Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Baia Plangacioasei Myrtle

1 2 3 Next »

/ You're like moon!

• Ramase tacuta, privind cu neutralitate mica conversatie intre cele doua. Nina era... Nina, desi intr-o versiune mult mai deschisa decat si-ar fi putut imagina vreodata Ema. Lucrurile i se pareau logice. Daca era sa aleaga un moment de liniste, ar fi cautat si ea un loc unde nu existau sanse ca oamenii sa intre. Un loc cu un fel de protectie. O paza buna, o forma prin care sa li se impiedice accesul celorlalti. Si poate ca treaba asta nu era realizata fizic in Baie, dar Myrtle era un 'strajer' eficient. Oricui i se lua la un moment dat de bocetele continue.
  Nu facu decat sa-si incruciseze mainile la piept cand fantoma vorbi si sa o priveasca fix. Intr-un final, se stramba obosita si facu un gest rapid din mana. Myrtle nu avea acum momentul sincronizat pentru vorba, iar Ema avea de gand sa-si faca vizibil punctul de vedere. O ascultase pe Myrtle in atat de multe situatii. Din cauza ochelaristei fantomatice o incurcase cu doi ani in urma. Pornise intr-o graba nelinistita spre Aripa Spitalului dupa ce auzise de la ea ca fusese un accident pe coridoarele de langa bai. Un accident teribil, cu multe lovituri si rani. Iar Ema se gandise la ce era mai rau. Cand singura victima se dovedise a fi fantoma, iar Soimeanca isi incasase meritata ora de detentie, increderea ei in Myrtle disparuse in mod subit. Continua sa o asculte, dar nu mai acorda incredere vorbelor ei.
  In schimb, isi ridica o spranceana spre Nina cand fantoma disparu, suspinele in urma ei.
  " Oh, va rog, domnisoara Roux, sa ma urmati pana in biroul directorului. Sunt ferm convinsa ca este mai mult decat dornic sa asculte aceasta poveste. Vor fi consecinte" spuse pe un ton lipsit de inflexiuni si cat se poate de oficial. Se ocupa cu grija de expresia fetei, aruncand aceeasi privire oficiala spre eleva de la Viperini. Insa dupa cateva secunde, chipul Emei se destinse cu un zambet.
  

Vorbele fetei o faceau pe IRine sa zambeasca usor. Ce dragut....adevarul era ca toata lumea isi dorea un loc in care poate sta fara a fi deranjat de nimeni iar baia era foarte buna cand Myrtle nu era pe aici si nu putea sa se planga cuiva. Irine era putin cam socata de afirmatiile pe care Myrtle i le-a adus fetei din fata ei. Mereu s-a gandit ca aceasta fantoma este si putin rea ca sa zica asa din cauza rautatilor pe care le-a primit pe cand era in lumea asta si pe langa asta si acum cand este o fantoma. Lumea ei nu are prea multe lucruri faine, asa a gandit Irine mereu dar totusi daca s-ar putea oprii din bocit poate ca lumea ar fi iubit-o mult mai mult decat inainte. Ema se pare ca nu spuse nimic dar totusi Irine gandea ca este ceva la care se gandea chiar in acel moment. Cand aceasta deschide gura si incepu sa vorbeasca, IRine ramasese putin socata de ceea ce spusese. Chiar nu putea sa creada ca este real dar cand am aceasta zambii a facut si ea acelasi lucru si imediat Irine s-a gandit ca era doar o farsa dar nu putea sa fie chiar foarte sigura de asta.

• Nina se uită la faţa fără expresie a Emei cu sprâncenele ridicate. Îşi dădu seama de glumă doar după ce spusese că directorul va fii interesat de aceste acţiuni. Nina era aproape sigură că directorul avea lucruri mult mai bune de făcut decât să asculte aberaţiile lui Myrtle.
  
  Ema zâmbi cu colţurile gurii şi Nina îşi dădu amizată ochii peste cap.
  "Atunci... încătuşaţi-mă," răspunse ea dramatic. "Adio, lume!"
  Închise ochii şi îşi duse dosul palmei la frunte ca şi cum ar fii urmat să leşine. Auzi un bocet dintr-un closet apropiat şi bănui că Myrtle auzise că Nina nu avea să păţească nimic. Ninei îi scăpă un mic rânjet răutăcios.
  
  Chicoti şi îşi recuperă geanta de unde era aruncată pe podea. Îi închise fermoarul cu un sunet scurt şi o puse pe umăr.
  "Totuşi, acum că am lămurit ce făceam eu aici, zâmbi Nina, "ar trebui să mă asigur că voi nu aţi complotat să deschideţi Camera Secretelor."

Se pare ca aveam dreptate si Ema chiar glumea cand zicea ca o va duce la director. Oricum acesta nu avea chef si nici timp de aiurelile pe care le spunea Myrtle chiar daca poate erau adevarata dar pana la urma era fantoma si nu putea patii nimic. Aruncai cu o carte in ea si o gaseai in spatele ei, la naiba pana la urma trecea prin ea. Cand Nina incepu sa joace teatru si sa se prefata ca vine sfarsitul lumii si chiar va fi dusa la director pentru a o omora, Irine incepu sa rada si se gandii ca aceast fata chiar are simtul omorului si putea ajunge chiar departe cu el. PEntru ea era foarte important sa fii prietenoasa, energica, draguta si amuzanta. Ma rog nu dorea sa fie persoane ca ea deci cu siguranta nu avea sa se descreie pe ea insasi. Cand Nina isi puse geanta pe umar si o inchise iar dupa vorbi de deschiderea Camerei Secretelor, Irine ridica usor dintr-o spranceana.
-Am spus ca am lamurit asta doar pentru ca ne-ai zis asta dar de unde stim noi sigur ca ai zis adevarul? Poate ca tu doreai sa deschizi camera... nu am putea fii sigure de nimic atata timp cat tu ai auzit jumate din conversatia noastra si esti gata sa dai vina pe noi, spunand ca vrem sa deschidem camera , spuse ea cu o expresie destul de serioasa pe chip
Nu ii placea sa intre in situatii de genul acesta unde era acuzata pe nedrept sau cineva o credea suspecta de ceva cand defapt esste nevinovata asa ca are mai mereu argumete la ea,fiind gata sa lupte impotriva chestiilor de care este acuzata pe nedrept.

• Ema se simti pe deplin in largul ei cand observa jocul actoricesc. Si pe buna dreptate daca Nina nu-si merita laudele. Observa miscarile si isi scutura usor capul, amuzata.
  Iar apoi auzi discutia. Soimeanca continua sa le priveasca cu duiosie. Isi puse usor mana pe umarul Irinei si zambi. Se intoarse apoi spre Nina, ranjind de-a dreptul.
  " Dar exact asta vroiam sa facem. Ar fi si pacat sa inveti la Hogwarts si sa nu te legi putin de Camera Secreta. Macar sa incerci. Si stii cum sunt eu... Trebuie sa incerc"
  Continua sa zambeasca, incercand intr-un fel sa adopte un aer superior. Desigur ca nu-i reusi nimic, iar ea se vazu nemultumita cu poanta. Ema se intise, punandu-si mana libera pe umarul Ninei.
  " Uite de-asta te indragesc eu pe tine! Desi ma simt... dezamagita de mine cand iti dai seama de ce vreau sa fac"
  Ofta usor, privind deprimata in podea. Se simtea mai vie ca niciodata. Stranse delicat umarul Soimaritei si o privi in ochi.
  " Glumim, nu te ingrijora" spuse ea moale.
  

• Nina o privi dezorientată pe nou venită. Părea serioasă, nu avea nici o tentă de glumă nici în faţa, nici în voce. Nina se uită la Ema cu o faţă de genul "E serioasă?". Nina glumise. I se păruse destul de logic pentru toată lumea. În primul rând, Camera Secretelor nu mai reprezenta un pericol de când Harry Potter ucise basilisk-ul. În al doilea rând, cumva i se părea cuiva că Nina nu avea destule probleme pe cap si că avea chef să se joace de-a Camera Secretelor singură?
  
  Fu recunoscătoare că Ema îi explică blând cum stă treaba, pentru că Nina era totuşi Viperină şi putea deveni răutăcioasă şi nerăbdătoare câteodată-tot timpul.
  "Ok, acum că am lămurit şi chestia cu cine-deschide-nu-deschide-camera-secretelor, am putea s-o ştergem englezeşte până nu vine Myrtle înapoi," spuse Nina, forţând un zâmbet.

Cand Irine auzi ca fata glumii se inrosii la chip. Chiar nu isi daduse seama in primul moment iar dupa cateva secunde isi dadu usor cu palma peste frunte. Cateodata putea fii atat de fraiera. Se uita la viperina din fata ei si la Ema si zambii dragut.
-Imi pare rau. Nu mi-am dat seama.....chiar doamne sunt chiar fraiera cateodata. Chiar imi pare rau,spuse ea continuand sa zambeasca fortat la fete

Nu ii venea sa creada ca a putut fii chiar atat de fraierica dar nici nu mai avea ce face. Faptul era consumat deja. PRivirea i se lasa in jos si un oftat isi iesii printre buze, gandindu-se la prostia pe care a facut-o mai devreme. Se pare ca mai avea de invatat multe chestii dar putea sa le faca pe rand.
-Da, ar fii o idee destul de buna dar intrebarea si mai geniala este unde ne-am putea duce acum?,intreba Irine uitandu-se la fata
Buzele sale incepusera sa se tuguiasca in fata ca si cum ar fi fost un copil mic de cativa anisori. Dar asta era si partea amuzanta si draguta din personalitatea lui Irine.

• Ema doar zambi politicos, desi trebuia sa recunoasca faptul ca si ea era usor incurcata. Mana ei se stranse iar pe umarul tinerei Soimence.
  " Intr-un final, te vei obisnui cu toate astea"
  Vocea ei sunase ceva mai dur decat isi dorise. De parca spunea unui copil ca asta era viata si trebuia sa se obisnuiasca cu ideea. Se uri pentru micul moment si refuza sa caute o explicatie. Pe moment, nu ar ajuta-o la nimic. Ar putea prea bine sa-si foloseasca timpul si energia in ceva mai constructiv.
  " Cred ca e bine venit orice loc pe care il propuneti atata timp cat nu auzim o voce pitigaiata si..."
  Hohotitul plangacios o intrerupse, facand-o sa-si dea ochii peste cap. Vorbesti de lup si lupul la usa. Sau, mai logic spus, vorbesti de fantoma si fantoma prin teava. Myrtle se uita la ele de sus, cocotata pe marginea inalta a unui perete ce despartea cabinele. Poate ca daca ar fi existat o metoda de a enerva la culme o fantoma si sa o poti pocni efectiv, Ema ar fi gasit-o. Si nu neaparat ca ar fi folosit-o, dar macar sa o stie acolo, asa, ca masura preventiva.
  " Ce spuneai?" se intoarse spre Nina, cu o privire obosita.
  

• Nina rămase cu spatele la Myrtle, chiar dacă aceasta începuse deja să se plângă. Se uită în gol cu expresie ultra-enervată, apoi îşi deschise brutal geanta şi începu să scotocească prin ea. Eventual, găsi briceagul pe care nu-l scosese de acolo de la Crăciunul trecut şi, cu un mic click pe care ea doar putea să şi-l imagineze, nu să-l audă, din cauza lui Myrtle, ieşi o lamă mică şi strălucitoare.
  
  Se întoarse spre fantomă şi aruncă cu briceagul direct în fruntea ei nefolositoare. Obiectul ascuţit trecu prin fantomă şi se înfipse hotărât în tapetul de pe perete.
  Myrtle fu tăcută pentru câteva secunde, apoi începu să urle şi să se agite în jurul lor, ameninţând-o pe Nina fără rost şi dispăru într-o chiuvetă.
  
  Nina se întoarse râzând spre cele două Şoimence.
  "Cel mai rău urăşte cuţitele," râse Viperina, aruncându-şi geanta pe umăr.

Privirea mi se duse spre Nina care incepu sa caute in geanta iar in momentul in care gasii in briceag si il arunca spre Myrtle a ramas blocata si nu a mai stiut ce sa mai faca. Ce bine ca Myrtle era o fantoma si trecea totul prin el....daca nu avea niste mari probleme. Un oftat ii iesii printre buze cand Myrtle incepu sa tipe si sa fuga imediat. Cand a auzit-o pe Nina incepu sa rada usor dar totusi a fost cam dura cu fantoma si totusi nu avea nimic impotriva pentru ca aceasta fata era chiar foarte stresanta in unele momente asa ca mai bine dai cu ceva in ea decat sa o auzi cum se vaicareste.
-Ce pot zice? Buna tinta si multumesc lui Dumnezeu ca este fantoma.... astfel ar fi avut extrem de multe probleme pana acum, spuse ea incepand sa rada

Fata chiar avea tinta si macar Myrtle a plecat de data aceasta. Privirea i se duse la fete si se uita intrebator ca si cum ar spune "Deci ce facem?" . Nu cred ca mai era nevoie sa stea acolo dar na fiecare cu dorintele pe care le aveam. Avea sa astepte si celelate pareri iar dupa sa faca ceva.