Inca o zi la biblioteca

[Ema Snow]

" - Am putea sa o deschidem cu grija, sa nu scartaie..." isi dadu Ema cu parerea. " Nu stiu cand au fost ultima oara unse balamalele"
Emei i s-ar fi parut logic ca balamalele sa scartaie. Ar fi fost un bun semn de alarma pentru personalul scolii. Un simplu scartait, amplificat de structura salii, de peretii ei inalti, curbati si reci.
" - Stiu!"
Soimeanca isi scoase bagheta din buzunarul interior al robei si o indrepta spre poarta.
" - Quietus!"
Un mic val de energie traversa zona apropiata, iar Ema zambi.

[Ramona Neardow]

Cercetasa apuca brusc pelerina de pe spatele fetelor si o baga cu repezeala in geanta sa. In ochii sai se vedea clar ca ii era frica sa nu descopere cineva strain ca detine aceasta „patura”. La urma urmei, desi era doar o bucata de material vrajit, care isi va pierde proprietatea de invizibilitate dupa o perioada de timp, Ramona se atasase destul de mult de ea.

„-Fi linistita, nu este nimeni pe aici!” zise Ema calm, intrand pe usita.

Primul sector era ingust si lung, prezentand pe fiecare parte cate un raft imens de carti cu coperte negre. Din fundul fiecarui coridor venea o lumina muta, adusa de catre niste lampi mari, vechi si vrajite.
Ramona inainta cu grija, urmand-o pe Ema si privind-o cu interes. Continuand sa mearga, cercetasa se lipi de un raft de carti si scoase o carte mica si aproape noua, facand si alte carti sa alunece de pe bucata veche de lemn, pe care erau ca si lipite.
Ema se intoarse si ridica manualele, miscandu-si degetul la gura si facandu-i semn Ramonei ca ar trebui sa faca liniste.
Dintr-un colt indepartat incepu sa se auda un scartait lin, iar inima Cercetasei incepu sa bata din ce in ce mai tare. Fata inainta pana la coltul micului sector si o lua pe Ema de roba.
„-Cine crezi ca o fi?” intreba Ramona.

OOC: Paște fericit! Hristos a inviat!

[Ema Snow]

OOC: Adevarat a Inviat! >< Tot ce iti doresti

" - Poate un soarece... Sau o carte vrajita..." incerca Ema sa o linisteasca, desi se simtea si ea aiurea.
De cate ori fusese in acest secto... Dar acum era altfel. Se simtea amenintata, ametita, in nesiguranta. Inspira cu greu si se uita dupa raft.
Isi retrase capul, lipindu-si spatele de lemnul prafuit, cu ochii larg deschisi.
I se paruse? Era doar o umbra? Sau chiar era cineva acolo?
In cea mai mare liniste posibila, isi scoase bagheta si o privi pe Ramona

[Ramona Neardow]

Dintr-o saritura, o umbra neagra, inalta si intunecata se lipi de podeaua rece si veche a biblioteci. Cu un scartait sumbru o creatura intunecata sau poate doar un alt elev se apropie de Cercetasa si Soimeanca, fara sa observe ca se mai afla cineva in incaperea incetosata.

Ramona scoase cu o repezeala infricosata pelerina din geanta plina de obiecte, si o tranti in capul fetelor, facand un zgomot amortit. Ema rasufla greu, iar Ramona facu un pas inainte, dorind sa vada cine le tulbura calatoria.
O femeia inalta, cu parul negru si ochii de zmarald, se infatisa in fata fetelor, care rasuflara usurate. Femeia purta o pelerina scurta si neagra, care se asorta perfect cu pielea maronie a femeii.

"-Vino! Hai, sa ne indepartam!" spuse Ramona dupa putin timp, in care o cerceta pe femeie.

[Ema Snow]

Femeia incepu sa se retraga spre ele, iar Ramona si Ema se vazura obligate sa se lipeasca practic de lemnul matasos al celui mai apropiat raft.
Doamna trecu, iar Ema ii cerceta chipul. Avea trasaturile unei femei ce lucra la securitate, inalta si slaba, dar cu o statura impunatoare. Avea nasul acvilin si un par negru si lucios, contrastand puternic cu ochii de culoare deschisa.
Trecu pe langa ele, iar ceva pica din spatele pelerinei. Femeia s-a intors pe calcaie pentru a lua de jos cartea cazuta, iar Soimeanca isi intinse gatul pentru a vedea titlul.
'Morti cumplite' citi ea in gand. Ce titlu... promitator...
Dar femeia ingheta pe jumatate aplecata, privind spre raftul in fata caruia, sub pelerina cu efect de invizibilitate, se aflau doua fete, intr-un loc in care nu ar trebui sa se afle.

[Ramona Neardow]

Ramona inainta repede spre dreapta, tragand-o pe Ema de pelerina. Aceasta, desi tropai usor cu adidasi sai vechi,nu se sfii sa inainteze pana intr-un colt indepartat al bibliotecii. Odata ce se oprira, cercetasa se lasa in jos, stand pe vine, si acoperindu-si papucii in totalitate. Observand aceasta actiune, Ema se lasa si ea in jos, si isi indrepta privirea spre femeia curioasa, incercand impreuna cu Ramona, sa isi controleze respiratia si sa iasa de sub privirea vrajitoarei.

"-Expulso vaza!" sopti Ramona dupa putin timp de asteptare, in care femeia se apropiase din nou de ele.

In acel moment o vaza mare, dintr-un portelan fin pocni cu putere, stropind intregul perete si atragandu-i atentia femeii. Desi ea nu se speriase, rasufland calm in continuare, paruse extrem de surprinsa.

"-Madam Pince!" striga femeia, cu ovoce duioasa si dulce, dar totusi impunatoare, incercand sa le sperie pe elevele ascunse sub pelerina.

[Ema Snow]

Daca ar fi putut, ar fi injurat cu voce tare. Madame Pince era ultimul lucru care o mai interesa acum.
Ema o trase usor pe Ramona de maneca. Cu grija, se strecurara intre doua rafturi. Femeia se indeparta, iar Soimeanca isi pregati bagheta, gata sa vrajeasca daca era nevoie.
Pince sosi imbufnata, tocurile-i subtiri rasunand pe podeaua innegrita de vreme.
" - Ce este, Conny?" recunocu Ema vocea ragusita a acesteia.
Isi duse mana la nas pentru a-si aminti sa-si controleze respiratia. Orice expirare prea puternica ar fi reverberat intre rafturi.
Conny ii arata vaza.

[Ramona Neardow]

„-Ma scuzati ca va deranjez, dar este cineva aici!” spuse femeia botezata Conny, pe un tremurat si lingusitor.
„-Nu-mi spune ca iti este frica!?... mai bine vino si ajuta-ma cu Madam Pomfrey!” raspunse bibliotecara pe un ton batjocoritor si impunator.

Madam Pince mai facu putini pasi prin sectorul inghetat, uitandu-se in jur, apoi se indrepta pe coridorul de pe care aparuse. Conny mai intoarse odata capul si examina sala de la podeaua umeda pana la tavanul intunecat. Aceasta tranti cartea pe care o avea in mana pe o masuta de langa un raft, apoi se intoarse spre femeia care ii dadu-se oridine, si incepu sa o urmeze.

Elevele stateau cu rasuflarea taiate, incercand sa mai reziste cateva clipe, pana ce orice fiinta isi va sterge urma din apropierea lor.

[Ema Snow]

Ema rasufla usurata cand auzi departatul scartait al portitei.
Iesi de sub pelerina, aranjandu-si roba si ciufulindu-si parul in incercarea de-al pune la locul lui. Isi scoase vioaie bagheta si sopti un "Lumos" scurt.
Se apropie de rafturi, citind titlurile scrise cu atentie. Dar se orpi din catari cand privirea ii pica pe masuta de langa rafturi. "Morti cumplite" inca zacea acolo.
Ema memora rapid pozitia in care se afla cartea, pentru a o putea pune in acelasi stil. Ridica cartea cu coperti groase si se apropie de Ramona.
" - De ce ar avea cineva nevoie de asa o lectura?" intreba Soimeanca nedumerita.

[Ramona Neardow]

Ema misca paginile cu atentie, dorind sa nu faca nici un zgomot si sa nu lase nici un semn, realizand aceasta cu un mic impuls de dezgust. Ramona se apropie si ea de soimeanca, incercand sa scaneze cu privirea fiecare desen si titlu de pe paginile rasfoite din ce in ce mai repede de cealalta eleva.

Soimeanca se opri din frunzarirea paginilor vechi la un desen micut, care acoperea doar jumatate de pagina, si care parea greu de deslusit. Intr-un colt se afla o umbra alburie care aparea si disarea de pe coala, deplasandu-se orizontal.

„-Ce crezi ca e asta?” intreba Ramona, pierzandu-si vocea spre finalul propozitiei.
Aceasta ingheta complet in fata cuvintelor „Reinvierea prin Horcrux” ,mari si ingrosate, care ii inspirau o oarecare teama.