dat ochii peste cap.
-Ammy nu avem nevoie de companie am spus referindu-ma mai mult la Armando.Cred ca unii pot sa plece am spus inca mergand.
-Creo que tienes razon spuse Santiago si m-am oprit in loc,nu la el ma refeream!
Santiago a inceput sa mearga in directie opusa asa ca m-am dus si m-am oprit in fata lui.
-No!Tu no am spus chicotind si el ridica din sprancene.Haide am continuat si l-am luat de mana si l-am dus inapoi spre grup.El incepuse sa rada si in urmatoarea secunda m-a luat in brate.L-am luat si eu surprinsa si apoi i-am auzit vocea langa urechea mea.
-Stiu ce vrei sa faci.Conteaza pe mine! spuse si nu m-am putut abtine si am ras.Nu ma gandisem la nimic dar Santiago tocmai imi daduse o idee geniala.

Pentru a doua ora in aceasta zi micuta mea surioara demonstrase spiritul ei de Viperina adevarata. Am oftat si m-am incruntat brusc gandindu-ma logic la faptul ca ea era o Cercetasa acum,dar pana la urma nu conta. Degeaba,ce ai in sange nu este discutabil.
Am zambit diabolic uitandu-ma la sora mea care dovedea inteligenta si viclenie incercand sa il faca pe Armando gelos si sa recunoastem , chiar reusea. Observam cum Armando isi inclesta dintii si pana la urma s-a vazut clar ca e gelos.
Am observat o umbra printre copaci:
"Dati-va la o parte!",strigam eu speriata. Apoi fara sa vreau,instinctiv,m-am intors cu spatele la aceea umbra si cineva m-a cuprins de abdomen. Cand sa ma intorc,surpiza cea mare-Enrique- care statea confortabil langa mine.
Am exclamat mirata:
"Enrique????? Ahora estamos todos,no?!",chicoteam eu.
Cand sa ma intorc cu fata spre el brusc m-a imbratisat de-adevaratelea si mi-a spus:
"Te extranie,chiquita!"

Enrique era aici.Nu puteam sa cred.Enrique era la fel ca Santiago un prieten din copilarie.Insa cand Santiago a plecat 2 ani la Madrid credeam ca se terminase.Insa apoi l-am intalnit pe Enrique si pot spune ca se dovedea la fel ca Santiago.
Desigur cea care se atasase mai mult de el era Amelia.Enrique avea si o latura mai rea si Amelia venera acea parte.Si mie imi era drag de el,il consideram ca un frate dar probabil unul mai indepartat.
-Enrique,hola am spus si l-am imbratisat usor.In timp m-am mai departasem de el dar nu mult.Totusi Santiago a fost,este si va ramane un adevarat frate.
Puteam simti mana cuiva pe talia measi m-am uitat la Santiago care zambea usor.Am zambit si eu si am putut auzi un marait in spatele meu.Am zambit in sinea mea fiindca stiam ca reusisem.
Apoi ceva imi atrasese atentia.L-am lasat pe Santiago si m-am dus direct la Amelia smulgand-o de langa Enrique si tragand-o deoparte.
-Hei ce se intampla? intreba ea uitandu-se intrebator la mine.
-Cum ai putut!? Nu pot sa cred ca acum ai semnul am spus socata.Ea nu era pregatita pentru asta chiar daca nu vroia sa o arate.

Ma uitam mirata la sora mea si i-am spus:
"Pai era clar ca asa se va intampla... Si cu timpul voi reusi ...Si stiu la ce te gandesti. Probabil nu sunt pregatita,dar momentan sunt in..Siguranta!"
Am oftat cand am vazut fata dezamagita a surorii mele fiindca eram sigura ca si ea va avea Semnul in curand,doar ca ar trebui sa fie mai pregatita,sunt sigura ca totul era o greseala-sortarea ei la Cercetasi. Jobenul a observat teama ei de a intra acolo si totusi...
Plus ca nu era vina mea ca aveam Semnul,totul s-a intamplat atat de imprevizibil si se zice ca acest Semn il voi avea atunci cand sunt pregatita si desi nu parea cu siguranta ma credeau pregatita.
Am imbratisat-o pe sora mea ca sa isi dea seama ca eu nu sunt o persoana rea.. Mai ales cu cei pe care ii are alaturi.
Apoi Santiago a venit si a luat-o in brate ,iar Enrique... A venit in spatele meu si mi-a dat brusc un pupic pe obraz. Stia ca mai mult de atat nu avea dreptul... Dar puteam sa ii vad pe Francisco si Armando cum le fierbea sangele in vene...

Dupa toata chestia cu imbratisari am inceput sa mergem.Eu cu Ammy in fata iar baietii in spate.Sincer ma plictisisem sa tot ma joc.Dar ma comportam cu Santiago normal.Asta faceam si cand eram mici,ne iubim ca fratele si sora si probabil ca asta nu s-a schimbat.
Dintr-o data o fericire ma cuprinsese.Eu eram la Cercetasi.Si nu stiam daca voi avea semnul.Si nu il vroiam.Adica mama imi povestise ca bunica fusese auror desi parintii ei erau si ei Devoratori.Ea vroia sa fie Auror si reusise.Poate ca si eu voi face asta.
Mergeam fara sa ma uit si dintr-o data numai simteam pamantul sub picioare.
Alunecam printr-un tunel si apoi am cazut intr-o groapa adanca.M-am ridicat si am inceput sa ma scutur de noroi.
Dintr-o data cineva a aterizat prin acelasi tunel pe unde venisem eu.Ma gandeam ca era Santiago dar era Armando.
-Tu?Ce cauti aici? am intrebat lasandu-ma sa cad jos,nu imi era bine deloc.
-Poti sa fi furioasa pe mine si sa ma faci gelos cand iesim de aici.
-Da sigur...ce!?Nu te fac gelos am spus ridicand din sprancene.
-Ce te doare? intreba parca nici auzind aberatia mea.
-Cred ca m-am lovit la cap am spus punand mana in cap.Speram sa ies cat mai repede de aici...