Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa
1 2 3 4 5 8 Next »
/ ādfȳr

**Colin Hawkeye Rovson** · 20 Oct 2012, 20:01

Hawk ridica nedumerit o spranceana, apoi isi dadu ochii peste cap.
" Si nici eu nu pot intelege fetele" comenta el inapoi, incercand sa-si ascunda cat mai bine amuzamentul din voce.
Nu trebuiau fetele sa fie chestiile alea micute si dulci, imbracate colorat si care vorbeau mult prea politicos? Dupa parerea lui, definitia asta era mai mult decat stupida. Era de atata timp la Hogwarts si pe bune daca vazuse vreo fata care sa respecte intocmai definitia. De obicei ori intalnise niste ahtiate ale modei, ori niste rude indepartate ale Draculei. Si daca nu erau nici una, nici alta, atunci sigur erau niste fete cat se poate de masculine. Ii venea usor sa si le imagineze pe respectivele in forme baietesti. Oh, pentru barba lui Merlin, chiar se luase la suturi cu Ema in primul lui an la Hogwarts! La propriu! Se incaierasera precum doi caini scheuniti si tot el iesise in pierdere daca era sa tina cineva cont de zgarieturile de pe antebrate si de podelele pe care trebuise sa le frece pentru o saptamana.
Casca ochii si realiza ca pierde timpul, asa ca se grabi sa porneasca pe urmele Julietei. Lasa la o parte politetea britanica a gentlemen-ilor si uita complet de regula martirului. Asa ca dadu inainte, dornic sa-si demonstreze calitatile de 'zburator'. El era baiat. Cei mai multi fani ai Vajthatului erau baieti, asa ca ar fi fost o rusine sa piarda. In doar cateva clipe, era la acelasi nivel cu Cercetasa.

**Julieta D. Thibault** · 20 Oct 2012, 20:27

Isi dadu ochii peste cap la afirmatia lui si porni in viteza insa fusese depasita de el destul de mult, asa ca se gandi sa triseze. Cu ajutorul unei vraji non verbale il opri si apoi ajunse drept in drept cu el, zicand:
- In razboi totul e permis, asa ca...spor la castigat cursa partenere! Ii facu cu ochiul si o lua inainte, o viteza destul de mare si nesigura insa nu o interesa, voia sa castige cursa si sa se distreze, macar sa mai uite de probleme.
Insa brusc simti un curent care o trase inapoi, nu era de bine. Incerca printr-o vraja sa inainteze insa nimic, apoi brusc matura se rasturna de-a binelea iar cercetasa cazu la pamant cu o izbitura puternica.
Simti doar o durere in spate si apoi se intuneca totul incetul cu incetul facand-o pe tanara sa fie inconstienta, era sigura ca chestia asta avea legatura cu bubuiturile de mai devreme.

**Colin Hawkeye Rovson** · 20 Oct 2012, 20:44

Colin zambi cu mandrie cand isi dadu seama de avansul pe care il avea. Si nici macar nu cazuse de pe matura! Asa ca il nedumeri sa se vada brusc suspendat in aer, tinut locului. Se uita derutat la copaci, asigurandu-se ca acestia incetasera sa mai alunece sub el. Iar apoi Julieta ajunse langa el, continuandu-si drumul ca un glonte dupa ce a avut bunavointa sa-l lamureasca pe Soimean. Baiatul isi scutura capul si porni iar, zambind amar inspre fata. Daca totul era permis, atunci avea si el partea lui de smecherii.
Isi facu un plan rapid in minte pentru a o incetini pe Julieta, insa casca ochii cand aceasta disparu din raza lui vizuala, intr-o cadere libera. Nu-i venea sa creada ca tocmai facuse asta, adica el nu intentionase niciodata sa... Hei! Isi aminti ca nici macar nu-si scosese bagheta din buzunar, iar cum el nu era bun la vrajile fara bagheta, sigur nu fusese din cauza lui incidentul.
Se grabi sa coboare spre pamant. In curand reusi sa gaseasca trupul Cercetasei inconstiente si se grabi langa ea.
" Juls? Ma auzi, Julieta?" intreba el delicat.
Se auzi un parait sec, urmat de alte trosnete. Colin simti mirosul fumului si isi ridica privirea, cautand sursa. Nu vazu decat cateva siluete intunecate, mult prea departe de cei doi elevi. Putea pune pariu ca habar nu aveau de prezenta lor acolo. Poate cu exceptia unuia. Un barbat ce purta un sceptru frumos sculptat in lemn se uita in directia lor, iar Colin se grabi sa se aplece, asigurandu-se ca atat el, cat si Julieta, erau cat mai aproape de sol. Poate in felul asta ar scapa neobservati.
" Haide, Juls..." murmura el, intorcandu-i capul intr-o parte pentru a se uita dupa lovituri.

**Julieta D. Thibault** · 20 Oct 2012, 21:27

Visa. Visa ca se afla intr-un intuneric nemarginit si era singura, simtea frigul acela care probabil nu il mai simtise pana acum, care ii ingheta fiecare particula a corpului ei si privi in jur, dintr-o data totul se lumina in jurul ei in acel vis si observa cum mama ei se apropie de ea, era imbracata intr-o rochie alba si parul brunet ii se prelingea pe umerii goi. Se apropie de Julieta, iar aceasta zambi intinzand mana insa brusc auzi.
"Haide, Juls.." si casca ochii mari vazandu-l pe soimean, se sprijini in coate si apoi se ridica in fund privindu-l si recunoscandu-i imediat chipul dar incerca sa se dezmeticeasca si zise:

- Uhm, ce s-a intamplat? Incerca ea sa spuna si privi in jur, insa ramase muta cand observa un om in spatele lui. Il trase langa ea astfel incat sa vada si el asta, simti un nod in gat si zise:
- Vad bine sau e un tip langa noi?

**Colin Hawkeye Rovson** · 21 Oct 2012, 21:05

Lasa un pufait sa-i scape printre buze si isi inchise ochii, bucurandu-se sa observe ca Julieta era in regula. Insa se vazu nevoit sa-si deschida aproape imediat ochii, simtindu-se tras langa ea. Se uita spre locul indicat si ingheta, analizandu-l cu rapiditate pe noul individ. Barbatul se apropiase ceva de cand Cols il vazuse ultima oara. Atunci nici macar nu-si daduse seama ca-i atrasese atentia.
" Te-ai prabusit" raspunse sec barbatul, uitandu-se spre cei doi.
Hawk stramba din nas. Tipul asta arata a ceva luat dintr-o carte veche de istorie. Cu o mantie de un verde intunecat si cu sceptrul ala ridicol. Plus expresia fetei. Da, asta facea totul. Cu barba aia aproape 'crosetata' si ochii batrani si stersi de culoare. Era un fel de paznic al unicornilor sau care era faza? Dadu sa intrebe, dar cuvintele i se oprira in gat. Barbatul se misca spre ei. Se apleca pentru a o atinge pe Julieta pe umar, de parca verifica delicat ca toate oasele sa fie la locul lor. Colin isi reprima un strigat, simtind raceala mainilor barbatului chiar daca nu-l atingea. Tot aerul parea sa fie de gheata.
" Eu sunt Asctír" se prezenta el si se retrase.
Razboi. Denumirea veche a razboiului rasuna in mintea lui, insa baiatul isi intoarse atentia spre Cercetasa, oferindu-i mana pentru a o ajuta sa se ridice. Spera doar ca isi imagineaza temperatura prea rece a mainilor ei.

**Julieta D. Thibault** · 23 Oct 2012, 15:51

Pipai pamantul ca sa vada ca era realitatea si nu visa apoi isi indrepta privirea intr-o parte si in alta agitata. Inghiti in sec si incerca sa-si calmeze bataile inimii si respiratia sa ii incetineasca, asa facea mereu cand era agitata. Brusc isi intoarse capul spre cei doi...barbatul in negru si spre Colin. Cand barbatul in negru ii intinse mana sa o ajute o refuza politicoasa, nu era bine sa te increzi in straini, nu?
- Sunt bine, multumesc. Julieta. Murmura ea in cele din urma, deobicei nu-si prea zicea numele insa acum chiar nu o interesa, voia doar sa-si continue cursa si sa nu afle din nou ca erau bagati in belele.
Isi scutura hainele de praf si observa in buzunar ca bagheta era intacta, slava cerului! Isi mai rupsese bagheta de vreo doua ori si ii era nespus de greu sa o inlocuiasca, obisnuindu-se zi de zi cu ea. Isi indrepta privirea catre Colin facandu-i semn sa spuna ceva, nu sa stea si sa se uite. Isi scutura apoi palmele si zambi observand ca era ca noua, insa tresari cand auzi din nou bubuituri.
- Ce-a fost asta?
- Se pare ca voi ati trecut in alta dimensiune, tinerilor. Si dimensiunea asta nu e atat de sigura pe cat credeati, daca stiati de existenta ei. Murmura Asctir.
- Grozav, putea fi ceva ma frumos de atat? se trezi cercetasa murmurand.

**Colin Hawkeye Rovson** · 23 Oct 2012, 21:18

Colin inghiti in sec si isi aminti intr-un final ca nu era politicos sa stai cu falca atarnata. Erau in alta... ce? In alta dimensiune? Si asta cum naiba se intamplase?!
Isi arunca mainile in fata, o expresie confuza, dar cumva hotarata pe chipul lui.
" Nu, multumesc. Cred ca ne ajunge. Adica, am fost inainte prin tot felul de tuneluri, am infruntat tot felul de idioti, am cazut si mi-am facut loviturile de copilarie, dar asta e suficient. Acum, va rog, spuneti-ne, incotro o luam ca sa ajungem inapoi la Hogwarts?"
Tonul ii era potolit si politicos spre final, insa inauntrul lui fierbea. Fierbea, deoarece numai lor, dintre miile de elevi ai Hogwarts-ului, numai lor li se putea intampla sa ajunga in alta dimensiune. Hawkeye ridica o spranceana nerabdatoare si se uita iar spre barbat. Insa atentia i-a fost distrasa de perdeaua de fum din spatele lui Asctir si de flacarile energice, violente.
" Scuzati-ma, dar... Arde..." murmura el oarecum socat si ridica un deget palid, lung si subtire pentru a indica locul. Bubuitura se auzi din nou, iar de data asta un copac se prabusi in departare.

**Julieta D. Thibault** · 23 Oct 2012, 21:31

In sfarsit soimeanul spusese exact ce gandea ea, doar ca mai pozitiv si mai politicos. Caci inauntrul ei se dadea o lupta intre bine si rau, iar in situatia noastra intre ei si dimensiunea asta despre care nu stia nimic, defapt stia. Bubuiturile, tipul care arata ca un razboinic si focurile de arma, focul real pareau sa duca toate spre un razboi, se ruga doar sa nu ajunga din nou intr-o dimensiune din care cu greu se iesea. Brusc isi intoarse privirea cand il auzi pe Colin si spuse:
- Eu zic sa o luam din loc! Tipa ea cat sa se faca auzita si observa ca baietii o luasera inainte asa ca se lua dupa ei, copacii cadeau unul cate unul in fatza lor si trebuiau sa se fereasca de fiecare data. Magia nu functiona, grozav!
- Urasc cand se intampla asta! Murmura ea desi fugea, respiratia ii se facea din ce in ce mai intretaiata si ingreunata, de faptul ca era obosita si nu dorise sa ajunga aici, iar si iar si iar. De ce ea?! Observa o pestera inaintea lor si le facu semn sa o urmeze, inauntrul pesterii era un intuneric bezna, dar isi aminti ca avea o bricheta de Incuiat la ea. O aprinse si zise:
- Bine, ramanem aici ca trei prieteni fericiti ce suntem sau...? Si nu Colin! Nu alegem prima varianta. Spuse ea pe un ton amuzant.

**Colin Hawkeye Rovson** · (This post was last modified: 23 Oct 2012, 22:26 by Colin Hawkeye Rovson.)

Ochii lui cercetau de zor, intorcandu-se mereu si mereu spre o noua directia. Vroia sa inteleaga de ce ajunsesera acolo, cum si care era rolul lor in toata povestea asta. Vroia sa stie sa opreasca afurisenia asta, chiar daca nu era inca ferm convins de desfasurarea unui razboi sau a unei glume proaste.
Ridica o spranceana spre Julieta si se grabi sa o urmeze in pestera, cu urechile mereu atente la pasii lui Asctir. In mintea lui incepu o intreaga dezbatere pro si contra intratului in pestera. Da, era un loc sigur, dar daca se bloca cumva iesirea, atunci erau ca si morti. Da, era o pestera, deci era umeda, iar focul nu s-ar fi aprins, dar era suficient ca flacarile sa arda la intrare si sa impinga fumul inauntru. Din nou, erau ca si morti. Scoase un marait jos din gat, pe jumatate ofticat. Era surprinzator cum intreaga lui gandire pozitiva se intoarcea impotriva lui cu ironii.
Isi scoase bagheta si se grabi sa murmure un 'Lumos'. Doar ca nu se intampla nimic. Hawkeye repeta figura si ajunse sa-si scuture bagheta.
" Nu avem magie externa aici, tinere..." sopti barbatul. Soimeanul il privi o clipa, mijindu-si ochii suspicios. Dar se dadu batut.
" Ha!" izbucni el la vorbele Cercetasei. " Mai, fata, mai, sa stii ca m-am mai dospit de ultima oara. Eu zic ca nu putem decat sa ne intoarcem sau sa mergem inainte."
Se intoarse pe calcaie si se apuca sa caute materiale pentru a incropi o torta.

**Julieta D. Thibault** · 23 Oct 2012, 22:17

Se intoarse cu o spranceana ridicata spre Hawk aproband din cap intr-o directie si alta, apoi tusi scurt. Deja o durea degetul sa tot tina apasata bricheta aceea asa ca cu ajutorul unui elastic lega butonul acela astfel incat lumina mergea cat de cat.
- Nu o sa mai tina mult lumina, deci trebuie sa ne grabim. Ceva solutii? Si Hawk..cine crezi ca te crede la vorbele tale?[ faza cu dospitul], murmura ea razand dar apoi facandu-i cu ochiul ca glumise, apoi isi reveni la starea initiala. Se intoarse spre barbatul celalalt punandu-si semne de intrebare, ce sa faca? El cunostea domeniile deci era mai experimentat.
- Bine, stiu. Avem o cale de iesire in partea cealalta a pesterii, dar presupune sa ne udam..si murdarim si..
- Si din nou o sa ajungem mai rau ca si cum am venit, in fine..nu conteaza, conteaza sa iesim de aici si sa scapam de flacari. Indruma-ne! murmura ea si se lua dupa el tragandu-l pe Colin de brat, sa nu mai viseze.
- Uite, stiu ca visezi la Rosalie, dar ea e bine. Deci..revino!

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa 1 2 3 4 5 8 Next » //  / ādfȳr

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa
1 2 3 4 5 8 Next »
/ ādfȳr