Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ Where the lonely ones roam

• Bell ridica usor din umeri, privindu-si cea mai buna prietena; realiza incantata ca muzica se mai domolise, cei din jur intrand probabil in atmosfera petrecerii. Multi insa cautau un colt mai linistit, astfel incat ii observase deja pe Carsten si Sal discutand in soapta. Se incrunta usor, planuind sa le faca si ea o mica vizita mai incolo.
  
  "-Nu stiu de ce am venit aici" murmura Bell, revenind inapoi la conversatie; facu o tentativa de zambet si o privi pe Alice. "Dar ma bucur ca esti si tu cu mine" continua ea, cautandu-l pe Nate cu privirea.
  
  Se amestecase prin multime - vorbea probabil cu cativa colegi de ore sau de casa, nu putu sa distinga prea bine. Fusese atat de mandra ca si el picase tot la Cercetasi - erau totusi mari sanse sa fie sortat la Ochi-de-Soim. Dar el alesese casa unde fusesera si surorile sale, lucru ce o bucura; nu se mai simtea atat de singura, mai avea cu cine sta in Turn, in serile tarzii. Mereu se intalneau dupa ceasurile de la miezul noptii si ramaneau in camera de zi, in fata semineului cu ultimii carbuni aprinsi. Ofta incetisor, cu un mic suras intiparit pe chip.
  
  "-Ma intorc imediat" ii spuse ea lui Alice, imbratisand-o usor.
  
  Inainta prin multime si ajunse curand in dreptul lui Carsten si al lui Sal; ii privi putin confuza, ridicand o spranceana.
  
  "-Ce faceti?" intreba tanara, realizand cat de inalti erau amandoi in comparatie cu ea.
  

Observa raceala lui Carsten inainte ca acesta sa il atinga macar. Ii placeau genul acesta de oameni, putea sa lucreze impreuna cu ei la un eventual scop comun fara ca apoi sa se simta indatorat sa nu-i omoare cu ocazia altei intalniri. Ronnie fusese o greseala pe care nu avea s-o mai comita vreodata.

"Vad lucruri apropiate ca imp, pentru ca incerc sa imi reprim previziunile. Altfel cred ca as vedea mai departe in viitor, ceea ce nu mi-ar place mai deloc."

Ce-i drept, nici nu tinuse minte vreo previziune pentru viitor afara de cea a mortii mamei sale, pe care insa o scufundase sub un teanc mare de amintiri neplacute. Era foarte capabil sa prevada lucrurile folosind logica si ratiunea, nu avea nevoie de abilitati atat de imprevizibile precum clarviziunea.

"Intrebarea nu e ce s-ar putea intampla rau, ci cand si unde. Camera asta isi schimba forma cam de multe ori."

Nu apuca sa isi termine ideea, pentru ca Em se apropie de ei, aruncandu-le o privire intrebatoare.

"Buna din nou, Em. Aici e coltul clarvazatorilor."

• '' Dar esti bine-venita oricand,stii?'' Avea sa isi tina gura. Nu vroia sa o sperie pe singura fiinta din lume care conta pentru el,cu adevarat. Adica Bell. Cuvintele lui Salathiel nu facura decat sa il alarmeze si mai mult. Nenorocitul acela mic avea dreptate. Dar nu ar fi dorit sa ii implice si pe pustani in treaba asta. Ei nu erauClarvazatori.
  
  Exista oare sansa ca Sal sa se insele? Deloc. Sau,sansele erau infime. Trebuia sa fie cu ochii in patru. '' Micul Nate este si el aici. Ma bucur sa vad ca socializeza.'' O vedea pe Bell ca pe o fiica dar Nate nu ii era foarte drag. Prea inchis,prea ciudat. Desi oamenii normali il speriau sau il lasau rece, tipul acela era prea anormal. Sau poate era mai sensibil si mai banal decat isi imagina,ascunzandu-se doar in spatele unei masti. Nu se stie niciodata.'' Voi doi...va cunoasteti?'' Se referea la Salathiel si la Bell,desigur. Daca ar fi fost prea apropiati,atunci barbatul avea sa o pateasca. Nu ii prea placea sa vada tipi in preajma lui Bells.

• Tanara il impinse in gluma pe Sal si zambi in urmatoarele clipe; ei doi erau singurii in compania carora se simtea mai putin vulnerabila. Mai normala, mai pregatita sa infrunte greutatile vietii; probabil influenta si varsta, fiind cu multi ani mai mare decat ea. Dupa moartea parintilor se schimbase totul in viata ei.
  
  "-Bineinteles ca suntem prieteni" murmura Bells, zambind. "Voi doi imi sunteti cei mai buni prieteni..dintre baieti" continua ea, privindu-i cu blandete; se intoarse insa si il cauta din priviri pe Nate, din nou. Se temea atat de mult sa nu pateasca si el ceva - era singurul care ii mai ramasese, singura ruda mereu aproape de ea. Shayera si Rose nu mai veneau atat de des la castel. Nu ar fi reusit sa isi revina daca si el ar fi patit ceva.
  
  "-Si da, ma mir si eu ca Nate a venit aici" sopti cercetasa, cu o voce scazuta. "Chiar nu ma asteptam. Probabil a vazut ca nu eram in Turn si a intrat la griji, ca de obicei" remarca tanara. Mereu se ingrijora lumea cand venea vorba de ea; mereu parea vulnerabila in fata tuturor. Probabil chiar era.
  
  Realiza cat de mult se schimbasera lucrurile acum; daca inainte era doar fata timida, inchisa in ea, acum era fata orfana, timida si inchisa in ea. Oamenii o compatimeau adesea si o priveau cu mila, lucru ce nu o ajuta prea mult. Era insa constienta ca nu o faceau cu intentie rea, asa ca incerca sa zambeasca si sa treaca mai departe. Viata mergea mereu inainte. Asta in ciuda evenimentelor care erau menite sa distruga sau sa refaca tot.
  

Desi nu dorea sa se comporte cu Em la fel ca si cu ceilalti, Sal nu suporta totusi contactele fizice de genul celui pe care tocmai il avuse cu fata. Se intoarse pe jumatate spre ea si ii vorbi incet, pentru a nu fi auzit.

"Don't do that ever again. Also, don't friendzone me."

Stia ca pentru oricine altcineva tonul sau ar fi parut o amenintare de moarte, dar se indoia ca Em ar fi fost speriata chiar daca ar fi intentionat sa o ameninte cu ceva. O respecta foarte mult pentru ca nu era o povara in clipele in care se aflau in pericol. Totodata, simtea undeva in el ca nu doreste doar o prietenie cu frumoasa videcatoare, insa Sal era mult prea preocupat de alte lucruri ca sa dea curs unor asemenea plapande simtiri.

Privind la Carsten, o idee ii inflori in minte. Daca nu putea sa prevada ce avea sa se intample rau, era de ajuns sa faca ceva ce in mod obisnuit nu ar face pentru ca evenimentele sa isi schimbe cursul.

"Hei,Carsten!" striga el, scotandu-si bagheta "Serpensortia!"

• Less!'' Un sarpe iesi din maneca hainei. Animalul lui de companie,o cobra regala,o femela adulta care se indrepta imediat catre celalalt sarpe. Avea sa lase animalele sa se razboiasca. El era om. Nu stia daca Sal se considera om sau bou,totusi. El unul credea ca tipul era o combinatie intre cele doua. Fizicul uman iar comportamentul. Mh... Un duel era tocmai bun acum. Isi lua bagheta,rostind in minte toate vrajile de protectie posibile si imposibile,apoi isi indrepta bagheta inspre Salathiel''Daca insisti.Sectusempra!'' Vroia sa ii arate ca nu e genul care sa se joace. Sau cand se juca,miza era uriasa. Totul sau nimic. Nu degeaba considera ca Ruleta Ruseasca era cel mai interesant joc de noroc. Acum insa,ei nu aveau decat sa se harjoneasca putin.''Sa nu-mi spui ca o zgarietura te pune la pamant.Ma dezamagesti.''

• Ii auzi fiecare cuvant, spus pe un ton rece si simti cum se cutremura; probabil se albi si la fata, pentru ca avu impresia ca tot sangele ii paraseste obrajii. Nu se astepta, adevarul era ca oamenii fusesera intotdeauna imprevizibili, iar ea evitase sa ia in considerare acest aspect. Clatina insa usor din cap, incercand sa faca un semn prin care sa-si ceara scuze. Adevarul era ca ar fi vrut sa se indeparteze si sa-i lase singuri.
  
  Vazu insa sarpele aparut din farmecul barbatului si se opri, chiar la cativa centimetri de ei. Cobra lui Carsten isi facu aparitia la randul sau, apropiindu-se periculos de cealalta reptila; Bells facu ochii mari, socata.
  
  Urma o alta strafulgerare, care atrase atentia catorva tineri din jur; in urmatoarele clipe, Sal sangera abundent din taieturile care ii aparusera pe tot corpul. Sopti Vulnera Sanentur!, reusind sa le inchida si ii privi pe amandoi cu teama.
  
  "-Terminati" sopti ea, ridicand glasul. "Asta inainte sa va distrugeti unul pe altul si sa ma lipsiti si de doi prieteni. Poate aveti impresia ca nu am pierdut destul" continua Bells.
  
  Ridicara insa amandoi bagheta in urmatoarea clipa, iar tanara se puse intre ei, privind cu ochii mari scena ce se petrecea sub privirile panicate ale celor din jur. Petrecerea aceea devenise un dezastru.
  

Durerea il facu pe Sal sa zambeasca larg, pentru ca il ajuta sa se concentreze si mai bine,mai ales ca vraja fusese facuta prea in graba ca sa ii provoace rani serioase. Fu uimit de reactia lui Carsten totusi, deoarece el ii aruncase o vraja minora.
Intoarse privirea spre Em atunci cand aceasta il vindeca, dar nu gasi in privirea ei decat tristete. Dupa ce vindecatoarea se puse intre ei, Sal facu un pas inainte si ii intalni privirea.

"Si eu care te credeam puternica. Nu e totul despre tine, sa stii. Exista lucruri mult mai importante decat persoanele pe care le pierzi si in care de altfel nu ai incredere. Nu ti-am aratat niciodata ca fac lucruri necugetate si totusi la prima incercare consideri ca unul dintre cei mai buni prieteni ai tai si-a pierdut mintile. Ce pierzi de fapt, pe mine sau un mic sentiment de atasare?"

Da, voia sa fie mai apropiat de ea, dar nu crezuse ca va spune lucrurile atat de direct. Probabil nu toti intelegeau prietenia asa ca el, dar nu putea sa faca altfel si atunci cand nu i se oferea incredere ceda.
O cuprinse cu o mana, incet dar ferm, si in timp ce o privea in ochi se roti in jurul ei, ajungand astfel intre ea si Carsten. Imediat se intoarse spre acesta cu o fata ce nu trada niciun fel de emotie.

"Confringo!"

• Faptul ca nenorocitul acela puse mana pe Bell,la propriu,il facu sa il urasca si mai mult. Si-ar fi dorit sa ii smulga ochii din orbite,sa ii sfasie gatul cu dintii. Dar asta faceau Incuiatii. Ei aveau un mod mai elegant de a se distruge reciproc.Evanesco. Disparu instantaneu,evitand astfel vraja. Bietul raft cu carti,pe de alta parte,nu fu la fel de norocos,luand foc imediat. Zidul,insa,nu ceda. Din fericire. Trebuia acum doar sa ajunga cat mai aproape de Sal,dar la o distanta semnificativa fata de Bell. Era relativ simplu. Aparu in scurt timp intre Bell si barbat,impingand-o pe aceasta in peretele opus,langa usa. ''Fie,daca vrei! Incarcerous!'' Stiind ca vraja va functiona-sau cel putin asa ar fi trebuit sa fie,daca el n-ar fi evitat-o,isi permise sa rosteasca si un mic dar neplacut Expelliarmus urmat de un Accio. Acestea.combinate,nu facu decat ca bagheta lui Sal sa ajunga in mainile sale.

• Simti peretele lipindu-se aproape dureros de spatele sau si inchise ochii pret de cateva clipe, asteptand sa treaca momentul dureros. Ii privi insa in urmatoarele clipe pe cei doi, cu sufletul la gura; pareau ca se dueleaza ca ultimii oameni pentru ceva ce nici ea nu intelegea. Ar fi vrut doar sa plece si sa ii lase sa faca ce vor; realiza insa ca ii erau cei mai buni prieteni si nu putea face asta. Pentru ca asa ii vedea, pe amandoi; asta in ciuda insistentelor lui Sal, sau a protectiei sporite a lui Carsten. Fratele mai mare si tatal? Pareau roluri potrivite.
  
  Il privi pe Nate, care veni langa ea si o ridica.
  "-Sunt bine" sopti Bells, cu glasul tremurat.
  
  Se apropie timid de cei doi, cu chipul palid inexpresiv. Nu ar fi vrut sa mai intervina, nu ar fi vrut sa le mai dea motive sa se certe si mai tare. Nici macar nu intelegea de ce faceau asta. Probabil nici eu nu stiau.
  
  "-Expelliarmus!" sopti tanara, in timp ce ei inca se duelau. Baghetele lor ajunsesera in mainile lor si ii privi pe amandoi cu raceala cand se intoarsera spre ea, deranjati. "Veti trece la lupta fizica in continuare?" intreba ea, incet. Se astepta la orice din partea lor, dupa cate vazuse pana atunci.