Inca o zi la biblioteca

[Ema Snow]

" - De ce ar vrea sa faca un Horcrux?" intreba Ema, incruntandu-se.
Stia din problema ei cu Porrin, un Devorator al Mortii, ce e un Horcrux.
" - Sa lasi bucati din suflet in lucruri pamantesti ca sa-ti asiguri revenirea. Dar e periculos numai si sa incerci sa ti-o asiguri."
Lasa cartea deschisa pe masa si incepu sa se plimbe incolo si-n coace. Incepu sa gandeasca cu voce tare.
" - Poate ca se afla intr-un pericol de moarte... Dar totusi, ideea in sine e bolnava. Sau poate ca slujeste pe cineva... Cineva care vrea sa riste pentru a trai... "
Ema se opri in loc si se uita lung la Ramona.
" - Nu, nu vad decat ceva rau in toata povestea asta..."

[Ramona Neardow]

„-Sunt de parere ca nu ar vrea sa faca un Horcrux pentru dansa! Adica, daca era un plan secret, pe care sa il desfasoare singura si doar pentru sine, ar fi luat cartea si ar fi plecat din momnetul in care a auzit ca mai e cineva aici! Dar asa, ea a stat sa vada pe cine ar interesa planurile sale si ale complicilor ei!” zise cercetasa privind tavanul imens.
Aceasta facu o miscare brusca, miscata de o multime de pasi mici si repezi, care se indreptatu spre coridorul lung si intunecat pe care iesisera cele doua femei. Ramona privi pret de cateva secunde usa si urmele invizibile de pasi de pe podeaua inghetata, apoi se intoarse spre Ema.
„-Crezi ca ne-ar putea auzi cineva?” o intreba ea pe soimenaca.

[Ema Snow]

Ema se uita si ea spre podea.
" - Nu, nu cred ca ne poate auzi cineva cineva" raspunse pe un ton usor ragusit, dar dadu afirmativ din cap, subtil.
Isi scoase cu grija bagheta din buzunar si se apropie de Ramona, prefacandu-se ca-i aranjeaza gulerul.
" - Cred ca deja e cineva aici" sopti Ema.
Incerca sa asculte, sa auda ceva, dar... nimic.
Si apoi, o bubitura asurzitoare a facut un raft plin cu carti sa se cutremure violent.

[Ramona Neardow]

Sala, si asa destul de intunecata, se umplu de praful gros de pe carti, amestecat cu un fel de substanta violeta si umeda, care te facea sa stranuti. Ramona isi scoase bagheta rapid, apropiindu-se incetisor de Ema si asteptandu-se sa fie atacata in orice moment.
Dupa cateva clipe o bubuitura puternica scalda din nou sala, iar doi viperini din anul V si VII isi facusera aparitia, rostind o vraha misterioasa in cor.
„-Protego!” spusera fetele in cor.
Atunci intra -scotand un sunet puternic, de dezgust- femeia numita Conny, care se pare ca ii luase in surprindere atat pe viperini, cat si pe fete.
„-Mai sa fie, aici avem un mic duel!” spuse aceasta, ridicandu-si glasul si incercand sa desluseasca fetele elevilor, prin ceata groasa.
„-Petrificus Totalus!” sopti un viperin, catre vrajitoare, facandu-l pe celalalt sa chicoteasca.

[Ema Snow]

Ema a fost derutata pe moment de rapiditatea lucrurilor. Doar a clipit des inainte s-o traga pe Ramona in spatele ei.
" - Protego!" rosti Soimeanca, atintindu-si bagheta spre cei doi Viperini.
A avut senzatia ca daca ar fi fost un caine, ar fi marait. Ii privi rece pe cei doi, incercand sa auda ceva din partea impietritei Conny.
" - Ce vreti?" aproape latra Ema cuvintele.
Scutul disparu, dar tanara inca isi tinea bagheta spre ei, pregatita sa loveasca la nevoie.

[Ramona Neardow]

„-Ema?!” marai cel din anul VII cu jumatate de gura.
„-Nimeni alta!” raspunse soimeanca, incarcand sa-l recunoasca pe baiat dupa voce.
Acesta se misca incet, apropiindu-se de fata, si scuturandu-i praful de pe umar. Se holba pentru cateva clipe la ea, dorind sa vada daca ea este cu adevarat, iar apoi se apropie de colegul sau si ii dadu cu cotul in umar.
„-Noi doar ne jucam...” sporovoi acesta, intinzandu-si privirea spre podeaua plina de fum. „..ee-ei bine, noi am vazut cercetasa as-sta... si am crezut ca tu esti Convia!” adauga acesta aratand cu degetul spre Ramona.
„-Si ce banuiati ca facem?” intreba cercetasa, analizandu-l pe viperin.

[Ema Snow]

" - Ca, stiti voi, incercati sa faceti acel lucru"
" - Acel lucru?" intreba Ema sceptica, ridicand din sprancene.
" - Sa faceti cartile sa aiba un cuprins mai larg. Asta inseamna mai mult de citit si mai multe teme!"
Soimeanca isi dadu ochii peste cap, pufnind ironic.
" - Exact asta vroiam sa facem" adauga ea si se indrepta spre femeia impietrita de pe podea.
Ii lua pulsul si ii inchise ochii, apoi facu vraja de stergere a memoriei, asigurandu-se ca aceasta nu-si va aminti ultimele 10 minute.
Ema se intoarse langa Ramona, privindu-i sfidator pe Viperini.
" - Cine e Convia?"intreba ea rece.

[Ramona Neardow]

„-Uhm...Convia... femeia asta de langa voi... ajutorul lui Madam Pince...” zise viperinul din anul VII, care acum era rosu ca si un rac.
Ramona se intoarse spre „ajutorul lui Madam Pince”, apropiindu-se de ea si uitandu-se atent la miscarea agitata care o facea cu mana. Pentru o clipa Cercetasa crezu ca se va trezi, asa ca dadu cativa pasi inapoi, ca si cum s-ar fi temut.
In acest timp, Ema aproape zbiera in fata celor doi, incercand sa le explice ca erau niste idioti.
„-Ema?!” spuse Ramona aproape soptit. „Nu crezi ca ar fi mai bine sa plecam? Convia se trezeste, si poate Madam Pince ii va sesiza absenta.”

OOC:Ti-l las tie sa-l inchizi. Daca nu te superi...

[Ema Snow]

Ema bolborosi. Ramona avea dreptate. Trebuiau sa plece inainte sa intre in necazuri.
Le arunca o privire urata celor doi viperini si o lua pe Cercetasa de mana.
" - Tampiti" bombani ea scurt.
Se strecurara cu grija printre elevii ce inca mai citeau in spatiul larg al bibliotecii. Madam Pince le arunca o privire sumbra si dubioasa celor doua, iar Ema isi incetini pasul. Stia din cartile de psihologie cum sa evite astfel de reactii. Nu trebuia sa se grabeasca, asta ar fi intarit suspiciunea.
Cele doua se asezara la masa si isi zambira complice, lasandu-si atentia sa se indrepte spre cuvintele din carti.

OOC: Topic inchis

Edit By Raizen

Galeoni
Ramona Neardow - 140
Ema Snow - 140


Topic Closed !