Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Durmstrang / We need to find

**Rosalie Vivienne Alden** · 29 Jun 2011, 21:15

Rosalie se simtea mult mai bine acum dupa ce plansese putin. Lacrimile sale nu mai erau atat de dureroase,timpul a invatat-o sa treaca peste multe cu fruntea sus si fiind cat mai puternica. In timp ce ieseau din acea incapere Rosalie o imbratisa pe Bell si ii multumise pentru ceea ce facuse pentru ea,o linistise , iar acum era gata sa lupte in continuare pentru a afla cat mai multe decat Porrin. Simtea ca nu se sfarsise totul aici,ca vor urma altele la fel de grave,daca nu si mai grave si stia ca si fosta Cercetasa gandea asa. Nu degeaba dorea sa inainteze. Cand aceasta se oprise in fata unei usi din fier cu manerul in forma de sarpe si spuse ca acolo mai trebuie sa existe ceva, Rose doar incuvinta si prefera sa intre in tacerea incaperii . Un scartait se auzi cand apasase pe cleanta,de parca cineva ar fi strigat,dar doar asa dadea impresia. Inghiti in sec , dar intrara deodata. Aici era ceva necurat , cu siguranta. Bell nu se inselase, nici nu avea cum .

Se uita cu o privire inerta la Bell asteptand ca aceasta sa reactioneze cumva,dar amandoua ramasesera nemiscate. Camera acea trimitea fiori oricui ar fi patruns in strafundul ei. Era atat de intunecata, cu niste jaluzele negre cu un constrast de verde ca jadul, doua scaune vechi si multa mobila derapanata. Rose se simtea de parca totul va cadea peste ea,dar nu asta era important acum, asa ca trebuia sa taca si sa .. caute. Ce cautau ele de fapt nu se stia,dar la fel ca data trecuta: erau sigure ca era vorba despre ceva important. Rose se duse pana la fereastra si trase jaluzele sinistre , iar cand incerca sa deschida geamul pentru a patrunde o mica raza de soare in incapere se caise ca a facut asta fiindca sticla de la geam cazuse si o taie usor.
"Ah. Se pare ca nu a mai fost nimeni demult pe aici!", rostise Rosalie incercand sa fie sarcastica,dar se taiase destul de grav. Ei,nu era nimic ce nu se putea rezolva,totusi ..

**Bell Evans** · (This post was last modified: 30 Jun 2011, 21:39 by Bell Evans.)

Sopti Vulnera Sanentur! si privi cum rana lui Rosalie se vindeca; adora magia cand venea vorba de asemenea situatii. Totul era atat de simplu fata de Lumea Incuiata; nici macar nu putea exista un termen de comparatie.
Rose isi ridica privirile spre ea si multumi incet; Bell insa clatina usor din cap, spunandu'i ca nu era vremea de multumiri. Trebuiau sa caute lucrul pentru care se aflau acolo. Si probabil avea sa le ia destul de mult timp. Motivul era mult prea simplu - habar nu aveau ce cautau. Era ca si cum ai fi rascolit un car cu fan sa gasesti un ac.
Zambi ironica, realizand ca nici macar atat nu era; nu stiau ce "ac" sa caute. Dar macar aveau o parte din proverb - ditamai Durmstrang'ul, care putea fi considerat cat o mie de care cu fan.

Simtea cum timpul trecea in defavoarea lor; erau deja de doua ore la castel, conform micutului ceas de pe incheietura fostei cercetase. Lasa maneca pelerinei sa cada in jos si se intoarse spre Rosalie.
"-Trebuie sa gasim nenorocitul ala de lucru pentru care am venit aici!" spuse ea, oftand.
Se saturase; insa nu putea sa lase totul balta. Se simtea datoare fata de propria persoana. De atat de multe ori regretase unele lucruri pe care ar fi trebuit sa le faca, incat acum nu se mai gandea de doua ori inainte.

Se apropie incet de o noptiera cu picioarele rupte, care era pravalita pe podea; dadu incet praful la o parte, straduindu'se sa nu inghita prea mult din el, si deschise micul sertar. Alte hartii invechite de trecerea timpului iesira la suprafata, multumind parca celui care le scosese din inchisoarea intunecata.
Incepu sa citeasca printre randuri; insa nu erau decat cateva documente care aduceau un plus de informatii despre renovarea Turnului din partea de Est a castelului - intr'un cuvant: nimic folositor ei.

Trecu la urmatoarea piesa de mobilier, care era un fel de birou; insa nu era prea sigura ca putea fi numit asa. Era mult prea deteriorat. Si totusi, avu mai mult succes cu el.
De indata ce deschise usa, vazu un mic cufar pe raftul de sus. Il lua si il privi pret de cateva clipe. Era dintr'un lemn de santal, incrustat cu zeci de pietre de safir ce straluceau feeric in lumina baghetei sale.
"-Rosalie?" striga Bell, cu bataile inimii sporind. "Cred ca am gasit ceva" continua ea, cand tanara fu suficient de aproape ca sa vada micutul cufar din mainile sale.

**Rosalie Vivienne Alden** · 30 Jun 2011, 21:57

Rosalie ramasese fara glas, ii era si teama sa se indrepte catre Bell pentru a observa ce gasise,fiindca simtea ca era vorba despre ceva extrem de important, dar intr-un final inspira adanc aer in piept si isi indrepta pasii catre fosta Cercetasa. Desi nu se afla departe de ea, parea ca ii va lua o infinitate sa ajunga. Inspira , expira si tot asa .. pana cand fusese fata in fata cu Bell si o intreba despre ce era vorba. Parea un cufar destul de personal,in sensul ca ascundea,cu siguranta, ceva important,la care bineinteles nu ar trebui sa ajunga nimeni. O privise pe cealalta fata de langa ea cu un aer complice si se hotarasera sa deschida cufarul. Rosalie observase,insa,ceva. Erau doua initiale,si anume: "T.P.". Era clar ca era vorba despre Tomas Porrin,nici macar nu putea sa fie vorba despre altcineva, Rose nu concepea o posibila esuare a planurilor lor. Deschise Bell cufarul si inauntrul sau observase o poza cu un baietel alaturi de o persoana. Cel mic parea sa fie Porrin,dar adultul nu se stia cine ...

Apoi le-au atras amandurora atentia un biletel rupt. Era greu de descifrat,dar totusi se mai putea intelege ceva. Rose ii facuse semn fostei Cercetase sa isi foloseasca bagheta pentru a reusi sa descifreze biletelul,dar de fapt era o mica scrisoare, in care scria urmatoarele: "Tomas,nu mai vreau sa aud de tine. Am auzit ce ai ajuns. Doar nu crezi ca voi veni sa te scot din Azkaban? Mi-e sila de ceea ce esti acum. Ai face bine sa uiti de mine! Noah"
Cele doua fete ramasera uimite. Cine oare puea fi acel Noah? Apoi mai gasise un document in care era scris de directorul Drumstrang-ului un paragraf: "Se pare ca Porrin mai are o ruda in viata,desi nu vrea sa vorbeasca despre el. Se pare ca i-a pierdut urma sau nu vrea sa ne spuna nimic de unchiul sau!"
Acum totul devenea din ce in ce mai ciudat? Oare acel Noah era unchiul lui Tomas?
Nu apucasera sa gaseasca un raspuns la acea intrebare,caci usa scartaise din nou ingrozitor,iar fetele se intoarsera brusc alarmate, nestiind cine a patruns in linistea incaperii distrugand-o instantaneu. Erau acei baieti: Steve si Pete.

**Bell Evans** · 04 Jul 2011, 14:25

Bell se ridica involuntar, privindu'i cu chipul strabatut de panica; simtea cum obrajii ii palesc in fata privirii lor nemiloase, iar intreg trupul cere indurare.
"-Pete?" sopti ea, cu o voce aproape gatuita.
Tanarul se uita cu raceala la ea; incepu sa mearga prin incaperea umpluta de intuneric si se opri la doar cativa centimetri de locul in care statea.
Aproape isi putea simti bataile inimii sporind, in timp ce mainile pipaiau disperate prin buzunarele robei dupa bagheta; o gasi in cele din urma si rasufla aproape usurata cand degetele ei atinsera lemnul rece.

Tanarul mai facu un pas spre ea; acum erau fata in fata, cu ochii la mai putin de cativa centimeri. Ii privi chipul, luminat de bagheta lui, si nu putu sa nu observe trasaturile palide, aproape perfecte. De parca ar fi fost slefuite intr'o bucata de marmura - pentru ca fata lui nu trada nicio urma de trairi umane.
"-Imi pare rau" bolborosi ea.
Dar raceala ce se revarsa din ochii lui ii lua pana si ultima urma de concentrare. De parca intreaga lume ar fi fost concentrata doar in jurul lui. De parca daca el ar fi murit, intreg universul ei ar fi ramas de izbeliste intr'o lume mult prea nedreapta. Clatina insa usor din cap, facand un pas inapoi; nu era posibil.

"-Orice ai face, termina!" mormai ea, privindu'l cu o urma de repros.
Pete zambi, iar surasul dulce aparut pe chipul sau paru sa ii domoleasca trasaturile inasprite.
"-Nu fac nimic" murmura el, relaxat.
Facu inca un pas, ajungand din nou langa ea; insa Bell se incapatana, facand la randul sau un alt pas in spate. Si o tinura asa pana cand inevitabilul perete ajunse in spatele ei. Isi pleca privirile, invinsa.
Insa o mana rece ii apuca usor barbia, ridicandu'i chipul; Pete o privea amuzat.
"-E in regula, nu'ti fac nimic" chicoti el.

Continua sa se uite la el cu o urma de indoiala. Nu putea avea incredere; pana la urma era doar un necunoscut.
"-Tomas Porrin, deci.." sopti Steve, in spatele lor.
Pete se intoarse brusc, lasand'o pe Bell in urma; ajunsese intr'o clipa langa prietenul sau si analiza cufarul. Citi micul bilet si ofta; o cuta de incruntare aparu pe chipul lui.
"-Deci vreti sa'l gasiti?" intreba tanarul, privind'o din nou pe Bell.
Simti cum isi pierde iar concentrarea, dar dadu din cap in semn de da.
"-Va vom ajuta" spuse Steve, scurt.

**Rosalie Vivienne Alden** · 04 Jul 2011, 15:46

Rosalie nu putu sa se abtina sa nu inghita in sec. Totul parea atat de ciudat. De ce doi elevi al Drumstrang-ului le-ar ajuta? Nu se incredea in Steve,dar nici in Pete. Daca nu era decat o capcana in care cu siguranta cei doi sperau sa le prinda? Erau atat de multe intrebari in mintea fostei Soimence. Brusc,ameti si se dezechilibra putin,dar respectivul Steve o prinse foarte usor de umeri inainte ca ea sa faca cunostinta cu solul. Se uita mirata la el pregatita sa strige la el,dar din gura sa iesise doar :
"De ce ma ajuti? De ce vreti sa ne ajutati?"
Cei doi chicotisera usor, lucru care pe Rosalie o facea sa creada ca si ei aveau ceva impotriva cu Tomas,lucru care o facu sa zambeasca fara sa vrea.
"Ok,acceptam ajutorul vostru!" , rostise Rose extrem de hotarata.

Bell se uitase mirata la ea,dar Rosalie ii trimise un gand prin care o ruga sa aiba incredere in ea. Pentru prima data dupa mult timp nu isi mai ascultase ratiunea. Surase din nou,doar ca de data aceasta ramanand apoi pe ganduri. Inghiti in sec,apoi murmura:
"Cred ca trebuie sa ne facem planuri .. Pe scrisoare am reusit sa deslusesc adresa,dar e .. departe. Ce facem ? Disparem?" , continua Rosalie intr-un suflet , mai mult adresandu-i-se lui Bell. Trebuiau sa plece de la Drumstrang cat mai curand pentru a il gasi pe unchiul lui Porrin.

**Bell Evans** · 05 Jul 2011, 20:48

Fosta cercetasa se prabusi pe podeaua plina de praf, incercand sa isi pastreze cunostinta; simtea cum totul devine mult prea greu, mult prea complicat. Si incepuse sa se sature.
Simti insa niste brate puternice care o ridicara si o fortara sa ramana in picioare; Pete o privea cu gura intredeschisa si o expresie dubioasa. Probabil arata destul de rau, cu chipul palid si transpirat.
Isi pipai usor tamplele, dand parul umed pe spate; voia sa isi revina, dar simtea ca ultimele puteri nu'i mai ajung.
De fiecare data era din ce in ce mai greu; si poate ca o data si o data ar fi trebuit sa se sfarseasca. Insa nu era momentul potrivit - cel putin, nu acum.

"-La naiba" mormai Steve, de langa ea.
Nu realizase cand ajunsese si el acolo; il vazu doar sfichiuind bagheta si creand un scaun. Pete o aseza pe el, privind'o in continuare cu raceala.
"-Sunt bine" bolborosi ea intr'un sfarsit.
Rosalie se asezase langa ea, pe un alt scaun. Toti se uitau de parca erau la un spectacol prost platit, dar cu asteptari extraordinare.
"-Sunt bine" mormai din nou tanara, dezlipindu'se de spatarul scaunului.
Nu stia de ce se simtea atat de rau dintr'o data. De parca cineva ii fura pamantul de sub picioare; insa lupta. In continuare, desi slabita si lipsita de puteri, fiinta sa lupta cu ultimele forte ramase. Era o luptatoare - si putea sa reuseasca si de data asta.

"-Tu" sopti ea, privindu'l pe Pete. "Tu mi'ai facut ceva" continua tanara, incercand sa indeparteze bratul baiatului de pe umarul sau. Simtea o durere surda care ii impanzi curand intreaga fiinta, raspandindu'se din locul unde mana lui Pete staruise cu cateva clipe in urma.
Steve indrepta bagheta spre Rosalie, zambind in semn de scuza.
"-Nu voiam sa se termine asa lucrurile" remarca el, cu jumatate de gura. "Dar Porrin era sigur ca veti veni aici, sa cautati informatii despre el..si ne'a gasit tocmai pe noi" continua Steve.
Pete clatina incet din cap; parea nemultumit.
"-Nu asta era planul!" spuse el, privindu'l cu reprost.
O lua pe Bell in spate, ordonandu'i pritenului sau sa'l urmeze; tanara simti cum ameteala revine din nou, iar in timp ce ieseau din incapere cu Steve tragand'o dupa el pe Rosalie, intunericul o imbratisa, acoperind'o cu vesmantul sau .

**Rosalie Vivienne Alden** · 05 Jul 2011, 21:14

Nu avea cum sa nu observe faptul ca amica sa se simtea rau. La inceput nu si-a putut da seama ce avea,dar mai tarziu i-a fost luat valul imens de pe fata dandu-si seama de ceea ce se intampla cu adevarat. Nu concepea ca cei doi doar voiau sa le faca rau,dar in momentul in care Steve a rostit acele cuvinte terifiante totul era mult mai clar. De ce facusera asta? Pentru a-l ajuta pe Tomas. De mii de ori si-a spus ei insasi ca nu mai trebuie sa il subestimeze , ca ar trebui sa isi dea seama de ce este in stare, dar de tot atat de multe ori se concentra pe luptele impotriva lui. Pete o luase pe Bell, iar Rose i-a urmat in liniste. Probabil ca nu va mai fi la fel de acum,probabil ca intr-adevar vor avea de gand sa le ajuta,sau cine stie .. din contra,doar se amagea in continuare. Prioritatea era ca Bell sa isi recupereze fortele,fiindca stia ca fosta Cercetasa e o persoana puternica. Zambise la acest gand, gandindu-se la faptul ca erau cam la fel la caracter cele doua fete.

Ajunse pe coridoarele Drumstrang-ului, pareau sa prinda fortele de care aveau nevoie. Rosalie se oprise in fata unei ferestre imense, inlaturand perdeaua imaculata care o deranja totusi sa vada adevarata fata a naturii intr-o semenea zona care practic ascundea doar parti intunecate. Dar nu era asa .. Cerul azuriu care puse stapanire pe acest domeniu o facuse pe Rosalie sa surada multumita, sa isi adune curajul necesar pentru a continua. Pentru a-l distruge pe Porrin era in stare de orice si nu se temea sa o spuna. De fiecare data afla ceva ingrozitor despre el, iar astazi si-a dat seama din nou ce fel de creatura este Tomas Porrin,fost elev al Dumstrang-ului.

Steve venise inapoi pentru a o lua de la geam. O atinse usor cu palma pe brat facand-o sa tresara. Nu stia daca ii era frica de el sau nu, dar era singurul mod in care reactionase. In doar cateva secunde ii ajunsera pe cei doi. Le-au dus intr-o incapere intunecata,dar totodata foarte primitoare. Doua paturi mari isi faceau veacul in parti diferite ale camerei,iar noptierele aveau cate o veioza inca luminata. Ferestrele erau acoperite de draperii maro,dand un iz si mai sinistru in locul in care se aflau. Atunci, Rose si-a dat seama. Se aflau in dormitorul celor doi.
"Ce cautam aici?!", intrebase ea cu o voce mai aspra decat se asteptase.

**Bell Evans** · 06 Jul 2011, 20:58

Vocile din interiorul intunericului incepura sa devina din ce in ce mai clare; putea simti suprafata moale a unei saltele sub trupul ei ravasit, intins probabil pe un pat sau o canapea. Iar cele trei glasuri care vorbeau - ce'i drept, unul din ele cam tipa - pareau foarte cunoscute.
Voia sa strabata mantia de bezna si sa ajunga din nou fata in fata cu realitatea; insa puterile nu ii ingaduiau.
La naiba mormai ea in gand. Isi misca usor degetele, ridicandu'si incheietura mainii. Deschise brusc ochii si regreta; lumina din incapere paru ca ii distruge retina. Insa in urmatoarele minute clipi des si reusi sa se ridice in capul oaselor. Privi putin panicata prin incapere, cautand o figura pe care sa o cunoasca.

Avuse dreptate; era intinsa intr'un pat cu baldachin, de culoarea lazuritului, iar peretii maronii din jurul sau pareau sa se stranga cu fiecare secunda care trecea.
"-Bell" sopti Rosalie, usurata.
Incerca sa'i spuna ca e bine; probabil nu arata asa, dar cel putin isi dadea toata silinta. Tot ce voia sa stie era adevarul; de ce facusera asta cei doi. De ce la inceput dorisera sa le ajute. Trebuia sa existe si o logica, pentru ca aveau de urmat un plan. Un plan pe care nu il respectasera prea bine..dupa cum spusese Steve inainte ca intunericul sa o inghita. Deci se abatura de la ceea ce erau obligati sa faca initial..

"-O sa va ajutam" murmura Pete, apropiindu'se de patul in care statea ea.
Se aseza, facandu'se comod; il privi cu teama, intrigata. Realiza abia cateva momente mai tarziu ca de fapt ala era patul lui. Si ea statea acolo, neinvitata.
"-Nu, e in regula" chicoti tanarul. "Nu ma deranjeaza.." continua el, cand Bell voi sa se ridice.
Ramase insa pe marginea saltelei, absorbita de frumusetea baldachinului din voal care cadea din tavan spre podea.
"-De ce ne'ati ajuta? De ce am avea incredere in voi dupa ce'ati facut? Si de ce ne'ati adus in propriul vostru dormitor?!" striga Bell, ridicandu'se brusc in picioare.

Ii lua pe nepregatite si chicoti slab; ok, poate ridicase prea tare tonul vocii. Steve o privea de pe patul lui, socat; Pete parea putin confuz, iar Rosalie facuse ochii mari. Statea pe un scaun din fata unui birou, la cativa centimetri de patul lui Steve. Parea in regula; nu era ranita.
"-Ok, pe rand" rostira cei doi, amuzati.
Pete ii facu semn sa se aseze; adevarul era ca nu se simtea prea bine in picioare, asa ca accepta si lua un loc in capatul patului. Isi incrucisa bratele la piept si astepta, privindu'i pe amandoi in tot acest timp.

"-Camera aceea.." incepu Steve, dar pufni usor si facu o pauza. "Tot castelul este sub supravegherea lui Porrin; aude tot ce se discuta intre peretii de piatra, si va stie prea bine vocile" mormai el.
Bell simti cum sangele ii paleste in obraji; Tom controla Durmstrang'ul acum?!
"-Asa ca v'am adus aici; e singurul loc nesupravegheat, pentru ca avem grija sa'l vrajim de fiecare data" continua Pete. "Nu am avut alte intentii.." sopti el, dupa cateva clipe.
Steve incepu sa rada, iar Rosalie schita la randul sau un zambet.
"-Chiar ne ajutati?" intreba fosta cercetasa, cu o urma de speranta in voce.

**Rosalie Vivienne Alden** · 06 Jul 2011, 22:30

Ramasese uimita. Nu putea sa conceapa faptul ca Tomas le distrugea din nou vietile si le comanda de parca ar fi fost doar niste marionete in teatrul sau de prost gust. Oftase brusc, nepansandu-i de tot ceea ce era in jurul sau, dar putuse sa observe un zambet in coltul gurii al lui Steve indreptat catre ea. Se strambase involuntar la el , apoi ramasese din nou cufundata in ganduri. Nu ii venea sa creada,nu voia sa creada .. ametise. Totul era de parca acel om, care cu siguranta nu mai poate fi numit asa , le dirija pe cele doua fete dupa bunul sau plac, ba poate chiar si pe cei doi elevi ai Drumstrang-ului. Cand auzise cuvintele lui Steve inghitise in sec. O infricosau vorbele sale,trebuia sa recunoasca acest lucru, nu avea ce sa faca. Tot ce le inconjura pe cele doua absolvente a Hogwarts-ului era ciudat, incepand cu faptul ca doi adepti ai Magiei Negre intentionau sa le ajute .. de buna - voie. Se uitase putin in jurul sau , apoi gasise un carnetel care parea a fi jurnal. Cum nimeni nu era atent la ea isi facu curajul sa il deschida si gasise o mica notita in care scria: 'Eu si Pete nu voiam sa fim aici. Uram scoala asta si inca o facem. Abia astept sa absolvim!". Cu un zgomot aproape in surdina inchisese micutul jurnal si surase. Pentru prima data pe ziua de astazi simtea incredere, incredere in cei doi. Ii trimise gandul lui Bell pentru a ii comunica si fetei cele citite de ea. Rasuflase usurata cand baga de seama ca intr-adevar nimeni nu vazuse ceea ce a facut.

Nu se mai recunostea. Ea niciodata nu citea ceva personal,ceva care probabil ar ascunde multe secrete. Oftase din nou. Viata sa s-a schimbat radical de cand a aparut Porrin din nou. Revenindu-si la realitate bagase de seama cum Pete dadu aprobator din cap , ca un raspuns afirmativ la intrebarea lui Bell. Acum chiar avea incredere in ei, cel putin destula incat sa plece la un drum lung alaturi de ei si de fosta Cercetasa. Il surprinse pe Steve uitandu-se la ea, iar aceasta murmura:
"Deci .. o sa incercam sa ne incredem in voi. Incercam ..", rostise Rosalie punandu-i la incercare pe cei doi.
"Noi vrem sa aveti incredere in noi!", spuse Steve hotarat, iar Pete confirmase spusele lui printr-un gest cat mai sincer posibil.

Se uitase la Bell parca cerandu-i ajutorul din priviri. Era sceptica in legatura cu ei, dar totusi un firicel de incredere se intrezarea pentru cei doi si era sigura ca si fosta Cercetasa era de acord cu asta. Se ridicase de pe scaunul de la birou, acesta scotand un sunet destul de deranjant,asemenea unui copil care strigase indignat ca i s-a furat noua jucarie. Chicotise la acest gand , api incepu sa se plimbe prin camera nelinistindu-se la gandul a ce va urma. Oare era cazul sa plece la drum sau inca nu? Confuzia sa nu disparuse.

**Bell Evans** · 08 Jul 2011, 15:02

Fosta cercetasa isi pironi privirile pe chipul tanarului, incercand sa realizeze daca era intr'adevar adevarat tot ce spunea. Le promitea amandurora ca il vor pedepsi impreuna pe Porrin; ca Devoratorul avea sa'si gaseasca sfarsitul. Voia doar sa spere ca era adevarat; ca nu erau alte minciuni si promisiuni desarte.
Simtea ca daca vor primi doar dezamagiri si de data asta avea sa renunte; dupa atat de multa lupta cu sine insasi, avea sa lase totul balta si sa incerce doar sa nu se mai intalneasca cu el. Fiecare cu ale lui, nu?
Clatina usor din cap si zambi; daca ar fi fost atat de simplu..

"-Deci ne intalnim in Londra" spuse Steve, brusc.
Facu ochii mari, usor panicata.
"-De unde pana unde asta?" intreba ea, confuza.
Pete chicoti incet; Rosalie zambi compatimitoare, iar Steve o privi resemnat.
"-Ti'am zis ca nu trebuia sa ii faci asta" mormai el, uitandu'se spre prietenul sau.
Bell se incrunta, iar Pete afisa o mutra vinovata.
"-Imi pare rau" sopti el, venind langa ea.
"-Continuati" murmura fosta cercetasa.

Prezentara si urmtoarea parte a planului; se vor intalni la Londra, a doua zi, doar cu cele necesare. Steve le daduse o punguta mica fiecareia, care era valiza lor.
"-Hermione a fost un geniu" remarca Pete, ranjind.
Bell zambi la randul sau; privi micutul saculet din satin albastru si il agata la gat, ascunzandu'l in faldurile robei. Culoarea ei preferata..
Suspina usor, dupa care isi privi din nou colegii de aventura.
"-In fata Ministerului" propuse ea. "Adica, langa cabina stricata de telefon" se corecta aproape imediat.
Pete dadu incet din cap; si Steve parea sa fie de acord.

Detaliile fura stabilite; unchiul lui Pete era in Siria - o tara arida, cu relief desertic din Orientul Apropiat. Dispareau si Apareau acolo. Cei doi detineau multe informatii, inclusiv o posibila adresa a domnului Noah.
"-Nu pot sa cred ca ati facut rost de toate astea" remarca Bell, entuziasmata.
Pete surase bland; Steve insa pufni nervos.
"-Daca ai stii cate sacrificii am facut.." remarca el, putin sarcastic.
Rosalie il privi nedumerita; fosta cercetasa ii facu insa semn sa nu'l intrebe nimic. Nu era momentrul potrivit.
"-Si unde vom sta acolo?" intreba ea, cateva momente mai tarziu.

Cei doi se uitara unul la altul, putin derutati.
"-Pai..noi am zis ca stam in cort. Dar voi.." incepu Pete.
Bell incepu sa rada.
"-Pai stam si noi cu voi" chicoti ea, terminandu'i fraza.
Rosalie paru sa fie de acord.
"-Perfect atunci; haideti sa mergem. Si maine ne intalnim in Londra" murmura Steve, ridicandu'se.
Le conduse pana la iesirea din castel, la adapostul unei pelerine invizibile; Porrin nu trebuia sa stie de tradarea lor.
Cele doua Disparura cu un mic pocnet, aparand cateva clipe mai tarziu la intrarea pe domeniile Hogwarts'ului.
"-Maine va fi o zi importanta.." murmura Bell, deschizand portile din fier. Rasaritul umplea intreaga zare cu o lumina trandafirie, inecata in culori sangerii.

Va urma..

Edit By Raizen

Galeoni
Bell Evans - 150
Rosalie Andrews Blackfire - 150

Topic Closed !