Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ Under the new moon

OOC: me and Odette ><

Cat de frumoasa era noaptea aceea. Cerul de un albastru inchis era tintuit de mii de stele, iar luna de culoarea mierii imprastie prin padure umbrele inaltilor copaci. In aer se simtea miros de iarna si de frunze moarte. Undeva in marginea luminisului se auzea cum picura, cu greu, un paraias. Dupa miros, viperina putea pune pariu ca pe langa luminisul ei tocmai trecuse o caprioara. Nu era inca destul de tarziu pentru ca animalele sa fi plecat la culcare. Isi lasa simturile libere. Acestea, care erau la fel de puternice ca ale unui animal, erau dublate cand isi lua forma de tigru.
Se ridica de la locul ei si incepu sa se plimbe in cerc in timp ce dadea din coada. Desi trecusera cateva luni bune de cand reusise sa se transforme pentru prima oara, inca era fascinata de...conditia ei animalica. Si se bucura din plin de ea, in afara unui singur lcru. Nu ii placea sa vaneze. Surorii ei i se parea chiar ciudat, neintelegand-o, deoarece ecasta adora sa isi infinga coltii de pantera in diferitele vietati din aceasta Padure Interzisa. Aylee o mai insotea din cand in cand la vanatoare, dar nu lua parte la ea, practic, niciodata. Si nici nu se infrupta din prada surorii ei gemene.
Se opri dintr-o data. Simtea mirosul unui elev. Da, sigur era un elev. Era simplu de recunoscut, caci purta cu el mirosul de vechi si mistic al castelului si miile de izuri de la foarte imbelsugata masa de seara. Ah, ce pacat. Se parea ca ratase din nou cina din cauza ca pierdea timpul prin padure. Acum nu mai avea ce face, doar sa stea si sa astepte, intrebandu-se daca omul o va vedea sau va trece de ea. Nu se gandi ca ar trebui sa isi ia forma umana pentru cazul in ccare avea sa treaca pe acolo, asa ca ramasese un tigru nu foarte mare, negru cu dungi portocalii, care privea tinta un punt fix.

Se saturase iar de Castelul supraaglomerat si nici nu ii era foame; in ultimul timp abia daca mai manca ceva. Se duse tinta in luminisul in care isi pierdea deobicei vremea, langa paraiasul cristalin. Era de mirare ca nu inghetase. Se lasa pe vine si intinse o mana tremuranda spre apa, atingand-o usor. Era atat de rece si de placuta, si ii parea foarte rau ca trebuia sa se ridice sa vada cine o urmarea pentru ca simtea ceva sau pe cineva privind-o insistent.
Ochii sai de fiinta umana nu puteau strabate intunericul si nici cei de vultur nu ar fi putut. Ofta realizand ca nu i-ar fi fost de folos sa isi ia forma de animag asa ca isi scoase bagheta. Nu se obosi sa intrebe cine era acolo. I se parea cel mai stupid lucru pe care l-ar fi putut face. Pastra linistea astfel incat doar paraiasul si adierea vantului se mai auzeau susurand.
Se auzira cativa pasi, undeva printre copaci insa viperina nu se misca. Nu ii era frica era probabil un animal care credea ca era o simpla prada. 'Si daca e un varcolac?' intreba vocea micuta din capul sau. Acum parca ii era putin frica. Se temea de varcolaci si nici nu erau genul de animale carora le putea tine piept cu o bagheta. Isi lua forma de animag: un vultur imens cu penele negre precum carbunele si zbura pe o creanga, cat mai sus posibil. Acum orice ar fi fost nu o mai facea sa se teama. Era in siguranta asa ca ii astepta cuminte intrarea.

'Uite acum au devenit mai interesante lucrurile' isi zise Viperina. Dintr-o data disparu mirosul elevului. De fapt nu ca disparuse, doar ca se...transformase, cumva. Noul miros aducea cu ceva pasare. Nu era sigura ce fel de pasare, nu se pricepea decat la bufnite. Poate nici nu ar fi fost sigura ca elevul era o pasare, daca nu ar fi ajuns intr-o secunda pe o crenga destul de inalta a unui copac. Merse pana cand ajunse la copacul cu pricina, insa acolo vazu mai multe pasari. De unde putea ea sa isi dea seama care era pasarea care o interesa pe ea? Ar fi vrut sa se catere in copac, insa acesta era destul de firav. Nu credea ca ar fi suportat greutatea unui tigru, chiar si daca era un tigru mai mic decat cei normali.'Hai mai, gata cu jocul asta de-a prinselea' gandi Aylee. Nu ii placea. De fapt, un nume mai bun ar fi fost jocul de-a pasarea si pisica. Incepu sa rada, insa se auzi doar ca un marait. Insa acest marait sperie pasarile din copac, in afara de una singura. Parca un vultur. Sau un soim. Chiar nu putea deosebi pasarile. In orice caz, chestia cu maraitul fusese chiar inteligenta, chiar daca o facuse fara voia ei. Era chiar mandra de ea insasi. Se aseza din nou in fund si privi pasarea fix in ochi.'Got'ya'gandi tigrul negru.

Odette reactiona cu o intarziere de aproximativ un minut pentru ca nu se astepta ca tigrul sa maraie dar isi lua imediat zborul de pe acea creanga. Zbura intr-un copacel si mai subtire vrand sa enerveze cat mai tare tigrul. Acum nu mai putea sa se planga ca se plictisea ingrozitor, avea ce face apoi incepu sa se gandeasca la ce cauta un tigru in Padurea Interzisa. Stia foarte bine ca nu era posbil ca in acea zona sa fie tigri. 'Cineva se joaca cu mine...' isi spuse viperina in gand. Daca ura ceva mai mult decat cercetasii era cand cineva se juca cu ea sau isi batea joc de ea. Stia ca nu are mai mult de zece secunde pentru a-si duce planul la bun sfarsit asa ca zbura pe o creanga cat mai groasa intr-un copac cat mai inalt. Daca tigrul avea sa se catere dupa ea trebuia sa se asigure ca ii lua ceva timp.
Cand ajunse pe creanga isi lua forma umana si isi scoase bagheta strigand "Incarcerous" apoi o baga repede in buzunar si isi relua forma de animag.

Pana la ulrma si elevul isi luase zborul, pe un copac si mai subtire. Apoi pe un alt copac. Acesta era destul de gros ca ea sa se poata catara pe el. Insa nici nu facuse bine cativa metri, ca pasarea se transforma intr-o fata, arunca un blestem asupra ei si se transforma la loc. Aylee fusese luata prin surprindere atat de tare incat nici nu se gandise ca ar trebui sa se fereasca de jetul de lumina ce pornise din bagheta fetei. Intr-o secunda, se trezi inconjurata de zeci de sfori. Din cauza ca ii strangeau atat de tare picioarele, fu nevoita sa dea drumul la scoata copacului si se trezi cazand pe pamantul tare de sub ea. Gasind ca asta era deja inacceptabil, isi lua lua forma umana. Cu greu reusi sa ajunga la bagheta din cizma si facu sforile sa dispara. Dupa aceea, foarte tacticos si nebagand in seama pasarea ce o privea cu curiozitate, incepu sa isi aranjeze blugii si pelerina. Dupa aceea isi trecu de cateva ori mana prin parul ei negru cu suvite roz aprins pentru a-l aranja. Cand termina cu toate aceste aranjamenete, isi atinti ochii cenusii asupra celei din copac.
-Poti cobora acum, sa sti.
Cum pasarea nu facu nici o miscare, Aylee continua.
-Inteligenta miscarea cu sforile. M-ai luat prin surprindere, ca altfel nu m-ai fi prins. Nici nu ma asteptam la mai putin de la un viperin. Da, ti-am vazut insigna cand avea forma umana, zise ea.
Dupa aceea, duse mana la pieptul pelerinei si trase de insigna in asa fel incat si fata de sus sa o poata vedea. Pe ea, in nuante de verde si argintiu, scanteia sarpele viperinilor. Spera ca acest lucru sa o convinga, era destul de incomod sa vobesti cu capul in pozitia aceea. Si nu avea chef sa ii amorteasca gatul, pentru ca dupa aceea, daca erau atacate, sau ceva de genul, si isi lua forma de tigru, nu ar mai fi putut sa muste asa cum ar fi trebuit. Iar in aceasta padure nu puteai sa sti niciodata cand erai atatcat de cine stie ce vietate ciudata de care nu ai auzit pana atunci in viata ta.