Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

1 2 3 4 5 … 16 Next »

/ When love is in excess...

Fetelor, pe cuvant de onoare ca daca nu ati fi fost voi, nu as fi continuat. Asa ca am profitat de ora libera de la antreprenoriale si am facut urmatorul capitol. Am incercat sa arat cat mai bine 'dilema' interioara a fetei, incoerenta ideilor ( o mica paranteza: ati observat a atunci cand un om este profund nefericit, trist si toate sinonimele, multe idei - voci din minte opuse - se repeta? Unele se repeta pana la stadiul de obsesie, dar asta deja nu mai are treaba cu ce zic eu aici ). Sper sa va placa! Si din nou, mii de multumiri ><


Cu adevărat s-a prăbuşit! Palatul de cleştar este complet distrus!

Îşi scutură părul deranjat de strălucitor. Nu te orbeşte? Zâmbeşte cu dinţii ei perfecţi şi buzele-i pline. Nu ţi se face rău?

Nu ai decât să te duci şi să-ţi priveşti îngerul! Du-te la perfecta, magnifica, incredibila şi sofisticata ta. Fugi de lângă mine… Oh, îmi doresc atât de mult să te fac să fugi de lângă ea. Nu vezi demonul din ochii ei? Nu vezi ce… Ah, pe cine încerc să păcălesc? E frumoasa ta, aşa cum şi eu fusesem cândva. Nu trebuie să o urăsc fiindcă e mai bună decât mine (pentru tine). O iubeşti, ea te iubeşte. Punct. Te iubesc şi trebuie să fi fericit. Am înţeles. Niciun resentiment.

- Ştii, Audrey, ea e… altfel

Ea… Şi numai ea! De ce mi te-a luat? E frumoasă, recunosc, şi putea avea pe oricine. Dar te-a ales pe tine, deşi ştia că eşti al meu. Pe tine dintre toţi. Fii mândru. Iar tu ai acceptat-o. Fii… cinstit…

Oare cu timpul o voi vedea altfel? Nu va mai fi norul care-i ascunde lunii stelele? Seceta care-i ia plantei puţina apă rămasă (şi ghinion, nu sunt un cactus)? Umezeala din cutia cu chibrituri a unui fumător? Da… Cu timpul va trebui să o văd altfel. Poate va deveni parte din sufletul tău, iar tu dintr-al ei. Te iubesc şi va trebui s-o iubesc şi pe ea. Ce nu mă omoară mă face mai puternică, deşi am dubii în privinţa primei părţi.

Defapt… Ce vrea ea să facă? Să impresioneze? Depinde pe cine… Unii sunt impresionaţi de un apus de soare încântător, alţii de o floare parfumată, alţii pot fi impresionaţi chiar şi de un melc călcat de-un tanc! Iar eu… eu mă pierd… Dacă aş putea… aş striga… un „ajutor”…

prima dau edit dupa ce citesc!

---

(09 May 2011, 21:29)Ema Snow Wrote: Nu ai decât să te duci şi să-ţi priveşti îngerul! Du-te la perfecta, magnifica, incredibila şi sofisticata ta. Fugi de lângă mine… Oh, îmi doresc atât de mult să te fac să fugi de lângă ea. Nu vezi demonul din ochii ei? Nu vezi ce… Ah, pe cine încerc să păcălesc? E frumoasa ta, aşa cum şi eu fusesem cândva. Nu trebuie să o urăsc fiindcă e mai bună decât mine (pentru tine). O iubeşti, ea te iubeşte. Punct. Te iubesc şi trebuie să fi fericit. Am înţeles. Niciun resentiment.


Oare cu timpul o voi vedea altfel? Nu va mai fi norul care-i ascunde lunii stelele? Seceta care-i ia plantei puţina apă rămasă (şi ghinion, nu sunt un cactus)? Umezeala din cutia cu chibrituri a unui fumător? Da… Cu timpul va trebui să o văd altfel. Poate va deveni parte din sufletul tău, iar tu dintr-al ei. Te iubesc şi va trebui s-o iubesc şi pe ea. Ce nu mă omoară mă face mai puternică, deşi am dubii în privinţa primei părţi.


Defapt… Ce vrea ea să facă? Să impresioneze? Depinde pe cine… Unii sunt impresionaţi de un apus de soare încântător, alţii de o floare parfumată, alţii pot fi impresionaţi chiar şi de un melc călcat de-un tanc! Iar eu… eu mă pierd… Dacă aş putea… aş striga… un „ajutor”…

Am selectat partile care mi-au placut cel mai mult (cu toate ca mi-a placut fiecare cuvintel) astept NeXt
P.S. Ultimul alineat a fost GENIAL ( asa mi s-a parut mie cel putin )

Ador ce ai scris, pur şi simplu ador

Quote:Ea… Şi numai ea! De ce mi te-a luat? E frumoasă, recunosc, şi putea avea pe oricine. Dar te-a ales pe tine, deşi ştia că eşti al meu. Pe tine dintre toţi. Fii mândru. Iar tu ai acceptat-o. Fii… cinstit…

Ce jigodie de fată. (Cea care l-a furat)

Quote:Defapt… Ce vrea ea să facă? Să impresioneze? Depinde pe cine… Unii sunt impresionaţi de un apus de soare încântător, alţii de o floare parfumată, alţii pot fi impresionaţi chiar şi de un melc călcat de-un tanc! Iar eu… eu mă pierd… Dacă aş putea… aş striga… un „ajutor”…

Genială partea asta . Sincer mi-a plăcut tot ce ai scris.

Wow !! Prea tare acest capitol ! Ai avut ceva inspiratie in ora aia libera Yee !!

Oki..deci imi place mult cum ai scris si mai ales , imi vine s-o strang de gat pe fatuca aia !!

Nu cred ca mai trebuie sa zic next Ca stii deja

Emm, sa stii ca se vede ca vrei sa te faci psiholog. :> [si eu as vrea . ]
Deci,ai scris superb.
Imi pare rau ca am ajuns asa de tarziu. : o3
Sa stii ca de data aceasta nu am sa aleg ceva anume din ce ai scris, fiindca nu pot. ) Mi-a placut totul. Fiecare parte intr-un alt fel.
Deci conflictul interior este mai mult decat vizibil. Pot sa inteleg perfect suferinta acelei fete, dar totusi o admir pentru ca intr-un moment de disperare spune ca il va lasa sa fie fericit. Desi este greu, asta faci cand iubesti pe cineva cu adevarat.
Superb capitolul.
Astept o continuare cat mai curand. ><
Si scuze din nou ca am ajusn tarziu!,...

Scuze Emm ca ajung si eu cu intarziere.
Imi place foarte mult ce ai scris,sper ca nu te vei opri niciodata. ><
Sincer nici eu nu as putea sa aleg,pentru ca mi-a placut totul foarte mult.Abea astept next-ul.

Inca o teza s-a dus, inca un capitol scris Tocmai am citit o poezie a profului meu de romana si mi s-a parut potrivita ca un 'intro' pentru urmatorul capitol. Acum, nu vreau sa povestesc, va las sa descoperiti. Sper sa va placa. Si desigur: fetelor, sunteti geniale! Va multumesc mult pentru tot!


„ Să nu-ndrăzneşti să pleci-înaintea mea
Şi să mă laşi sub lună singuratic!
Că vin zăpezi şi noaptea-i grea…
Iar eu pustiu să strig, iubita mea,
Când în odaie bate vântul rece, arctic?
Şi-un gând cu mine se îngână:
Mă rog să plec cu tine împreună.”
(„Peniţă de dragoste”, profesor Lucian Costache)


Aceleaşi ştiri banale… Un tren a deraiat, un cutremur, un incendiu… Nicio rază de lumină la capătul tunelului. Mototolesc ziarul plictisit. Atâta dramatism, atâta panică… Am devenit imun la suferinţa altora.

Tot ce vedeam era negru şi uscat. O pată de culoare, verdele unei pajişti la orizont. Un zâmbet trist pe o faţă albă şi o mână caldă, dar cu degete reci. Numele ei… Audrey… Şi-mi uit trecutul. Nu mai există David, doar necunoscutul.

Toată fiinţa mea se axează spre ea. Şi nu-mi găsesc curajul să-i vorbesc. Ce n-aş da ca să n-o mai văd tristă în fiecare zi! Să fiu acolo, să-i ţin umerii fragili şi să-i spun că totul va fi bine. Să-i dau părul la o parte din ochi-i roşi şi să-i câştig zâmbetele. Ha! Dintre toţi, eu am milă… milă pentru ea. Ce ironic!

Dar mai este şi altceva. Nu cred – nu simt – că doresc doar să o consolez. Vreau s-o apăr. Vreau să alung motivul tristeţii ei pentru totdeauna – indiferent care ar fi acesta. Vreau să… Vreau s-o cunosc. O analizez de fiecare dată când am ocazia. Are ochi mari şi verzi, buze pline şi palide, într-o nuanţă delicată, gene lungi şi negre precum penele de corb. E frumoasă. Nu o văd vorbind, socializând. E tăcută.

Mă apropii pentru a o privi în ochi. Ă… Ce vroiam să-i zic? Cum mă cheamă? Cine sunt? Cine şi-ar fi imaginat să descopere atâta lumină în nişte ochi trişti? Cine şi-ar fi imaginat să descopere ce am descoperit eu în acea clipă? Şi o dau în bâlbâială.

Asa deci .. inca un nou capitol , ma intreb totusi , cat va mai dura aceasta suferinta ??

Dar nu conteaza . Macar stiu ca iti vei scrie toate ideile tale geniale pe foaie , si cu atat mai mult pe pagina alba a noului post .

Sincera sa fiu , nu mai stiu ce sa comentez la capitolele acestea . Toate imi plac , toate au o idee anume , toate sunt remarcabile !!! Deci .. fara suparare dar numai stiu ce sa comentez . Just .. i love it .

And like every post of mine ... i want the next chapter

Si sa nu uitam de poezia scrisa de profesorul acela . Interesanta Ar fi frumos sa scrii de acum incolo cate 3-4 versuri la un capitol Is just an idea .

Emm, acum am citit si eu capitolul si vreau sa specific faptul ca este absolut superb. Mereu imi place. Ai propriul tau stil de a scrie. ) Ai demnonstrat inca o data: cantitatea nu inseamna mereu calitatea. :-j Nu e capitolul foarte lung,dar calitatea din el este imensa. Ador cum scrii.
Imi place cum descrii sentimentele. ^_^
Poezia profesorului tau este minunata. Se vede ca este prof' de romana. Imi place si titlul poeziei. Foarte metaforic si sugestiv. :>
Ai avut idee buna sa scrii cu acea poezie inceputul. ><
Keep working. E superb. !

Prima oara cand postez aici si ma intreb: De ce n-am facut-o mai devreme?
Esti geniala, Emma! Nu ca ar fi bine sa te duci la Psihologie ci chiar trebuie.
Toate capitolele imi plac si.. nu mai stiu ce sa spun decat ca esti GENIALA!!!