Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 8 Next »

/ Trying to defy good

Am ramas acum cu Francisco si cu Santiago,iar Enrique bineinteles langa noi. Mi-a fost dor de el,dar doar ca prieten ,nimic mai mult. Eram inconjurata de trei Devoratori ai Mortii si eram in sfarsit fericita ca faceam parte din ei. Cand ma uitam la ei ma simteam oarecum invingatoare,fiindca in vara unul dintre ei (oare cine oare?) a spus ca nu voi reusi sa fiu un Devorator atat de repede.
Hmm,dar observ ca se poate,ba chiar intr-adevar se poate.
Am zambit malefic catre Francisco apoi m-am indreptat spre Santiago.. Dar Francisco a venit dupa mine si m-a tras deoparte spunandu-mi ca vrea sa nu ne mai certam.
Ha,ce tupeu..Gandeam eu.. Sa nu ne mai certam? Dar cine era el sa imi comande ce si cum sa fac?Acum nimic..

Se apropia si mai mult de mine si nu vroiam sa ii cad prada.Dar cum eram slaba si sangele care curgea nu ma ajuta m-am hotarat sa o las moarta.

-Daca tot te apropii atat macar fa ceva! am strigat iar el tresari.
-Episkey sopti el si am rasuflat usurata.
-Macar asta ti-a iesit bine dar durerea e tot aici.In orice caz mersi am spus si am putut vedea ca un zambet i se forma.
Dar deodata ceva iesi din intuneric.Era un paianjen urias.Am simtit cum bratele lui Armando m-au trimis in spatele lui iar el si-a scos bagheta.
-Avadra Kedavra! striga si am inlemnit.Era un paianjen da corect dar putea folosi orice vraja nu blestemul de neuitat.
-Esti nebun!?L-ai omorat! am strigat
-Si ce vroiai sa il las pe el sa ne omoare? intreba ridicand din sprancene.
-Nu dar puteai sa arunci alta vraja...am soptit si am oftat.
Ne-am pus amandoi la pamant jos si din instinct mi-am pus capul pe umarul lui.

M-am indreptat catre cei doi fiindca auzisem cum Armando tocmai efectuase Blestemul Suprem.
Am alergat impiedicandu-ma si julindu-ma la genunchi,pe deasupra mi-am rupt si roba.
Ma rog,asta se va putea rezolva.
"Ce s-a intampla...?"
N-am apucat sa termin propozitia cand am observat un paianjen urias care zacea mort in fata noastra.
"Armando,ce ai facut?",tipam eu pe el cand am vazut paianjenul neajutorat.
-Ei,nu incepe si tu!!! Tu esti o Devoratoare,,, Tu nu ai dreptul sa imi ceri mie socoteli daca omor pe cineva ci mai degraba daca nu as face-o.
M-am incruntat la el fiindca puteam sa imi dau seama ca o deranja enorm pe sora mea cand spunea ca sunt o Devoratoare a Mortii.

Cei doi se certau dar eu eram prea epuizata pentru a interveni.Stateam cu ochii inchisi si cu capul inca pe umarul lui Armando.
Ammy trebuie sa fi observat ca nu ma bagam in discutie asa ca a venit la mine si mi-a pus mana pe frunte.
-Esti bine? intreba ea speriata
-Da...am soptit si puteam sa jur ca acum se uita la Armando cu o privire rece.
Dupa scurt timp ea sopti:
-Eu cred ca o sa plec...
-Dar cum poti sa iesi de aici? am intrebat deschizand ochii.
-Acum sunt...Devorator...si cred ca pot iesi spuse ea si disparu..
Am ramas uitandu-ma dupa ea.Poate ca ii placea sa fie un Devorator si nu o invinuiesc.Asta vroia sa fie si asta e.Poate intr-o zi si eu voi fi un...
Dar am fost intrerupta din ganduri cand muzica a inceput sa cante.Armando s-a ridicat si mi-a intins mana.Am chicotit si am luat-o.
Muzica lenta se auzea dar nu stiam de unde.Armando ma tinea cu o mana de sold si cu o mana o tinea pe a mea intra sa.Ne invarteam usor iar corul canta.
-De unde se aude? am intrebat razand
-Conteaza? intreba el zambind si invartindu-ma.
Avea dreptate.Nu conta.Demult numai rasesem asa in prezenta lui si ma simteam bine.

Acum eram afara,iar Francisco statea langa mine. Nu puteam sa vad ce se intampla jos ,dar eram sigura ca auzeam o melodie foarte,foarte interesanta si in acelasi timp si romantica.
Am tresarit cand Francisco a venit in spatele meu si m-a apucat de abdomen.
"Nu te teme..."
"Ce se aude?"
-Ei un mic ajutor pentru a ii face pe cei doi sa se impace...
"Armando o iubeste pe sora mea? Sincer?"
-Da,cu siguranta!,spuse el. Si de data aceasta stiam ca nu minte,era fata lui cea sincera,cea de care m-am indragostit.
-Si eu pe tine ! Enorm!!!,spuse el apoi m-a sarutat brusc inainte sa sesizez ceea ce face.

Ne invarteam in ritm cu muzica.Din instinct mi-am pus capul pe umarul sau.Era dragut sa dansezi cu persoana la care tii,dar momentul si locu nu ne erau favorabile.-Mai ti minte ziua Ameliei?Cand ne-am cunoscut tot printr-un dans? intreba el uitandu-se la mine-Aaah da.A fost un dans superb apropo.Si apoi veneai in fiecare noapte in camera mea si vorbeam pana in zori am spus eu razand si amintindu-mi clipele acelea.-Dragute amintiri...spuse el lasand propozitia in aer.L-am privit curioasa iar el zambea.I-am zambit si eu.Apoi ne-am apropiat si m-a sarutat.Exact ca primul nostru sarut,tandru si incet.Imi lipsise mult.-Elena...spuse el cand ne-am dezlipit.Imi pare rau.Te rog... spuse el si am inceput sa rad.-Promiti ca voi fi pe primul loc? am intrebat uitandu-ma cu sprancenele ridicate-Promit spuse el si ma saruta din nou.-Acum...cum iesim de aici? am intrebat uitandu-ma in sus

"Hei,mai sunteti acolo? ? ?",am intrebat eu asteptand un raspuns ori de la sora mea ori de la iubitul sau. Trebuia sa ii scoatem de acolo. Am preferat sa il ignor pe Francisco dupa ce m-a sarutat. M-a luat prin surprindere si urasc foarte mult chestiile astea. Adica nici daca mi-ar fi spus nu as fi acceptat...Dar totusi ... nu sunt o fire care sa se lase asa de usor.
Intr-un final am reusit sa ii scoatem pe cei doi afara din locul de unde se aflau,apoi ceva nefiresc pentru mine am imbratisat-o pe sora mea intreband-o daca se simte bine. Aceasta daduse din cap in semn afirmativ,de aprobare apoi Francisco a dat mana cu iubitul surorii mele dupa care a spus:
"Va trebui sa ne punem in ordine prioritatile...oricum eu deja m-am hotarat,dar.."
Acesta suspina si m-am uitat intr-adevar ciudat la el. Ce ? Chiar ma iubea?
M-am dus alaturi de el...nu stiam de ce,dar am simtit ca trebuie sa fiu acolo.Sora mea zambi la vederea acestui 'peisaj'.