Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ Where the lonely ones roam

Ramasese pur si simplu masca,totul se intamplase prea repede,mult prea repede,ii vazu pe toti cei apropiati ei intrand in camera unul cate unul si ramasese fara cuvinte.
Doar zambea,era fericita ca insfarsit se stransesera si ei toti ca in vremurile bune. Rase incetisor cand isi aduse aminte de unele petreceri date in turn,si se indrepta spre Bell.
-Ti-ai fi imaginat sa fim atatia aici la ora ca asta?
Chicotii si ii dadu un cot usor in coaste si privii inca uluita camera acea saptioasa. Inca nu putea sa creada ca sunt aici,si ca vor sta ceva timp impreuna.
-Ei bine si ce mai asteptam? Nu facem si noi ceva? Un party poate.
Ridica din sprancene spre Bell,apoi se uita la Julieta.
-Tu ce zici esti de acord cu mine?!

Observa cum camera deveni plina la un moment dat . Chiputi cunoscute nu prea erau . Auzi o voce ..de fata ,cu siguranta . Era putin cam scunda pentru o pustoaica de saisprezece ani . Se catara pe un scaun ceva mai inalt , tinandu-se de o franghie care atarna pe langa dulapul de langa ea . Observa cateva chipuri cunoscute totusi ... desi acelea fiind putine .

Il observa pe Carsten intrand . Cel cu care isi impartea slujba .. nu erau foarte apropiati , dar se cunosteau si ca respect trebuiau sa se salute . Ii zambi . O observa si pe cea care vorbise cu doua minute mai devreme . Eu sunt de acord ,spuse ridicand sprancenele catre cele cateva fete care vorbisera . Pronunta clar cuvintele pentru ca toti din camera sa o auda . Privirile fiind atintite acum asupra roscatei ...

Probabil unii credeau ca este o idee cat de cat prosteasca , dar ce altceva puteau face atunci ?

• Bell ridica usor din umeri, privindu-le cu o urma de zambet.
  
  "-Nu am nimic impotriva" murmura ea, fluturand usor bagheta.
  
  Decorul camerei se schimba instantaneu, simtind parca nevoile celor care o 'populau'. Aparura bannere cu diferite insemne, mese pline cu bunatati aduse de spiridusii din Bucatarie si se lasa intunericul; incepu o muzica nebuneasca in urmatoarele clipe, lucru ce o facu pe tanara sa zambeasca. Isi aminti de balurile date la Hogwarts in trecut si ofta. Parca nu se intamplasera niciodata, parca nici nu trecuse prin acele timpuri.
  
  Privi putin in jur, uitandu-se la prietenii care se adunasera acolo; erau destul de incantati de idee. Usa se deschise inca din nou, iar Nate intra in Camera. Arbora un mic suras cand o vazu si ajunse curand in dreptul ei.
  
  "-Salut" spuse Bells, sarutandu-l usor pe obraz. Nu-si mai vazuse fratele de cateva ore bune.
  

• Inainta in graba prin multime, privind usor panicat in jur; era destul de multa lume - prea multa, dupa parerea lui. Mereu fusese genul acela care preferase linistea in defavoarea galagiei. Iar muzica din incapere nu i se parea tocmai potrivita, cel putin nu pentru gusturile lui. Ajunse insa in dreptul lui Bells si zambi, imbratisand-o usor; parea la fel, reusea intotdeauna sa se ascunda in fata lumii. O invidia pentru asta.
  
  "-Esti ok?" intreba el, cu glasul ridicat.
  
  Zgomotul din incapere nu il ajuta prea mult; se aseza pe canapea, langa ea. Ii dadu usor o suvita de par din fata si chicoti incet cand sora sa se stramba. Abia asteptase sa ajunga in sfarsit la castel. Ironia sortii facuse insa ca primul sau an la Hogwarts sa fie si primul sau an ca orfan. Clatina insa usor din cap, privind-o pe Bell in continuare; trebuia sa invete sa-si controleze emotiile mai bine. Acum era jalnic la asta.
  
  "-E destul de multa lume" remarca Nate, pe un ton glumet. "Cam prea multa" insista el, in urmatoarele clipe.
  

Cercetasa chicotii fericita si o apuca de gat pe Bell,ignorandu-l total pe Nathan,nu ca ar fi avut ceva cu el,insa nu vorbise de foarte mult cu el.
-Deci ce mai asteptam? Sa inceapa petrecerea!
Sarii in sus mai rau ca un pixie si la un moment dat isi dadu seama ca nu putea face tot singura.
Se intoarse catre Julieta si Bell si zambii inocenta clipind des din gene.

-Fetelor nu'i asa ca ma ajutati?
Surase usor,si se uita la fiecare pe rand cu o privire de catelus plouat.
Adora petrecerile si nu mai participase de mult la una dat fiind chestiile ciudate ce i se tot intamplasera in ultimul timp.
Insa acum voia sa uite de tot. Voia sa petreaca si nimic mai mult.

Salathiel o saluta pe Em, iar dupa ce aceasta pleca observa privirea insistenta a unui vrajitor adult, intrat in camera dupa el. Nu stia ce dorea si nici nu il interesa, cum de altfel nu il interesa nici multimea pestrita de elevi, unii cunoscuti si altii total necunoscuti, ce vorbeau unii cu altii in camera. Ignorandu-i, se indrepta spre un colt mai retras si puse mainile goale pe perete, asteptand. Previziunile lui nu adusesera niciodata lucruri bune si nu credea ca acum era ceva diferit. Trecuse peste partea in care Camera necesitatilor putea sa-l ajute cu ceva. Era limpede ca lucrurile nu erau atat de simple.
Statu pret de cateva minute asa, dar nimic nu se intampla, desi de obicei cand se afla in locul unei previziuni anterioare, avea o alta, mai clara. Ofta usor, cautand-o din priviri pe Em, singura cu care poate ar fi avut ceva de vorbit in toata acea harmalaie.

• Incerca sa se adapteze. Incerca sa faca parte din grupul lor dar ii era putin cam greu. Singurii copii din acea incapere fata de care avea vreun interes erau Bell si fratele ei,desi nici acesta din urma nu era un amic. Se cunosteau doar din vedere. Il observase pe celalalt vrajitor adult. Pret de cateva clipe se gandi ca i se facuse rau insa apoi realiza ca era un Clarvazator,la fel ca si el. Poate tocmai de aceea il remarcase pe el prima oara atunci cand intrase in incapere. Se puteau 'mirosi' cu usurinta,probabil. Atitudinea acestuia fata de intreaga situatie era stranie,tocmai de aceea se apropie de el,fara a spune nimic. Isi duse mana in zona fruntii,ca si cum i-ar fi spus ca si in capul lui se aflau acele previziuni ciudate. Nu erau aceleasi ca ale lui. El nu avusese nici o previziune in ultimele douazeci de minute. Cu toate acestea,atitudinea lui il ingrijora. ''Ai vazut ceva.E de rau,banuiesc.''

Pentru cateva clipe Salathiel il privi pe vrajitorul care i se adresase cu un amestec de mirare, interes si suspiciune. Realiza insa curand ca intrebarea lui nu era tocmai intamplatoare. Era un clarvazator, la fel ca el, si cum probabilitatea ca singurii doi vrajitori adulti aflati intr-o camera sa fie clarvazatori era foarte mica, faptul ca asa se intamplase constituia un lucru nelalocul lui.
Incerca sa-si destinda chipul si ii intinse mana vrajitorului, prieteneste. Era multumit macar ca nu era singurul adult din ceata aceea de elevi.

"Salathiel Donnerkrieg. Si da, am vazut ceva, foarte neclar. Eu nu vad decat lucruri rele, deci..."

Stia ca timpul ii va spune mai multe, dar timpul de obicei nu era de partea lui si nici a celor care aveau sa sufere de pe urma oricarui lucrur rau care avea sa se intample aici.

• Ii stranse mana,mai mult din cauza formalitatilor decat din dorinta de a se apropia de acest om. Il privi apoi rece,cantarind clar si atent fiecare din cuvintele lui. Ce rezulta? Tipul ori era un pesimist dat dracului ori chiar vedea numai chestii neplacute.Ii zambi ingust,raspunzand apoi. ''Carsten Wildrig. Tu nu vezi decat lucruri rele,deci. Interesant. Si cam care e distanta? Adica vezi lucruri care se vor intampla azi sau peste douazeci de ani?''El unul era din ambele categorii. Asta depindea de la viziune la viziune. Stia cum avea sa arate la cincizeci de ani dar nu stia daca maine va manca paine cu gem sau clatite. Ceea ce era enervant,pentru ca uneori primea micul-dejun care nu ii convenea. Tipic. '' Cel mai important..ce te-a adus aici? Ce s-ar putea intampla rau aici?''

Dupa ce intra in Camera, si le saluta pe fete, se indeparta intr'un colt, privind cum din ce in ce mai multa luma intra. Ii saluta pe cunoscuti, si le zambea tuturor, foarte amuzata de situatia creata. Nu avea chef de ceva extravagant, doar sa stea intr'un colt, linistita. Nu se astepta sa gaseasca pe nimeni acolo, totusi. Privea in jurul ei cum se creau conversatii, cum oamenii se cunosteau unii pe altii, iar ea statea separata, preferand sa ramana cu cei pe care ii cunostea deja, si in care avea increderea, desi adora sa cunoasca si persoane noi. Voia sa cunoasca cate putin din fiecare in acea seara, si aveau nevoie de o activitate distractiva.

O vazu pe Bell singura pentru o secunda, si profita inainte sa inceapa sa vorbeasca cu altcineva. Alerga si o apuca de mana. Ea se intoarse, astropufa ii zambi, si apoi o imbratisa. Simtea nevoia sa o incurajeze in fiecare dintre zilele ultimelor luni, sa ii aminteasca mereu ca nu e singura. O privi, si o intreba:
"Ce faci? Cum de ne'am nimerit aici?"

OOC: Scuzati'ma ca n'am raspuns, nici n'am vazut cand ati facut atatea posturi