Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Durmstrang / upside down;

**Guillaume J. Devereux** · 10 Jul 2012, 12:07

"Dar tocmai asta e, ca nu se lasa calcata in picioare", raspunse el.

Ideea lui era buna, insa nu era de acord cu ea. Avand in vedere ca niciodata nu-i lipsise nimic din punct de vedere material, nu prea stia cum era sa traiesti in saracie, insa nu i se parea corect ca oamenii sa moara de foame. Niciodata nu ii pasase de ei, insa acum se gandea ca desi erau slabi, fara cei slabi nu existau cei puternici. Si totusi, poate ideea lui nu era chiar asa de proasta. Dar nu, nu avea sa o tradeze pe Veronique, careia ii jurase credinta.

"Malfoy, nu ma voi razgandi niciodata, nici daca imperiul pe care vrea Dupont sa-l cladeasca e imposibil. Cuvantul dat nu se retrage, si nu ma tin de ea doar din cauza unui blazon si motto tampit. Ci pentru ca, pur si simplu, asta e ceea ce am eu nevoie. Vreau un razboi, indiferent cine o sa castige. Vreau sa lupt, si vreau sa ajung faimos in urma acestuia. Nu vreau sa fiu un Lord Intunecat, nu vreau sa...nu vreau sa...da-o naibii, nu am idee. Vreau doar un razboi, nu conteaza de ce parte sunt"

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 10 Jul 2012, 12:23 by Kurt F. Malfoy.)

Ii lua mana intr-a lui si il privi bland,de parca un tata isi privea fiul ratacitor,ce tocmai se intoarse acasa. Isi aminti de fiul sau care murise inainte de nastere si se intreba ce ar fi putut deveni el. Un om ca Julien,un razboinic ce vroia sa isi arate fortele intr-o lupta sau unul ca el,un tip care era mai puternic din punct de vedere mental si spiritual decat fizic,care prefera sa analizeze lumea decat sa faca parte din ea,care lupta pentru altii si se neglija pe sine.

'' Iti multumesc,Devereux.'' spuse el dandu-i drumul la mana,apoi ofta si se sprijini de perete,incercand sa proceseze toate acele informatii si sa isi creeze o impresie'' Nici nu stii cat de mult iti multumesc pentru tot.'' continua el,incepand sa rada

**Guillaume J. Devereux** · 10 Jul 2012, 12:37

Il privi uimit, dorind sa-si retraga mana, insa nu o facu. Multumea? Si pentru ce anume? Nu facuse nimic pentru care sa-i multumeasca, si asta il nedumerea. Oare spusese ceva? Se dadu batut si continua sa-l priveasca fix, buimac. Cand in sfarsit ii dadu drumul mainii si se rezema de perete, barbatul isi baga mainile in buzunarele pantalonilor.
"As putea sti si eu ce am facut?"intreba el, incercand sa citeasca ceva pe chipul asta absolut inexpresiv.

Venise aici pentru a stii ca Durmstrangul ii era loial, si poate si pentru a isi revedea fosta scoala, si in final, ajunsese sa poarte o discutie cat se poate de ciudata cu acest om.

**Kurt F. Malfoy** · 10 Jul 2012, 13:11

**Guillaume J. Devereux** · 10 Jul 2012, 13:29

Ridica sceptic o spranceana, si realiza ca habar nu avea despre ce vorbea, si ce vroia. Se intreba ce planuri se ascundeau in spatele acestor cuvinte, si continua sa-l priveasca sceptic.
"Si la ce te ajuta pe tine toate astea?"intreba el, inca uimit.

Pentru el, daca ceva nu ii aducea nici un beneficiu, la ce mai era bun? Era materialist si egoist, e adevarat, insa pana la urma, cine nu era? Trebuia sa te uiti mai intai la tine, si dupa aia, daca aveai timp, sa-ti indrepti privirile si spre cei din jurul tau. Asa fusese crescut, as acredea, si nu avea cum sa isi schmbe parerea.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 10 Jul 2012, 13:39 by Kurt F. Malfoy.)

Isi privi din nou unghiile,realizand ca era mai feminin decat crezuse initial. Asta se intampla cand bei prea mult,cand iubesti prea mult,cand ...cand toata viata ta e un exces in sine si tot ce faci este demn numai de a sufoca,are scopul de a ucide. Vroia sa o ofere fericire la o intensitate maxima,vroia sa isi stie dusmanii fericiti si amicii atingand perfectiunea relativa. Vroia sa le dea altora ceea ce isi doreau si sa traiasca prin ei,mai demn decat o facea singur. Fiindca se ura. Se ura pe sine,tot ce era prin esenta si cauta salvarea in altii.

'' La nimic. Dar de ce avem mereu nevoie de un motiv anume? Nu imi pune intrebari,nu ma pune sa ma justific. O fac si atat. Nu am timp sa imi bat capul cu intrebari,vreau sa trec la urmatorul lucru,la urmatoarea idee. Ma gandesc la viitor,nu am timp de a concretiza prezentul,de a ii da o forma. Il traiesc si atat.''

Asa era si cu Ronnie. De ce il intrebe cineva de ce o ajutase la inceput si se schimbase pe parcurs? De ce sa il chinuie cu intrebari cand faptul fusese consumat. Ii era frica sa caute raspunsuri si le percepea ca fiind lucruri fara rost cand alte fiinte,situatii,trairi erau in fata lui. Era prea viu,prea uman si prea grabit in lungul drum al vietii pentru a starui intr-un loc chiar si pentru cateva clipe.