Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Baia Plangacioasei Myrtle

1 2 3 Next »

/ You're like moon!

• Ok, pana acum scorul nu arata prea bine pentru Ema. Deja incasase doua lovituri, Irine una, iar Nina niciuna. Zambi stramb, intr-o maniera aproape marlaneasca. Iar cand auzi cuvintele micutei Soimarite, aproba si incepusa sa rada.
  " Oh, te rog! Sunt predestinata pentru asa ceva. Numele meu e Snow, in caz ca ai uitat" facu ea spre Irine, incercand sa para superioara, dar razand necontenit. Totul era o gluma si nu avea sa nu profite de asta.
  Facu alt bulgare, in dorinta de a egala scorul, si il arunca spre Nina. Rata. Merlin, fata asta era mai rapida decat o pisica! Iar Ema avusese suficiente antecedente ca sa nu se prinda de asta. Incerca iar si zambi cand auzi sunetul satisfacator al zapezii intrand in contact cu materialul hainei.
  " Ha!" facu spre Nina, stiind ca probabil urmeaza o 'batalie' crancena.
  Zambi pisicher si se grabi sa se adaposteasca langa scari, in siguranta de marmura. Undeva in toata nebunia de bulgari, Soimeanca realiza ca poate nu e cea mai inteleapta decizie. Daca aveau sa vina din stanga ei, atunci nu avea incotro sa scape. Isi facu cativa bulgari de zapada si ii lua in brate, pregatita de miscari 'de mitraliera'.
  

Ema nu prea mai avea scapare dar Irine chiar nu uita care este numele acesteia de familie. Incepu sa rada iar cand Ema o nimerii pe Nina, Irine sarii in sus de bucurie pentru ca pana acum viperina nu fusese lovita deloc iar asta nu era deloc corent. Cred ca ea cu Ema isi doreau sa aiba si ea cateva lovituri. Irine incepu sa faca niste bulgari si era gata sa o loveasca pe Nina pentru a marii loviturile.
- Trebuie si Nina sa fie lovita cu niste bulgari. Nu este deloc corent daca nu are nicio lovitura. Ma rog...este coret dar nu mai spune-ti la nimeni, spuse ea incepand sa rada
Incepuse sa arunce cu bulgari catre Nina iar unu dintre ei chiar o lovii. Era asa de fericita ca am facut asta incat sarea in sus de fericire. Era o minune deobicei cand Nina era lovit de un bulgare sau lovita de orice.
- Stiti ar fi o idee destul de buna daca am face un om de zapada urias. Mai mare decat noi. Deja visez ca un copil mic sau ceva mai dragut cum ar fi ingeri din zapada. Mereu faceam asta cand eram mica, cu fratele meu dar inca mi se pare dragut si frumos, spuse ea chicotind dragut
Iubea sa aiba niste idei de copii si pe langa asta sa fie o fire mai copilaroasa. Asta era ea si nu dorea sa schimbe deloc asta.

• Nina aruncă cu bulgări mai mult spre Ema decât spre Irine, pentru că habar nu avea dacă Şoimeanca s-ar supăra sau nu dacă ea va fii puţin mai... dură. Însă pe Ema o putea 'duşăli' oricât, pentru că după aceea va veni şi revanşa. Se feri de bulgări ca de lavă încinsă, sări se aplecă şi plonjă. Normal că nu putea să amâne inevitabilul la nesfărşit. Un bulgăre ce avea vaga impresie că îi aparţinea Emei o lovi în abdomen. Nina îşi întoarse capul spre ea cu o privire de regină gen off-with-her-head.
  
  Ceea ce o făcu să nu observe că Irene se aliase şi ea împotriva Viperinei. O nimeri un alt blugăre, dar pe celelalte le ocoli uşor. Îi auzi cuvintele Şoimencei şi făcu ochii mari. Cum adică? De ce să nu fie corent? Putea fii coret dacă aşa vroia Nina. Corent ar fii să le spele ea puţin pe amândouă Şoimencele la un loc, asta ar fii coret.
  
  Nina se scutură de zăpadă, apropiindu-se de Irine, privind-o suspicioasă pe Ema, care avea un munte de bulgări în braţe.
  "Un om de zăpadă ar fii o idee bună," răspunse Nina cu ochii pe Ema. Şi chiar destul de corentă, presupun.

Se uita la fete cum au inceput sa se opreasca si sa se aproprie una de alta. Era chiar amuzant sa se joace asa ca niste copii mai ales pentru ca iarna este un anotimp minunat in care trebuie sa te intelegi cu toata lumea chiar daca l-ai urat mereu. Un chicotit ii iesii printre buze cand o vazu pe Ema cu multi bulgari in mana iar cand o auzise pe Nina mai ca mai avea putin si sarea in sus de fericire.Se pare ca Ninei chiar ii placea aceea idee, cu omul de zapada. Isi intoarse privirea spre Ema si facu o fata de copilas.
-Deci pana al urma ramanem la idee de a face un om mare de zapada? Adica putem sa facem si altceva daca nu vreti asta dar chiar vreau sa ajung sa fac un om de zapada extrem de mare si asta fara ajutorul puterilor care desigur il marea. Asta este cea mai amuzanta parte. Eu vreau sa fac partea de jos adica cea mai mare, spuse ea razand usor
Ce ii era un copil si ce ii era Irine. Era cam aceelasi lucru pentru ca ea era un copil si in momentul de fata. Desigur ca avea sa se joace si chiar nu avea sa se schimbe pentru ca iubea acest lucru. Incepu sa chicoteassca usor iar dupa continua sa se gandeasca ce putea sa ii puna omului de zapada pe el, desigur avea sa improvizeze ceva sau sa faca pur si simplu o magie pentru a obtine ce dorea.

• Ema le asculta, dar pastra tacerea. Un om de zapada era o chestie. Un om de zapada mai mare decat ea era tot cam aceeasi chestie. Pana la urma, nu prea se putea mandri cu inaltimea ei. Bine, nu era ca si cum i-ar pune cineva semninte in cap, dar totusi... Un om de zapada mai mare decat ele implica cumva un om de zapada mai mare decat normalul. Asta era cu totul altceva. Se gandi la ceva inalt precum William, apoi la ceva inalt precum Hawkeye. In final, se gandi la ceva mai inalt decat urecheatul. Asta era cu siguranta ceva. Zambi.
  Ridica usor din sprancene cand Irine paru sa i se adreseze, privind-o confuza. I se parea ca cere permisiune sau era doar in mintea ei bolnava? Stai... De cand avea lumea nevoie de aprobarea ei? Ca doar nu era regina in moduri imposibile. Se uita cu ochi imposibili la cele doua, prinzandu-se ca inca nu le daduse un raspuns.
  " Oh, dar va rog! Ar fi amuzant"
  Numai gandul ca avea sa cada careva la un moment dat, tragand poate si muntele de zapada dupa ea, ii ridica suspiciuni interminabile. Dar riscul facea parte din meseria jocului. Ema isi sufleca manecile hainei, pregatita sa se lupte vitejeste cu zapada.
  

Vremea era uimitoarea chiar daca ea nu iubea chiar deloc iarna. Iubea mult vara dar acum pentru ca statea cu prietenii se simtea extrem de bine si nimeni nu putea schimba asta. Dar acum fata chiar avea sa se distreze cu prietenele sale. Era chiar amuzant chiar daca inghetaase de-a binelea. Incepu sa isi faca un plan pentru omul de zapada, imediat in minte avusese omul de zapada imaginat. Incepu sa zambeasca iar dupa se uita la fete cu un zambet larg pe buze
-Fetelor nu aveam voie sa lenevim. Trebuie sa ne apucam de treaba pentru omul de zapada. Eu fac partea de jos, iar voi va puteti impartii ca de exemplu Nina Mijlocul si Ema fata. O sa ne distram, spuse aceasta incepand sa chicoteasca
Era chiar amuzant iar dupa o secuda, aceasta facu un bulgare si incepu sa il rostologeasca pe zapada. Nici mult nu astepta ca acel mic bulgare incepu sa i-a niste mariri considerabile si devenii din ce in ce mai mare . Incepuse sa rada dragut la fete iar dupa continua sa se plimbe cu bulgarele pentru al face din ce in ce mai mare.

• Melanie îşi luă împărţi părul în trei şuviţe lungi, negre şi groase şi începu să-l împletească în coada de peşte pe care mama ei o învăţase să o facă de mică. Simţi cum încep să o doară braţele din cauza timpului îndelungat pe care îl petrecuseră sucite spre spate pentru a reuşi să definitiveze freza, însă continuă, zâmbind spre geamul unde ninsoarea continua să albească orice zare. După ce împletitura fu gata, Melanie îşi trase în picioare perechea de ghete negre, până sub genunchi şi îşi legă şireturile până sus. Se uită în oglindă fără să se vadă, mult prea fermecată de peisajul de afară şi îşi luă pelerina lungă şi îmblănită în interior pe ea.
  
  Ieşi din Pivniţa Viperinilor fără să se uite prea mult în jur şi îşi continuă drumul spre ieşirea din castel. Melanie se întrebă cum ar fii un om căruia nu-i plăcea zăpada. Cum să nu te simţia atrasă de ea? Zăpada era ceva fascinant în mintea lui Mel, pentru că era apă îngheţată, dar în acelaşi timp, moale şi pufoasă. Îşi aminti cum prindea fulgi în palme cu mama ei şi zâmbi.
  
  Simţi frigul când ieşi pe uşa din faţă şi se gândi că singurul dezavantaj al iernii era că trebuia să poarte pantaloni. Nu avea prea mulţi în garderobă, fiind adepta îmbăcămintei vrăjitorilor, robe şi rochii lungi, pe care adora să şi le facă ea. Oricum, sub pelerina ei de iarnă abia dacă i se vedeau vârful ghetelor când mergea, deci pantalonii nu aveau niciun rol în estetică.
  
  Ajunsă afară, îşi începu plimbarea pe care o plănuise, însă, după ceva timp, văzu câteva fete în faţă. Habar nu avea cine erau pentru că era imposibil să-ţi dai seama de la o asemenea distanţă. Se gândi dacă să le evite sau nu, şi rămase la concluzia că avea să le ocolească larg. Asta, înainte să-i vadă nasul roşu şi părul plin de zăpadă al Ninei. Pe ea o cunoştea, nu era niciun pericol.
  
  Zâmbi puţin rece şi îngâmfat, însă se îndreptă spre ele curajoasă.
  

• Nina stătu pe loc, privind-o pe Irine cum începe să facă omul de zăpadă. Deci se referea cu mâinile? Adică fără magie? Dar aşa nu avea niciun farmec.
  Îşi băgă mâinile la căldura buzunarelor şi se uită la fete cu o faţă inocentă. Cu ajutorul magiei era de o sută de ori mai bine, ar putea să-şi facă până şi o statuie pe care s-o admire bobocii.
  
  Când se uită în jur pentru a stabili poziţia viitoarei statui, dădu cu ochii de o siluetă. Avea faţa albă, dar părul, îmbrăcămintea, totul, erau negre. Nina lăsă un zâmbet gigantic să-i inunde faţa.
  "Melanie!" strigă ea şi se îndreptă în paşi de capră spre Viperina ei.

• Will îşi simţea mâinile reci în buzunarele gecii. Lacul era îngheţat complet şi viperinul se simţea din ce în ce mai ademenit să calce gheaţa groasă care aproape căpătase un aspect opac.
  Will se întoarse brusc, trezit la realitate de nişte voci ce străbătuseră până la el din cealaltă parte a peluzei acoperite cu un strat gros de zăpadă.
  Will căută cu privirea sura zgomotului, găsind trei siluete ale unor fete. Viperinul ridică din sprâncene şi un zâmbet amuzat i se întinse pe faţă. Nu ştiuse că mai e cineva pe la Hogwarts căruia îi plăcea să iasă în frig şi zăpadă.
  Will începu să înainteze spre ele, aruncând din când în când priviri spre Lacul Negru, încercând parcă să îşi dea seama de diferenţa dintre priveliştea văzută din ce în ce mai departe şi cea iniţială.
  Se găsi la cinci metri de fete când îşi dădu seama cu cine are de a face. Nu îi fu greu să le recunoască pe Nina şi Melanie, două fete pe care le cunoscuse acum câteva zile. Cu Nina se întâlnise pe Aleea Nocturn, în nişte împrejurări ciudate, însă nu durase mult până să se declare prieteni. Cât despre Melanie, fusese mai complicat. O recunoscu brusc şi pe Irine.
  'Hei,' le salută el, cu un zâmbet amuzat. 'Ce mai faceţi?'
  Ultima întrebare era adresată tuturor, deşi Will o privi uşor intrigat pe fata pe care nu o cunoştea. O văzuse şi altă dată şi ştia că era Şefă de Casă la Ochi de Şoim, şi mereu fusese uimit de inteligenţa pe care ochii ei o transmitea în orice situaţie.

Continua sa se joace cu zapada si ii placea la nebunie. Ema puse si ea mana la treaba dar Nina statea si se uita la noi. Un chicotit ii iesii printre buze cand a observat ca inca o viperina a aparut pe la noi. Parea foarte rece dar putea sa se insele si Irine. Nina incepu sa isi fluture mana si sa strige la fata. Privirea i se duse prin prejur si o voce foarte cunoscuta se auzi de prin apropriere. Ochii mi-au coborat catre silueta unui baiat tanar pe care l-am mai intalnit. Chipul imi fusese acoperit de un zambet larg iar dupa un chicot imi iesii printre buze. Se pare ca s-a strans lumea nu gluma deci puteam sa ne distram mai bine.
- Hey Willl. Ma bucur sa te vad. Pai ne jucam cu zapada ca niste copilasi. Vrei sa ni te alaturi? Te asteptam!, spuse ea chicotind incet
Privirea i se duse catre Nina, incercand sa ii arate ca poate sa il i-a la o mica bataie cu bulgari pana la urma as am inceput cu totii. Pana la urma trebuia sa ii spuna incepem cu totii in aceelasi mod.
-Hey Nina. Noi am inceput cu o bataie cu bulgari. Sari pe ei cu bulgari. Pentru ca ai fost cea mai putin bulgaita, meriti asta, spuse aceasta zambindui dulce
Incepuse sa chicoteasca din nou pentru ca atmosfera incepu sa se incinga din cauza numarului mare de persoane. Intr-un fel eram 2 soimi si 3 viperini. Chiar mai aveam nevoie de un soim dar nu se stie daca aparea unul sau nu.