Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised
1 2 3 4 5 6 Next »
/ You better keep a distance

**Aylee L. Lovel** · 14 Sep 2012, 11:15

You better keep a distance
I was never one to believe the hype
Save that for the black and white
I try twice as hard and I'm half as liked,
But here they come again to jack my style
private

Strabatu coridoarele pustii repede si silentios. Nu ii era frica de ingrijitor, insa nu vroia sa se intalneasca cu alti omeni. Din fericire, putinii sai cunoscuti se obisnuisera deja cu faptul ca ea ocolea oamenii cat de des putea. Insa de data asta ajutase un elev. Un astropuf venise la ea in legatura cu ultima lectie de aritmantie si fusese nevoita sa il ajute, ca o profesoara buna ce era. In timp ce strabatea inca un coridor nepopulat, caci elevii erau teoretic la culcare, isi dadu seama ca sala de aritmantie, impreuna cu biroul ei, era mult prea departe de pivnita viperinilor. Era fericita, totusi, ca macar putuse sa renunte la roba. Hainele atat de lungi si largi nu erau chiar pe gustul ei.
Dadu coltul, doar ca sa se trezeasca fata in fata cu un tablou. O femeie scheletica, aproape atat de scheletica ca si ea, incepu sa ii povesteasca despre copilul ei care o astepta acasa si caruia probabil ca ii era foame de atata timp. Aylee incerca sa scape, insa femeia o urmarea din tablou in tablou, trezind locatarii celorlalte rame. Asta dura mai multe etaje, pana cand un barbat cu o privire blanda o opri pe femeie.
-Intra pe usa asta, ii zise acesta viperinei, in timp ce femeia urla langa el. Aici nu va intra niciodata. Stai putin acolo pana o duc la locul ei. Gata, gata, iar dormi, Margareth, iar esti somnambula...
Ultima propozitie nu ii era adresata, insa nici nu o asculta pana la capat, usa care se inchidea oprind sunetul. Acum ca intrase trebuia doar sa isi dea seama unde se afla si sa plece cat mai repede. Nestiind ce sa faca, incepu sa se traga de fundita de pe bluza, de parca asta i-ar fi oferit vreun raspuns.

Aylee

**Ema Snow** · 14 Sep 2012, 11:33

Ofta usor. Erau destul de rare noptile in care Ema chiar dormea. De obicei, ori statea si pierdea timpul uitandu-se in tavan, ori citea la lumina baghetei, ori facea ceva mai constructiv si pleca sa hoinareasca prin castel. Intr-un fel, ii placea asta. Se simtea ca o pisica pe culoarele reci unde si cel mai mic pas se facea auzit. Noaptea dadea intotdeauna o nota diferita locurilor de la Hogwarts. Ce era vesel si aglomerat peste zi, se cufunda in liniste si mister peste noapte.
De data asta, nu stia incotro se indreapta. Ea doar mergea, gandindu-se la alte lucruri. Escapadele nocturne erau ca un fel de meditatie pentru ea. Era singura cu propriile-i ganduri, iar uneori aparea o voce micuta care-i dadea o cale de mijloc. Asta o facea sa se intrebe daca nu cumva avea un pitic pe creier pus prost. La figurat vorbind, desigur. Insa de fiecare data se dovedea la fel de normala ca oricine altcineva. Asa ca isi continua inaintarea, oprindu-se ocazional pentru a asculta in jur. Oficial, ea trebuia sa fie in Turnul Soimilor si sa doarma, asa ca prefera sa nu o descopere nimeni plimbandu-se pe coridoare. Asta putea complica lucrurile si chiar nu era nevoie.
" Gata, gata, iar dormi, Margareth, iar esti somnambula si stii ca atunci faci multe lucruri nedorite. Hai sa ne intoarcem in rama ta, ce zici? Sau poate e mai bine sa te trezesti..."
Ema ridica o spranceana in timp ce se apropia de tabloul cu pricina, privind curioasa intreaga situatie. Mai bine nu se baga. Mai bine nu atragea atentia. Se uita in jur, nestiind pe unde sa o ia. Nehotarata, intra in camera alaturata. Inchise usa in urma ei si se intoarse pe calcaie.
" Oh, Doamne!" facu ea, realizand ca nu era singura. " Imi cer scuze, nu doream sa intrerup"

**Aylee L. Lovel** · 14 Sep 2012, 12:13

Apuca sa faca doar cativa pasi prin camera, avand grija sa nu calce in ceva ce nu ar fi trebuit. Gandurile ii zburara departe, la camera ei din pivnita viperinilor si la cursurile din ziua urmatoare. Se gandi la cei care erau atat de norocosi incat in momentul acela erau intr-un pat cald si pufos. Isi dorea sa fie singura, da, insa nu intr-un loc ca si acela, pe care nu il cunostea. Era o fricoasa, inspaimantandu-se de cele mai mici lucruri, incepand cu locurile intunecoase si terminand cu sobolanii. Si uite ca acum se afla intr-o camera intunecata, plina de mobila pe care nu o puteai recunoaste din cauza paturilor care le acopereau si a prafului care se depusese de atata timp de cand nu ai venise nimeni pe acolo. Recunoscand ceva ce probabil ca era o canapea, incepu sa se intrebe ce fel de sala era aceea.
Insa gandurile acestea nu durara decat o seunda, poate doua sau chiar trei, insa in nici un caz mai mult de atat. Usa se deschise in spatele ei cu un scartait pe care viperina il categoriza enervant. Se intoarse rapid pe calcaie, tinand intre timp mana stransa pe bagheta din buzunar. O voce in capul ei ii spunea ca era patetica, cine ar fi atacat-o in Hogwarts, in mijlocul noptii, fix pe ea? Ca doar Hogwarts-ul este cel mai sigur loc de pe pamant, nu-i asa? Insa vocea ii parea sarcastica, asa ca se hotari sa nu o asculte.
-Oh, Doamne! Imi cer scuze, nu doream sa intrerup.
Aylee isi relaxa umerii putin, recunoscand vocea Emei, sefa de casa a Ochilor-de-Soim. In acel moment ar fi putut foarte bine sa o intrebe ce cauta pe coridoare la ora aceea din noapte, insa trebuia sa fie rezonabila. Si ea hionarise pe coridoare si inca o facea. Isi aprinse varful baghetei cu o vraja nonverbala, dupa care incepu sa isi priveasca degetele de la picioare. Nu stia ce sa ii raspunda, astfel incat ii zambi doar, leganandu-si capul intr-o miscare ce spera ca transmite "Nu m-ai deranjat".

**Ema Snow** · 14 Sep 2012, 12:25

Ochii ei nu se acomodasera inca cu lipsa de lumina. Stia doar nu era singura dupa felul in care se contura silueta din fata ei. Ceva se aprinse brusc, fara un cuvant de avertizare, iar Ema stranse din ochi. Naiba sa le ia de pupile dilatate si mostenire genetica! Observa miscarea siluetei din fata ei, dar nu raspunse imediat. Doar astepta cateva clipe pentru a se obisnui cu lumina. Prefera mai mult situatia asta decat intunericul. Nu era fana a lucrurilor de genu'.
Clipi des, incercand sa-si ajute putin pupilele si dorind ca imaginea aia formata doar din cateva contururi vagi sa-i dispara de pe retina. Cand in sfarsit se intampla - cateva secunde mai tarziu, desi Emei i se paruse o vesnicie - Soimeanca cerceta chipul din fata ei. O stia pe fata asta! Ii amintea de o dupa-amiaza de acum multi ani in Biblioteca Hogwarts-ului. Desigur, anii isi lasasera amprenta peste cele doua fete, trasaturile lor fiind ceva mai mature si mai bine conturate, insa in esenta, erau aceleasi. Parca nici nu-i venea sa creada.
Un zambet mic aparu pe buzele Emei, un zambet ce crestea vizibil.
" Aylee? " intreba Soimeanca.
Se simti prost pentru o clipa. Sunase ca si cum nu ar fi stiut cine era cea din fata ei. Nu-si dorea sa-i creeze Viperinei o impresie gresita. Cele doua se vazusera probabil o data sau de doua ori, insa Ema nu uitase.
" Ce faci pe aici?" intreba ea bland.

**Aylee L. Lovel** · 14 Sep 2012, 13:12

Isi dadu seama ca probabil ar fi trebuit sa o avertizeze pe soimeanca in privinta luminii, caci aceasta clipea des si dezorientat in directia baghetei negre din mana sa. Aylee o lasa mai jos, sperand ca asta sa ajute. Isi dadu seama, printre altele, ca nu prea o cunostea pe Ema. Da, stia ca era la Ochi-de-Soim, ca era sef de clasa, ca era iubita lui Darren, un prieten destul de aropriat, pe cat de apropriat putea sa fie cu Aylee, insa cam atat. Desi de obicei ea era cea care ocolea oamenii, continua sa se mire de cat de putini cunostea.
-Ahmm... Ma ascund de un tablou? intreba viperina pe un ton soptit insotit de un zambet timid, ca raspuns la intrebarea anterioara. Isi imagina cat de ciudat suna asta, insa nu conta. Desi era o mincinoasa inascuta, in privinta lucrurilor simple spunea adevarul, de obicei. Trecutul ei... Ei bine, asta era o alta problema, care nu trebuia discutata in secunda aceea.
-Pe tine ce te aduce pe aici?
In timp ce puse intrebarea privi la un punct fix de deasupra umarului fetei. Isi daduse seama ca asta reprezenta o alternativa placuta a privitului in ochi, obicei care nu se afla si pe lista ei. Incercand totusi sa para draguta, isi misca bagheta in directia canapelei, pentru a o sacapa de praf, astfel incat sa poata fi folosita. Insa se parea ca alesese vraja prost, caci tot praful se ridica in aer, obligandu-le pe fete sa inchida ochii si sa tuseasca. Speriata, Aylee ridica mainile la gura, ca si copii mici cand fac ceva gresit, lasand sa-i scape un mic Oups. Cam atat despre gandurile mele pozitive, isi zise, in timp ce isi stergea doua lacrimi cauzate de praful ridicat. Nedorind sa mai faca o vraja, fiind sigura ca si aceasta v-a decurge prost, nu avea alta varinata decat sa astepte asezarea colbului, daca vroia sa o mai vada pe Ema.

**Ema Snow** · 14 Sep 2012, 15:09

Ema ridica usor din umeri, insa rase slab.
" De doamna Margareth?" intreba ea usor, desi numele suna cam nesigur pe buzele ei. I se parea normal. Abia daca cunostea cateva personaje din tablourile de la Hogwarts. " Stiu cum e. Am incercat sa fac tot posibilul de a evita o situatie penibila. Nu stiu cat de sensibila e doamna Margareth, asa ca presupun ca cu cat vede mai putina lume micile ei manifestari, cu atat mai bine."
Deja isi imagina un scandal a doua dimineata. O adevarata drama pentru personajul tabloului, plangand sau aruncand priviri letale in stanga si in dreapta. Incerca sa nu se gandeasca la cum avea sa reactioneze personajele tablourilor la intreaga situatie. Nu era treaba ei si nu-si dorea sa-si vare nasul in oala altuia. Si oricum, probabil ca tablourile alea erau mai vechi decat ea, asa ca sigur puteau sa rezolve un mic conflict. Asta daca aparea unul.
" Nu pot sa dorm" raspunse ea scurt, fara sa minta. Pana la urma nu era nicio chestie in faptul ca nu putea sa doarma. Poate ca avea un sistem si niste cicluri de somn mai sucite, atata tot.
Tusi usor cand praful inunda aerul. Nu se gandise niciodata ca cineva putea lasa atata praf sa se adune. Nici macar la Hogwarts. Si tocmai asta era faza! Erau intr-o lume magica, lucrurile puteau fi fermecate sa se curete singure. Isi agita cateva clipe mainile prin jur, incercand sa inlature praful. Rase usor.
" Ok, nu stiu cum ai facut asta, dar eu una cred ca as fi facut canapeaua sa explodeze" chicoti Ema. Nu fusese niciodata priceputa la lucrurile de genu'. Prefera sa faca curatenie manual. Era mai sigur.

**Aylee L. Lovel** · 15 Sep 2012, 15:44

Zambi la replica Emei. Nici ea nu se descurcase mult mai bine, probabil ca ar fi putut si sa arunce in aer canapeaua. Insa nu era genul care sa nu accepte un compliment, sau macar ceva ce semana cu unul. Acum ca praful se asezase, mai mult sau mai putin, si putea sa vada din nou, isi dadu seama ca nu facuse prea mare lucru.
-Praful s-a asezat la loc pe canapea, isi zise zambind.
Putea sa prevada asta, insa nu o facuse. Niciodata nu prevazuse nimic, mereu era luata prin surprindere de chestia aia trista si mizera numita viata. Un simplu gand... Era mandra de faptul ca gandea in felul acela, ca era ceea ce era? Nu, nicidecum. Insa, normal, pe ea nu o intrebase niciodata daca era in regula ceea ce i se intampla. Ea trebuia doar sa accepte zambind lamaile putrezite si pline de viermi.
Isi privi trista degetele de la picioare, parca fara a observa pantofii prafuiti sau ciorapii care erau acum mai mult cenusii decat negrii. Dispozitia ei nu se dezmintea, trecea, ca de obicei, de la un sentiment la altul fara sa o intrebe daca era de acord. Ii schimbase fericirea de moment cu o tristete care avea sa tina mult. Ei ii placea fericirea, de ce nu era lasata sa aiba parte de ea? Acum cu ce ti-am mai gresit?! urla ea in capul ei, pastrand in acelasi timp o expresie neutra pe chip. Nu ii raspunse nimeni. Era singura in capul ei. Asta daca nu se puneau la socoteala gandurile alea nenorocite care se plimbau pe acolo de parca i-ar fi apartinut. Isi scutura capul ca un catel dupa baie, de parca asta ar fi putut face gandurile sa dispara.
Ridica brusc ochii, amintindu-si ca nu era singura, ca nu era in camera ei intunecata si sigura. Isi dadea seama ca probabil tot ceea ce se intamplase nu durase mai mult de cateva secunde, chiar daca ei ii parusera minute bune.
-Poti sa pleci, nu ma supar. M-am obisnuit sa fiu singura, raspunse ea unei intrebari nerostite.

**Ema Snow** · 15 Sep 2012, 16:01

Ema zambi amuzata, insa delicat. Da, intr-adevar, praful se asezase inapoi pe canapea. Era ceva atat de mic si de neimportant, dar care putea produce atat de multe evenimente. Poate ca nu era de ea toata filozofia asta sau poate ca din contra! Era indecisa. Da, asta era un cuvant bun. Indecisa. In privinta carui lucru? Nici ea nu stia. Poate ca erau mai multe subiecte unde avea dubiile ei. Sau poate ca totul era foarte clar, dar refuza sa vada asta. Nu conta pentru moment.
Ofta usor, arcuindu-si incet umerii. Era putin amortita. Putin mai mult.
Isi ridica privirea spre Aylee. O studie, asa cum ii statea in obicei. Emei ii placea sa citeasca limbajul corpului. Era atrasa de misterele mintii umane. Si isi dorea sa ajute, in masura in care putea. Ultima chestie o punea de multe ori in situatii penibile, insa incerca sa treaca peste cu capul sus. Nu trebuia sa-i fie rusine ca incerca sa faca un bine, indiferent cui. Insa ceva era diferit cand se uita la Viperina. Nu diferit gen' 'toti oamenii sunt diferiti'. Era ceva de care nu-si dadea seama in mod constient. Inca. Ceva pe care Ema nu putea pune degetul.
O luara prin surprindere cuvintele ei. Putea sa plece? Da, nu o tinea nimic acolo. Si era si mai convenabil daca Aylee nu se supara. Dar nu-si dorea sa plece. Zambi delicat si se aseza pe canapea, ridicand un mic norisor de praf in jurul pelerinei ei. Nu era alergica, asa ca putea sta linistita.
" Atunci, s-ar putea sa avem o mica problema."
Ridica usor din umeri, insa isi intoarse capul pentru a o vedea. Ramase asa o clipa, intr-o liniste deplina.
" Ce s-a intamplat?" intreba Soimeanca moale.

**Aylee L. Lovel** · 16 Sep 2012, 14:30

O urmari cu rivirea pe Ema in timp ce aceasta se aseza pe canapeau murdara, facand praful sa danseze la lumina slaba a baghetei. Aylee se aseza pe jos, sprijinindu-se cu spatele de canapea, aproape de picioarele celelalte fete, avand grija totusi sa nu le atinga. Din aceasta pozitie putea sa vorbeasca fara a fi nevoita sa o priveasca in ochi. Oare de ce nu plecase?
-Ce s-a intamplat?
Intrebarea rasuna in capul viperinei, ca un ecou indepartat, pe cale de disparitie. Nu stia ce sa raspunda. Auzise de Ema ca era genul care putea sa te citeasca, sa isi dea seama de sentimentele celorlalti. Asta era ceva folositor pentru unele persoane. Aylee, pe de ala parte, ar fi dat orice pentru a putea sa nu stie sentimentele celorlalti.
-Nu s-a intamplat nimic, zise zambind, trecandu-si mana prin parul care arata explodat.
Niciodata nu stia ce sa faca cu parul. Oricum il pieptana si oricum il usca sau il aranja, acesta statea umflat, de parca ar fi stat permanent cu degetele in priza. Si, impreuna cu ochii de un verde atat de intens incat durea, oamenii nu o considerau o aparitie obisnuita. Mai mult ca sigur ca imbracamintea extravaganta nu avea nici o legatura cu toate acestea. Nu vazuse asta in atatea carti si filme incuiate? Nimeni nu fuge de personalitatea monstrului ci de aparentele lui.
-Cum ii la Ochi-de-Soim? intreba ea din senin. Isi ridia genunchii la piept si se intoarse cu trunchiul catre Ema ca sa o vada mai bine.

**Ema Snow** · 16 Sep 2012, 15:07

Ema isi lasa mainile pe genunchi, formand parca mici scuturi in jurul lor. Totul era bine. Nu se intamplase nimic. Ok. Era mai linistita. Macar scapase de acel piticut ascuns undeva in mintea ei ce-i soptea mereu scenarii dezastroase. Asta pana cand Aylee confirmase ca nu se intamplase nimic. Da, frumos.
Fara sa vrea, adresa iar intrebarea, dar de data asta in minte si pentru ea insasi. Ce se intamplase? Ohoho! Se intamplasera multe si parca nu se intamplase nimic. Era enervanta gandirea asta din doua puncte de vedere. Parca nu putea sa amestece optimismul si scepticismul intr-o doza convenabila. Trebuia sa mai lucreze la asta.
Se uita la Aylee cand aceasta vorbi iar, insa isi pleca repede privirea, lasand-o sa alunece spre degetele lungi. Se simtea de parca era datoare sa-i ofere Viperinei putina intimitate, dar nu se putea misca din loc. Asa ca ajungea la varianta de mijloc. 'Uite, na! De ce nu poti face asta si in alte situatii?' se certa ea in minte. ' Calea de mijloc! Calea de mijloc!'
Ridica usor din umeri.
" Bine, cred. E placut sa te stii inconjurat de albastru, cel putin pentru mine. E culoarea mea favorita. Si e liniste de obicei. Nu stiu cum sa explic... Te simti de parca ai fi atins de o umbra inteligenta. Pe de alta parte, toata lumea se uita spre un Soim prima oara cand e nevoie de o solutie" chicoti ea. " Dar imi place. E de mine, ca sa zic asa. Cum e sa fii un Viperin?"
Se lasa usor in fata, privind-o iar pe Aylee. Ema respectase intotdeauna Viperinii pentru nobletea lor. Putearea si vointa de fier. Era ceva ce nu intalneai in fiecare zi si, in ciuda celor spuse despre elevii Casei Verzi, ei ii facuse intotdeauna placere sa vorbeasca cu ei.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised 1 2 3 4 5 6 Next » //  / You better keep a distance

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised
1 2 3 4 5 6 Next »
/ You better keep a distance