Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ You're so hypnotising could you be the devil, could you be an angel

- Sunt convinsa oricum ca va fi cel mai reusit Craciun de pana acum, ciripii Bo, zambind din nou, privind putin spre geam, apoi din nou spre tanara. Isi netezii fusta neagra pe care o purta si facu cativa pasi in camera, nu fiindca mai voia s-o analizeze, ci doar nu avea stare. De regula era plina de energie si toata ziua alerga sau depunea efort ca sa si-o poata consuma. Mai privi spre oglinda, parca acum nu mai era asa interesanta ca in trecut, apoi spre pian, care probabil in realitate nici nu se mai afla acolo si in cele din urma spre dulapuri, amuzandu-se in sinea ei defapt ca desi copil, avusese haine de parca ar fi fost un model sau ceva asemanator. Isi lasa parul liber, nu stia de ce, ea nu prea il purta asa, lasandu-l sa pice drept peste umerii ei rotunzi, urechi si spate.

• Ema chicoti, incantata de noua schimbare.
  " Ma bucur sa aud asta" ii spuse sincer.
  Se ridica iar in picioare, simtind furnicaturi in carne. La naiba, nu ar fi trebuit sa stea atat fara sa se miste. Pozitia aceea o amortea intotdeauna. Facu cativa pasi inainte si inapoi, ridicandu-si usor mainile in laterala pentru a se echilibra. Cand in sfarsit ii veni sangele cum trebuie in picioare, Ema incepu sa-si mute greutatea de pe stangul pe dreptul si invers, stramnbandu-se ciudat din cauza senzatiei ce-i traversa muschii. Insa, in ciuda acestor mici probleme, afisa un zambet larg, scotand la iveala dintii albiciosi de dedesupt.
  " Sa te uiti sub brad. Sigur exista ceva si pentru tine"
  Se simti pentru o clipa precum unul din spiridusii hiperactivi din povestile de Craciun. Insa, chiar si asa, incerca sa alunge gandul. Era motiv de fericire, indiferent de situatie. Si poate ca se merita sa arate cumva prosteste pentru bucuria altora. Macar de data asta. Pana la urma, nu asta insemna Craciunul? Sa fii bun si sa inveti sa daruiesti? Bine, lasand la o parte vesnicele fapte cu adevarat morale.
  Si cumva, faptul ca ii spusese lui Bo ca va fi ceva si pentru ea, ii dadea un sut mental sa se grabeasca cu aranjamentele.
  
  

Deborah aproba cu capul si zambi inca odata, la fel de sincer ca ultima data. Desi ea crescuse in puf si primise absolut tot ce-si dorise, nu era pretentioasa la cadouri, putea primi orice, pentru ea gestul conta. Problema venea cand trebuia ea sa aleaga un cadou pentru cineva, fie ca-l cunostea sau nu, ea nu se pricepea la asa ceva, tot timpul o ajutase Katerina la astfel de lucruri si acum ca nu o mai avea alaturi nici nu prea vedea rezolvarea la o astfel de problema unde ar fi sfarsit prin a se face de ras. Statuse intr-o pozitie ciudata atunci pe pervaz, si acum simtea o durere cicalitoare de spate asa ca-si duse o mana pe el ,frecandu-l usor si scotand un mic sunet de protest. Trebuia sa fie mai atenta la pozitiile in care statea, era destul de sensibila si predispusa la astfel de dureri.

• Ema lasa sa-i scape un oftat delicat, urmat de un soi ciudat de cascat. Chipul ei inca mai purta ecourile zambetului de mai devreme. Isi intinse degetele, rasfirandu-le, intinzandu-le si strangandu-le, dezmortindu-le. Realiza ca miscarea era un fel de pregatire inconstienta pentru ceea ce urma. Mica iesire in Hogsmeade, cotrobaind in spiritul sarbatorilor. Asta avea sa fie distractiv!
  Se misca putin prin jur, privind anapodea incaperea. O voce mica, ratacita undeva in mintea sa, ii striga sa inceteze; probabil arata ca o studenta pierduta intr-un muzeu in care nu intelegea nimic. Insa incerca sa nu se gandeasca prea mult la acest detaliu.
  Ema se uita repede spre fereastra, atentia brusc atrasa de sunetul mic. Zambi cu jumatate de gura.
  " Incearca crema din flori de frezie. E buna pentru astfel de 'anchilozari'. Mai ales cand ai mult de invatat si stai toata ziulica la masa" murmura incet, amintindu-si nenumaratele situatii in care o folosise.
  Isi privi o vreme varfurile tenisilor, cu gandurile pierdute in prea multe directii.
  " Ei bine... Se face destul de tarziu"
  

- Asta este, murmura castania usor, in timp ce-si indrepta privirea sclipitoare spre fereastra, unde putu vedea doar bezna si nimic mai mult de la distanta care era. Ar fi trebuit sa plece de acolo sa se culce, dar nu prea putea. Niciodata nu reusea sa adoarma mai devreme de 3 din cauza insomniilor pe care le avea in fiecare noapte. De aceea obisnuia sa bantuie prin castel si uneori chiar si inafara acestuia, prin locuri indepartate. Dar seara asta era altfel, era obosita si nu o mai tineau picioarele sa umble teleleu asa ca decizia cea mai buna era sa se bage in pat si sa priveasca prea interesantul tavan din camera. Da, asa va face indiferent ca se va plictisi.

• Ema aproba usor. Totul avea sa fie in regula. Zambi fericita. Macar pentru o scurta perioada de timp, totul va fi bine.
  Isi culese cartea de pe jos si se uita lung la titlul de pe coperta. Probabil ca o s-o termine in acea noapte, daca nu va avea ce sa faca. Insa banuia ca, macar de data asta, noaptea va trece mai repede ca niciodata. Iar ea avea planuri de facut, liste de alcatuit si treburi de rezolvat. Orice farama de energie o va ajuta enorm.
  Cu pasi marunti, Ema porni incet spre usa.
  " Pai, ma bucur ca te-am cunoscut, Bo! Ne vedem curand!"
  Nu stia daca tanara avea sa ramana in sala ce intruchipa acum camera ei sau daca avea sa se intoarca in Turnul Ochilor-de-Soim, dar, indiferent de situatie, Soimeanca mai varstnica o stia in siguranta. Apasa clanta rece si privi inca o data peste umar.
  " Noapte buna!"
  Si zicand acestea, Ema impinse usa grea, strecurandu-se pe coridurul rece. In linistea noptii, tanara porni in pasi alerti spre Turn.
  

Edit By Raizen

Puncte
Ochi-De-Soim - 260

Topic Closed !