Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Baia Plangacioasei Myrtle

1 2 3 Next »

/ You're like moon!

ooc: Irine, ai tendinta de a pastra persoana I in RP Ai grija, iti mai scapa cuvinte

• Ema se uita cu o spranceana ridicata spre Nina. Un zambet i se infiripa pe buze si analiza locul in care se infipsese cutitul. Simti o nevoie brusca de a o ruga pe Nina sa se ia la o intrecere de tras cu arcul. Ema ar fi acceptat si cutite, fara nicio problema.
  Isi intoarse privirea spre cele doua, profund multumita de aruncarea Viperinei. Zambi amuzata cand o auzi pe Irine vorbind.
  " Crede-ma cand iti spun ca daca Myrtle nu era fantoma, atunci sigur ar fi devenit foarte repede. Desi la un asa temperament..."
  Nu mai continua, desi fraza se derula in mintea ei. ' La asa un comportament, sigur o omora cineva sau se omora singura.' Nu ca nu ar fi fost adevarat. Se intreba oare cate farse i se copsesera pe cand traia. Si se intreba daca nu cumva felul ei de a fi de acum nu semana prea mult cu felul ei de a fi de cand era vie. Putea sa inteleaga repulsia resimtita de oameni. Ii veni sa ofteze atunci cand isi aminti ca Myrtle fusese Soimeanca. Pe princiupiul 'sange din sangele nostru'... Ema se ruga sa nu o apuce durerea de cap la aceasta realizare.
  Incerca sa se gandeasca la treburile 'la mana'.
  " Bun. Deci nu prea merita sa mai riscam cu hohotitu'-plansu'. Si presupun ca ar fi indicata o gura de aer rece. Mai ales dupa toate evenimentele recente"
  

• După ce Irine vorbi, Nina se uită la Ema cu o privire amuzată. Cu siguranţă, dacă Nina şi-ar plănui să facă aşa ceva pe o persoană ar fii avut grijă să nu rămână martori.
  
  Îşi drese glasul puţin ciudat cât timp Ema evidenţia cu cuvinte mult mai blânde faptul că oricum Myrtle ar fii ajuns în groapă până la urmă, şi fără ajutorul basilisk-ului.
  
  "Mie chiar mi-ar plăcea să ies afară de aici," spuse Nina, recuperându-şi briceagul prin vraja Accio. Chiar mi-ar prinde bine o gură de aer curat..."

Continua sa se uite la fete cum isi spuneau parerea iar gandul ei era decat la atmosfera care se afla dupa acel geam care putea sa ne aduca tuturor bucuria. Privirea ei se duce pana la usa iar intr-un final incepu sa se duca spre iesirea din aceea baie. Le facu si fetelor cu mana sa vina si ele.

Nici mult nu trecu ca fata deja ajunse afara si incepu sa rada usor din cauza atmosferei care se alfa in jurul lor. Fulgii de nea incepeau sa se prinda in parul sau iar zambetul fetei incepuse sa se arate usor cate usor. Asta era atmosfera de care avea nevoie fata in aceste momente si era foarte fericita pentru ca incepuse sa isi faca prieteni din ce in ce mai multi si mai buni. Niciodata nu strica cate o cunostinta in plus, asta era in mintea ei in acel moment.

• Ema o urma in tacere pe Irine. Undeva in adancul ei, stia ca o face fie numai si pentru a descoperi un coltisor din mintea tinerei Soimence. Era curioasa sa vada unde o poarta pasii, unde o indrumau instinctele si amintirile ce-i inundau inconstientul. Pana la urma, Ema trebuia sa recunoasca faptul ca era atrasa de micile mistere ale oamenilor. De intregul lor comportament. Acorda toata atentia acestor 'nimicuri'. Stia ca altfel nu avea cum sa ajunga unde isi dorea. Iar ea nu s-ar fi multumit sa fie doar un profiler. Vroia sa ajunga in umbrele de unde ar putea sa-i ajute in liniste pe Aurori. Murea de nerabdare sa studieze comportamentul celor mai doriti inamici ai vrajitorimii. Cele mai diabolice minti. Si dorea sa le gaseasca motivele. Sa afle ce ii impinsese spre actiunile dezastruase si daca erau intr-adevar de condamnat. Uneori, numai nebunia duce la crima. Si dorea sa gaseasca tipare. Sa vada pasiunea pe care oamenii o puneau in ceea ce faceau.
  
  Aerul rece ii invalui obrajii, piscandu-i in roseala. Ningea. Ningea, iar Ema era in elementul ei. Pana la urma, poate ca exista o legatura intre iarna si neamul Snow.
  

• Nina le urmă pe cele două Şoimiţe cu pas nonşalant, legănându-şi geanta pe umăr şi fredonând ceva care semăna cu Queen şi Enya într-unul. Castelul era destul de luminos, nu din cauza lumânărilor, ci mai de grabă din cauza reflexii zăpezii ce se aşternuse afară. Nina gemu mintal la cuvântul 'zăpadă'. Chiar voia ea aşa ceva?
  
  Coridoarele erau destul de pustii, datorită faptului că era ora prânzului. Nina purtă o scurtă conversaţia mută cu stomacul său şi deduse că nu-i era foame încă. Aşa că trecură de Marea Sală cu uşa crăpată câţiva centimentri şi ajunseră în ninsoarea blândă de afară. Poate că ninsoarea părea blândă, dar frigul cu siguranţă nu era.
  
  Nina se înfioră şi îşi strânse fularul în jurul gâtului, urcându-l pe nas pentru a-i proteja cât mai mult din corp de frig. Le privi puţin întrebător pe fete în timp ce mergea. Irine părea entuziasmată (normal), iar Ema era... Ema, ca de obicei, cu zâmbetul mereu prezent.

Privirea ei se plimba dintr-o parte in alta,gandindu-se ca este foarte frig afara dar totusi foarte frumos. Masa de pranz incepuse dar nu avea ce sa faca pentru ca fomea nu puse stapanire pe ea. Nu stia de Nina si de Ema dar oricum le va intreba asta. Isi duse mainile la buzunarul paltonului pe care il purta si scoase de acolo o pereche de manusi. Si le puse in mana si incepu sa se joace usor cu zapada, dorind sa faca un om de zapada sau ceva de genul. Nu era adepta acestor lucruri dar putea trece cu vederea peste asta. OChii i se duse in jurul ei iar dupa mainile in fata pentrru a lasa fulgii de nea sa se aseze pa mana sa.

Se intoarse spre fete si le zambii dragut. Poate ca se puteau plimba in continuare sau sa stea acolo singure.
-Fetele,va este foame? Daca vreti mergem la masa de pranz sau daca nu ne plimbam prin curte....sau mergem undeva, intr-un loc interesant. Poate ne putem duce la Hagrid pentru ca mereu are timp de cate cineva,spuse ea amuzataa
Nu ii placea sa stea degeaba asa ca incerca sa faca ceva activ si sa vada mai intai ce doresc fetele acum. Ori sa mearga la masa ori sa se plimbe prin imprejurimi.

• Ema zambi cu jumatate de gura cand o vazu pe Irine echipandu-se pentru zapada. Nu se putu abtine si isi scoase bagheta, rasucind-o de cateva ori prin aer.
  " Leoth bridd. Leoth draka" sopti incet, iar o pasare si un dragonas ce-i incapeau in pumn, facuti numai din lumina albastruie, aparura in aerul din fata lor. Ema isi aminti amuzata ca o data botezase dragonasul Nigel. I se parea ca avea fata de Nigel.
  Ii facu sa se roteasca de cateva ori prin aer, apoi sa dispara in nameti, lasand in loc doua forme din zapada. Un dragon nu mai inalt de genunchiul Emei si o pasare cu aripile deschise. Soimeanca realiza ca formele nu aveau sa reziste prea mult, insa era multumita. Asta era smecheria ei de Craciun si nu avea de gand sa lase mici imperfectiuni sa-i strice distractia.
  " Eu sunt bine. Nu prea ma atrage gandul mancarii" chicoti ea.
  Se gandi ca nici daca s-ar duce la Hagrid, oricat de drag ii era, nu s-ar putea bucura de traditionalele lui prajituri de Craciun, tari precum piatra. Sau cel putin asa erau pentru orice omulet.
  Topai pe loc si isi freca palmele pentru a se incalzi putin. Mintea ei era goala si prinsa in farmecele zilei de iarna. Ii fusese dor de anotimpul asta.
  

• Nina o privi cu ochi miraţi pe Irine. I se părea ciudat faptul că exact atunci când ea se gândise la mâncare, fata veni cu iniţiativa. Nu era ca şi cum gândurile ei ar fii fost scrise să le citească toată lumea, nu?
  Oricum, ei nu îi era foame, nici Emei nu-i era foame şi oh surpriză! nici lui Irine nu-i era foame. Aşa că trecând peste discuţiile despre mâncare, Nina voia efectiv să facă ceva, nu doar să stea să se uite la fete ca o proastă.
  
  Aşa că îşi aşeză geanta în zăpadă şi se aplecă 'să-şi lege şiretul'. Luă un pumn de zăpadă, întărindu-l puţin cu palmele şi îl aruncă spre Ema. O nimeri pe şold, nici prea sus, nici prea jos. Nina ezită câteva secunde, apoi începu să fugă, urlând ştiind ce urma...

• Poate ca ar fi fost indicat sa faca ceva 'de pus sangele in miscare'. Problema consta in a gasi ceva care intr-adevar sa le faca sa...
  Buf!
  Ema clipi, ducandu-si automat mana spre sold. Nu o durea, dar tot simtise lovitura. Intalni numai zapada si isi ridica privirea in directia din care venise. Ceea ce vazu o facu sa zambeasa aproape draceste. Isi scutura degetele de zapada, tacticos, apoi haina, iar in final isi puse mainile in solduri si se uita cu ochi mici spre Nina.
  " Pana aici, Roux! O sa ajungi sarma de zapada!" incerca ea sa spuna pe un ton amenintator, dar esua lamentabil din cauza rasetului ce i se ridica in gat. Degeaba isi flutura ca o profesoara disperata degetul in aer.
  Se apleca fara a mai sta pe ganduri si isi umplu mainile cu zapada, dandu-i forma unui bulgare in timp ce inainta cu pasi rapizi dupa Viperina. Si poate ca Nina putea arunca cu cutite fara sa-si rateze tinta, dar 'furia' unei Snow cand vine vorba de bulgari e nemarginita. Lansa bulgarele dupa Nina si incepu sa rada atunci cand rata. Se grabi sa faca un altul, iar de data asta il arunca in directia Irinei. Ema ridica din umeri si isi duse mainile in laterala. Degetele i se inrosisera din cauza frigului, dar nu o deranja.
  " E iarna, Soimarito! Iar asta este momentul in care eu ma ocup de o Viperina anume!" striga Ema peste umar.
  Radea fericita, pregatindu-si o alta 'arma' in maini.
  

Momentul in care Ema fu lovita de catre Nina o facu sa rada. Se pare ca fetele aveau sa se joace cu zapada dar dintr-o data fata se simtii lovita de un bulgare iar dupa isi duse privirea nervoasa pana la Ema. Nu avea sa stea deoparte si sa se lase lovita sau chiar sa le lase pe fete sa se joace doar ele singure.
- Pana aici Ema. Oi fi tu sefa mea dar cand este vorba de jocuri cu zapada uit de prietenie si de sefi, spuse aceasta incepand sa rada tare
Se lasa usor in jos si cu ajutorul zapezii incepu sa isi faca bulgari iar dupa arunca spre fete. Pe Ema o nimeri iar pe Nina din pacate nu. Incepu sa rada pentru ca era foarte amuzanta baiata aceasta cu zapada. Poate ca ne-am fi mai bine in aer liber, era chiar sigura de asta, mai sigura decat a fost vreodata. Era chiar foarte amuzant si era foarte fericita din cauza acestui joc cu zapada alaturi de noile sale prieteni.
- Ce ma bucur ca am ajuns sa ne jucam asa. Dar sunt sigura ca nu voi pierde fata de voi si asta va trebui sa stiti. Nu sunt chiar asa de buna dar imi voi da silinta, spuse ea zambind dulce
Continua sa se joace si chiar nu dorea sa o dea in bara asa ca incerca din greu sa fie pe primul loc intr-un fel sau altul