Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

1 2 3 4 5 … 16 Next »

/ When love is in excess...

"When love is in excess, it brings a man no honor, nor worthiness." - Euripides

Acum ceva vreme am avut o perioada de "fluturasi prin cap". Am descoperit cateva compuneri facute pe acest subiect, desi putin cam triste daca stau sa ma gandesc. Astept pareri


Nu s-a schimbat nimic. Ştiu asta. Ne comportăm ca de obicei. Amândoi. Doi prieteni străini. Nimic mai mult. Nimic nu s-a schimbat.

Dar atunci, de ce totul este atât de diferit pentru mine? Cum se face că văd cu ochii minţii imaginea ta atât de clar şi deja stomacul mi se umple de emoţie? Mă uit în jur şi văd atâţia ochi, dar numai ai tăi mă izbesc precum furtuna de vară. Îmi invadezi mintea în fiecare noapte. Tu, cuvintele tale, salutul tău obişnuit. Vorbim rar, smulgându-ne răspunsuri la întrebări banale. Eventual, mai râdem puţin. Dar doar atât. Ce este asta? Ce este ce simt eu? M-aş putea sătura cercetându-ţi chipul? Momentan aş zice nu…

Dar tu? Ce mistere ascunde mintea ta? Ce cuvinte nerostite îţi şopteşte inima? Mă vezi, mă ştii, dar nu mă cunoşti. Ce sunt eu? Ce eşti tu? Cine suntem şi ce dorim? Doar vorbeşte… vorbeşte-mi…

Spune-mi să-ţi mai zic. Îţi voi zâmbi şi-ţi voi povesti. Spune-mi să-ncetez şi voi dispărea în umbre. Spune-mi orice, numai spune-mi!

Mă agăţ nonşalantă de fiecare clipă. Zâmbesc, râd, comunic. Umblu în haită, ca oricare altă fată. Dă-mi un semn, mi-e suficient. Dă-mi un semn şi mă ridic, apropiindu-mă şi aşteptând. Spune ceva. Doar vorbeşte… vorbeşte-mi.

Emm, e super ceea ce ai scris.
Nu stiu exact de ce , fiindca mi-a placut tot ce ai scris, insa asta in special:

Quote:Spune-mi să-ţi mai zic. Îţi voi zâmbi şi-ţi voi povesti. Spune-mi să-ncetez şi voi dispărea în umbre. Spune-mi orice, numai spune-mi!

Mi-a plăcut la nebunie compunerea.

Quote:Zâmbesc, râd, comunic. Umblu în haită, ca oricare altă fată.

Mă crezi că aici mi-am imaginat o haită de lupi ?. Mda eu şi mintea mea defectă. Oricum cum am mai spus e foarte frumos ce ai scris şi cum ai scris. Ai subliniat ideea principală a compunerii fără să te repeţi şi după părerea mea e destul de greu să vii cu o expresie frumoasă fără să faci acest lucru. Succes în continuare ><

Sefa mea de casa,te anunt ca ...
-E cel mai tare fic pe care l-am citit in viata mea!Astept cu nerabdare continuarea.

Fara cuvinte :| E asa de profund !!


I like it ! Astept capitolul urmator

Multumesc, fetelor! >< Vroiam sa-l postez azi, dar imi tot pica netul. O sa mai incerc diseara.

Whooa am citit si eu acum Ema esti geniala ador cum ai scris
Ador cu ai asternut sentimentele prin cuvinte

Multumesc, Ginny! ><
Continuand cu fata batuta de ganduri, in incercarea ei de a atragea atentia baiatului ... Sper sa va placa!


Câteodată, mai mereu, mă uit la tine. Mă uit, pur şi simplu. Instinctiv. Nu-ţi prind privirea şi mă bucur de încă două fracţiuni de secundă, cercetându-ţi chipul. Dar asta se întâmplă de puţine ori. Când îmi ridic ochii, mă ciocnesc de ai tăi. Cât de jenant! Îmi găsesc repede altă preocupare, stingherită. Şi totuşi, în minte am doar privirea ta. Îmi blochez mintea şi încerc să-i descopăr gândul pe care-l susţine. Normalitate? Ură? Repulsie? Curiozitate? Plăcere?

Câteodată, am senzaţia că ştii ce gândesc. Parcă poţi să vezi dincolo de verdele sincer, departe, până-n minte şi-n inimă. Mai departe decât sper. Şi totuşi, dacă am dreptate şi tu chiar ştii secretul meu, de ce nu faci nimic? De ce mă laşi să mă zbat între foc şi foc; disperare, tristeţe şi plutire, fericire? Spune măcar „încetează” sau „chiar mă bucur”. Opreşte-mă din a construi scenarii în minte (fie ele optimiste sau nu), devine ridicol!

Dar oare mă înşel? Posibil. Probabil. Copile, eşti orb? Sau nu ştii să priveşti?

Chiar imi place cum ai scris.

Quote:Copile, eşti orb? Sau nu ştii să priveşti?

Asta spune atat de multe. ♥♥♥

Din nou...absolut genial! E aşa profund...şi sărăcuţa fată Cum o chinuieşte tipul. Îmi place la nebunie cum ai încheiat