Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ whiskey lullaby

**Kurt F. Malfoy** · 11 Aug 2012, 12:56

Isi trecu mana incet prin parul ei blond,atat de des si stralucitor,infasurandu-si cateva suvite in jurul degetelor sale,lasandu-si apoi mana pe gatul ei,trecand usor-usor pe umeri si spate,continuand sa priveasca tavanul. Atingerile lui Ivy pe abdomenul sau ii ofereau o stare de siguranta si familiaritate,facandu-l sa-si doreasca sa o ia cumva,trup si suflet si s-o inchida inaintrul lui,undeva intre coloana vertrebrala si torace,pentru ca ea sa simta si sa auda inima lui,care batea numai pentru ea,pentru a observa cum plamanii lui se misca,innebuniti sa simta parfumul ei feminin,atat de placut,care il linisteste,sa inteleaga cum tot sangele care-i curgea prin vene urla numele ei,carnea care ii acoperea oasele ardea la gandul ca in sfarsit isi apartineau,in cel mai superior,superb mod posibil.

'' Incep sa ma gandesc la evolutia noastra,ca si cuplu,ca si oameni. Nu o spun ca o constatare aroganta,ci doar ca o uimire,ca un fapt care ma zguduie si ma sperie: am avut dreptate. Stii,atunci,cand ne-am sarutat prima oara,ti-am prezis ca vei fi a mea si vei avea copilasi cu parul blond.''

Surase scurt,avand o oarecare nota de melancolie,de tristete in glas si-n suflet pe care si-o inlatura imediat,strangand-o Ivy mai aproape,prinzandu-i soldurile si urcand-o deasupra lui,pentru a-i vedea chipul,nu pentru a se holba la un tavan alb,care nu exprima nimic,nici macar lipsa unei idei sau delirul nebuniei. Aceasta creatura pe care o tinea in brate era femeia vietii lui iar dragostea pe care i-o oferea era tot ce-si dorise vreodata,tot ce il putea salva,il putea face sa isi revina. Atata responsabilitate,atatea sentimente,o asemenea complexitate...cata teama ii incoltea acum in suflet,teama pe care o uita imediat ce-i saruta buzele lui Ivy si isi lipi apoi varful nasului de al ei,soptind un sincer te ador.

**Ivy Thibault** · 13 Aug 2012, 18:37

Închise ochii, amintindu-şi de tot ce însemna şi însemnase până acum Kurt, şi schimbarea ce se produse cu câteva zile în urmă, angajamentul pe care şi-l luaseră fiecare, acea mică bucată de hârtie care îi potoliseră atâtea temeri.
Întâlnirile lor i se deluaru în minte, şi îşi aminti cum îl văzuse pentru prima oară în Borgin&Burkes', cât de diferit era atunci, şi cum îi urmărise buzele formând cele două simple cuvinte, Carsten Wildrig.
Apoi, Carsten îi invadase mintea pentru luni întregi, îşi aminti de incidentul din bibliotecă şi apoi de acea seară când se îmbătase cu adevărat pentru prima oară. Îşi aminti de primul sărut, iar după aceea urmă o perioadă puţin mai întunecată.
Îşi aminti atunci când îi spusese noul lui nume, îşi aminti cum îi plăcuse şi cum zile întregi după aceea numele Ivy şi Malfoy îi tot veniseră în minte unul lângă altul. Apoi îşi aminti de India, de relaţia lor ce părea atât de perfectă, de Lexie, cum Ivy îi privea îmbrăţişaţi şi inima îi ardea de mult prea multă mândrie ca să le spună ce simţi.
Apoi îşi aminti de îmbrăţişările lor şi atingerile lor, de scurta perioadă în care Kurt decise că i-ar fi mai bine fără el, şi de noapte în care îşi dăduse seama că nu era aşa.
Deschise ochii şi îl privi pe omul pe care îl iubea, zâmbind din tot sufletul. Îşi schimbă poziţia, făcându-l să se întoarcă şi el, aşa încât ajunseră faţă în faţă, fiecare pe o parte.
"Ce mai fac părinţii tăi?" îl întrebă ea. Desigur că, pe lângă toate acele amintiri superbe, îşi amintea şi de faptul că nimeni din familia Malfoy nu o acceptase, în afară de mama lui. Nu era chiar ceva insuportabil, în fond, Kurt era cel de care avea ea nevoie, dar era deranjant.

**Kurt F. Malfoy** · 14 Aug 2012, 07:50

Incepu sa rada cand auzi intrebarea. Parintii lui? Serios? Oh,Doamne,trecea de la extaz la agonie. Nu putea sa spuna ca relatia dintre cei doi soti Malfoy era ingrozitoare dar il deranja ca mama lui nu il convingea pe Malfoy sa o accepte pe Ivy,care era,desigur,un nou membru al familiei. Totusi,o data ce tabla de sah era alcatuita complet,nu se mai putea face nimic. O data Malfoy,intotdeauna un Malfoy,indiferent daca-ti placea sau nu. Ramaneau impreuna,erau o familie.

'' Parintii tai,de acum incolo. Scumpa mea mama a decis sa puna acea vaduva neagra pe tabla de sah din sufragerie in semn ca de acum esti de-a noastra si dupa ce ea se va stinge,vei deveni doamna Malfoy. Tatal meu - cel putin cel adoptiv,caci pe cel natural nu-l mai pot numi tata - este si mai pasionat de unica lui fiica,Odette - sau sa-l numim dracusorul adolescent?- pe care o rasfata,fara a da doi bani pe bastardul sotiei sale - ala fiind eu. Dupa cum vezi,nimic nu s-a schimbat.''

Nu il prea interesa parerea celor din jur,atata timp cat el era fericit. Totusi,se bucura de faptul ca mama lui era de partea lui Ivy,caci femeia aceea era mai puternica si mai influenta decat ar fi crezut multi. De fiecare data cand ii cerea ceva imposibil,ea se asigura sa ii spuna fiului ei ca uita cu cine vorbeste si ca putea considera totul ca fiind rezolvat. Ceea ce insemna ca acel 'caz Ivy' era deja castigat.

'' Va trebui sa mergem peste cateva zile la resedinta parintilor mei. Am o surpriza pentru tine. Ceva ce stiu ce o sa iti placa. Raspunde-mi la o intrebare doar : rosu sau bleumarin?''

El avea o traditie privind sotiile lui - Ivy fiind cea de-a treia - si trebuia desigur ca acea traditie sa fie urmata si acum. Oricum,stia ca Ivy nu-l va refuza,cand va vedea despre ce e vorba.

**Ivy Thibault** · 19 Aug 2012, 21:54

Ivy tot nu era sigură de părerea părinţilor lui Kurt. Pe doamna Malfoy o întâlnise, şi îşi făcuse o părere despre ea. Era o femeie atât de indepentă încât Ivy parcă inspira putere, nu aer în jurul ei. Totuşi, tatăl lui Kurt nu părea să o prea placă. Nu îi păsase de Kurt nici înainte de ea, dar acum, parcă gândul că există o altă persoană care să îâl iubească pe Kurt îl deprima, motiv pentru care o privea de fiecare dată pe Ivy cu acel aer suprem, ce inspira ură.
Totuşi, atunci când auzi că văduva ei fusese aşezată pe tabla de şah, se simţi mai uşurată. Ştia ce însemna acea tablă pentru familia Malfoy, aşa că ştia că acum, oficial, era o membră a ei. Încă nu realiza că era o Malfoy, că îi aparţinea lui Kurt şi viceversa.
Zâmbi când auzi de viitoarea surpriză. Îi plăceau surprizele şi Kurt ştia bine. Se gândi pentru câteva momente, apoi spuse pe un ton hotărâtor:
"Bleumarin."
Îi zâmbi şi îl sărută o dată scurt, apoi se dădu jos de pe el fără prea multă graţie, cuibărindu-se la pieptul lui, ascultând cum îi bate inima sub pielea lui rece şi albă.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 20 Aug 2012, 08:06 by Kurt F. Malfoy.)

Nu o urcase degeaba pe trupul lui si nu degeaba ii mai cuprise si talia. In momentele lor de dragoste nu numai ca se concentra asupra momentului in sine ci si asupra corpului ei,analizandu-l atent,de parca era un sculptor ce vroia sa redea imaginea muzei in marmura - fiecare curbura a trupului,fiecare frematare a carnii,efectul de greutate si totul lejeritate oferit de miscare. Puteau sa spuna ce doreau dar el era un artist,mai mult decat era un strateg si un om logic. Arta - pasiunea lui. Femeia - sursa de inspiratie inepuizabila.

'' Consider ca matasea se potriveste oricarei ocazii si ...tie. Ceea ce inseamna ca te voi putea aduce in micul meu colt de rai. De ce crezi ca nu te las sa intrii in camera aia de la parter? E micul meu atelier de croitorie si pictura. De fiecare data cand am fost casatorit inainte am creat rochia de mireasa. Acum,nu a fost asa,dar ... vreau sa te folosesc ca un mic cobai pentru experimentele mele artistice.''

La ultima parte incepu sa rada. Surpriza nu mai exista deci. Uuups! Nu putea sa o minta pe Ivy nici cand venea vorba de lucruri de genul acesta si oricum vroia sa stie cat de mult tinea la ea,si cat de multe lucruri vroia sa ii ofere. Banii nu iti aduceau fericirea dar iti aducea lucruri care sa te faca fericit. Deschideau noi usi,noi oportunitati la tot pasul - de care el vroia sa profite,spre binele familiei.

'' Ivy,am o intrebare. Cand vom deveni parinti,te-ar deranja sa avem gemene?''

Era vremea confesiunilor pentru el.

**Ivy Thibault** · 20 Aug 2012, 21:01

Ivy rămase tăcută pentru următoarele câteva secunde. Ştiuse că va veni şi subiectul acesta în discuţie, însă nu era foarte sigură de ce ar zice ea. Copii. Ştia ce înseamnă, ce implicaţii presupunea. La început crezuse că Freyja era suficientă pentru Kurt, dar apoi îşi dăduse seama că voia un copil cu ea, cu Ivy. Lucrul de care nu era sigură era dacă ea era pregătită pentru un copil cu Kurt. Asta ar însemna nopţi nedormite, gata cu escapadele romantice în Hawaii, gata cu petrecerile nocturne. Gata cu silueta ei şi degetele subţiri.
"Sunt deschisă la opţiuni," spuse ea cu grijă. "Dacă ar fi să avem copii, mi-ar plăcea mult gemeni. Însă... nu chiar acum."
Era adevărat. Avea doar douăzeci şi cinci de ani, mai avea timp pentru copii. Problema era că nici de asta nu era sigură. Nu era sigură dacă mai avea timp. Şi ideea era că nu voia să nu aibă copii. Însă mai avea nevoie de timp. De timp între ea şi Kurt, de timpul de cuplu.
Se producea o antiteză în mintea lui Ivy şi fata simţi că devine confuză. Avea nevoie de părerea lui Kurt, aşa că îşi deschise larg porţile minţii, lăsându-l să cutreiere prin ea.

**Kurt F. Malfoy** · 21 Aug 2012, 07:45

O privi scurt apoi aproba. Isi dorea din tot sufletul sa isi intemeieze o familie alaturi de ea,sa stranga la piept acele bucatele de carne vie care urmau sa se nasca din pantecul ei. Era mandria aceea ca dragostea lor rezistase intr-atat incat sa dea viata unei noi fiinte. Aveau sa fie trei. Doua creaturi nascand inca una,mai buna decat cele doua,cu o incarcatura genetica si mai perfecta. Fiecare generatie era mai buna decat cea precedenta. Nu intelegea femeile care nu doreau sa aibe copii,era ca si cum ar fi ucis acei prunci prin simplul fapt ca nu le dadeau sansa sa se nasca. El stia ca Ivy si-i dorea,dar stia si ce implica acest lucru si ca el,ca barbat,avea mai putin de suferit pe cand ea,ca femeie,avea mai multe de pierdut.

'' Eu unul zic sa traim asa in continuare,sa ne iubim,sa fim impreuna si cand se va intampla fericitul eveniment,pur si simplu se va intampla. Totul vine la timp pentru cel ce stie sa astepte.''

Si era putin ciudat fiindca tocmai el adusese in discutie acest lucru. Genial - nici macar nu se nascusera,nici macar nu existau in pantecul lui Ivy,si deja le creau probleme si le dadeau viata peste cap,rascolindu-le mintea! Ii era frica si era entuziasmat de idee,deopotriva. Adica fusese pregatit sa devina tata - dar Natalie pierduse atunci sarcina - si se antrenase pentru acest lucru - cu Freyja. Inca un esec privind acest lucru si probabil ca nu s-ar fi simtit deloc bine. Absolut deloc. Probabil ca l-ar fi marcat pe viata mai ales ca era vorba si de Ivy,sotia lui,unica femeie pe care o iubea si pe care avea s-o iubeasca vreodata.

'' E tarziu...'' murmura el cu o voce somnoroasa apoi ii zambi

Edit By Raizen

Galeoni
Kurt F. Malfoy - 140
Ivy R. Malfoy - 130

Topic Closed !

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade « Previous 1 2 3 4 5 Next » //  / whiskey lullaby

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ whiskey lullaby